Nume
Email
Categoria din care vrei sa primesti
opinii
Guşă Cosmin şi simbolul luminos al dezamăgirii sau despre caii şi dârlogii săi imaginari

Guşă Cosmin şi simbolul luminos al dezamăgirii sau despre caii şi dârlogii săi imaginari(1495)

Spune că are regrete şi dezamăgiri, ca şi cum persoana în dreptul căreia le aşează i-ar fi rudă, indiferent de grad, i-ar fi creditor la bancă şi nu i-ar fi plătit împrumutul deşi nu era treaba lui, ca şi cum i-ar fi fost antrenor în ale gândirii politice sau filosofice şi l-ar fi îndrumat greşit în ceea ce priveşte definirea conceptelor democraţiei şi lucidităţii de a lucra cu ele, adică de a le înţelege autoritatea morală. Dezamăgitorul, să-l numesc astfel , ar fi premierul Victor Ponta.

Guşă Cosmin cu naosul lui de ins livid, năvalnic şi cu ţurţuri de izmă pe buze, începe să se frământe, să-şi netezească paginile şi şabloanele pentru ca, în public ieşind, dintr-o fotografie a ecranului, să îşi plângă apoi, ca un Rosalund, cariera lui de jurnalist şi analist matrimonial (despre existenţa căreia nici el nu poate depune vreo dovadă), moleşindu-mă intelectual cu simţul observaţiei pernicioase. Predania lui e plină de ipocrizia curtoaziei. Se doreşte a fi un ţâfnos nobil, un fel de vlăstar al aristocraţiei contemporane căruia ar trebui ca televizioniştii săi (i-am numit altădată, nu-i mai numesc şi acum) să-i sărute mâna în timp ce el şi-o duce la spate.
Spune că este expert în chestiuni de peltea şi protocol politic, şi că în fiece zi ar depune mărturie, nu ştiu unde şi în faţa cărui auditoriu, despre mândria preşedintelui Klaus Werner Iohannis de a-şi contempla predecesorii cu o maliţie princiară. Cu pelteaua îl înţeleg, el împrumutând adesea un ochi care nu-i îngăduie erezii. Despre protocolul politic şi de guvernare însă, Guşă Cosmin, deşi vrea să ne arate că e fâşneţ, vorbeşte pe un ton leşinat, stânjenitor, ca şi cum s-ar da în balansoar în decorul urban, chiar dacă martorul discursului său ieşind din fotografia din stânga unui ecran ar fi ,,poporul şi aşa obidit încât să mai suporte prezenţa în fruntea Guvernului a premierului Ponta.“ Morbul critic al lui Guşă este alimentat de amorul propriu şi seratele muzicale în timpul cărora, chiar el a declarat, protocolului politic şi de guvernare i se adaugă tonuri plictisite de moarte, care până mai ieri stăteau ghemuite sub divanul Ad-Hoc.
Ca agent sanitar, el se consideră un descurajat moral, dar vrea ca descurajarea lui să nu predispună la molipsire. El vrea unanimitate în respingerea unor programe guvernamentale despre care evită să vorbească, vrea demisia premierului, pentru că l-a dezamăgit, introduce locuţiuni negative în expresiile sale verbale ca şi cum mulţimea imaginară în faţa căreia s-ar afla tocmai ar fi coborât din poştalioane şi i-ar fi blocat intrarea în colţul ecranului, tocmai lui, iubitorul de taclale hazlii. 

Dar ce să vezi? Unul dintre cei care ţine bine dârlogii în hărmălaia generală, venit de la balul public care se bucură de atâta căutare este, dacă înţeleg din declaraţiile publice, emancipate ale lui Guşă Cosmin (o fi şi el vreun călăreţ?), tocmai unul dintre iubitorii dansurilor echivoce anume, preşedintele Klaus Werner Iohannis. Cu un acut simţ al tradiţiei, acesta ar vrea să rupă trecutul obştei, mă refer la Parlament, pe motiv că nu îi pasă de chestiuni subiective. Şi Guşă şi preşedintele uită faptul că nici unul dintre ei nu are drept de clironomie, de moştenire adică asupra acestei instituţii în afara poporului (sună desuet acest cuvânt, cumva?), oricât de bună ar fi perechea de ciubote florentine cu care sunt încălţaţi.
Şi cum stătea Klaus Werner Iohannis cu dârlogii în mână, o seamă de precauţiuni grabnice sau o îngrijorare sterilă veneau din partea chinurilor sufleteşti şi zeflemeaua amestecată cu mânie a unei Direcţii Naţionale Anticorupţie, care declară cum că tot ce se întâmplă pe aici, pe la noi, s-ar datora cruzimii cerului, atât la ţară cât şi la oraş.
Civilizaţia europeană şi valorile sale, la care suntem parte, invocate de aceşti doi contemporani ca la o şezătoare, cu citate din documente europene care au stat la fundamentul construcţiei Uniunii Europene, să fi cedat unei frici cum a fost aceea a regelui Iacob al Scoţiei şi a prinţesei Ana cărora le fusese adus la cunoştinţă faptul că nişte vrăjitori fermecaseră Marea Nordului, şi de aici furtunile năprasnice care nu-i lăsaseră să o treaverseze, înecând o pisică în ea? Nu ştiu. Şi nici dacă s-au însemnat pe braţ, legându-se să nu mai dezvăluiască nimănui cum e cu dârlogii, cum şi-au luat cei doi ţara înapoi din marele glob al ochiului sau despre arta tragerii cu arcul după ce au căzut la pământ fără să işte praf. Cred că acestă din urmă întâmplare ar fi cel mai mare regret al lui Guşă Cosmin! Discuţia asupra ei, însă, cred că nu merită nicio cercetare.

Adauga un comentariu

Aboneaza-ma la comentarii

Editorial

ORATORII ALEGĂTORULUI NECUNOSCUT
scris de Lucian Cristea
Marile cuvântătoare se află în PSD Constanța. Există chiar o modalitate de adresare caracteristică lor. Citez: “Are cuvântul (...)
citeste mai mult

Cele mai recente comentarii