Claudiu Palaz, rujul Elenei și statuia lui Băsescu(2001)

Intre doua cumetrii si raspopiri autohtone sau taieri de mot, dupa cum pica in calendarul politic ortodox, dedicat celor care nu sunt dusi de prea multe ori la biserica, decat doar atunci cand trebuie, Claudiu Palaz s-a dedicat, cu trup si cu suflet, operei sale artistice. Statuia lui Traian Basescu reprezinta o creatie de capatai in marime naturala, lucrarea existentiala a fostului nostru prefect, trecut, se stie, prin numeroase lupte seculare si cafturi locale. In activitatea sa diversa, incluzand, in ultima vreme, si politicul desantat al vremurilor pe care le traim, a tintit doar posturile cheie. Si-a dorit, de pilda, sa ajunga prefect, ei bine, a ajuns! Desigur, cu sacrificiile de rigoare. Nominalizez doar doua dintre ele: sa practici mersul piticului in fata lui Banias, fost lider PD, si sa inghiti pe nerasuflate glumele proaste ale gruparii Cristea, Mitrana, Mitroi, care au schimbat partidele precum izmenele pe calator! Acum, dumnealor ar vrea sa incalece si partiduletul fostului prefect de Constanta, aducandu-si saua de acasa. De altfel, este cunoscuta pofta de ponei, calutul acela mic, a acestor celebri traseisti politici. In numele adevarului, trebuie trecut pe lista si Zanfir Iorgus, care, baiet tanar fiind, padurile Comorova cutreiera…Uneori, functiile sunt ca si statuile. Cu putin talent, le finalizezi usor, indiferent de gabarit, dar, aici e buba!, le intretii greu, mai ales in situatii de criza morala. Erijandu-se in avocatul de serviciu al lui Traian Basescu, dupa vechea metoda de la “ Nufarul”, curatatorie celebra, domnul Palaz si-a asumat sarcini complexe in ce priveste paza si siguranta statuii fostului presedinte. Au facut si altii chestia asta. Cu mai mult zel decat prefectul, travestiti in tucalari patimasi si mardeiasi. Dar, zic, intr-o perioada in care, cu Traian Basescu la putere, pupincurismul autohton era floare la ureche, dulce si hranitor De altfel, in perioada amintita, s-a inregistrat un numar record de laudatori de ocazie si pupatori de moaste prezidentiale! La vremea respectiva, din punct de vedere politic si patriotic, era rentabil sa-l pupi in fund pe presedinte in marime naturala. Alt orizont politic, alte perspective, alte avantaje. Nu ca acum, o dizidenta beteaga, pentru un amarat de mar, ca simbol de partid, si ala muscat din temelie Macar, in trecut, avea urme de ruj, fiind muscat de Elena Udrea! Cand dorsalul presedintelui apare, stand in picioare, soarele dispare! La acest capitol, diverse lozinci si slogane ne-au lasat muti de uimire. Citez din memoria acelor vremuri cu ambalaj de acadea insiropata dupa doctrinele partidului: ”Noi suntem urmasii lui Traian Basescu” Si ce daca! Cine spune ala este! Intre timp, gonita de tulumba istoriei, autoarea zemoasei lozinci a ajuns in arest la domiciliu... Nici ceilalti laudatori nu au avut o soarta mai buna, fiind scosi din circuit, uneori, chiar de Basescu, culmea ipocriziei, cu manuta lui, dupa principiul just “Eu te-am facut, eu te omor.” Gandesc ca domnul Palaz a luat in calcul riscurile la care se expune, cu partiduletul lui cu tot. Ca avocat al fostului presedinte al Romaniei, l-a intrecut detasat pe Gelu Visan si i-a dat cu tifla lui Cristescu, astazi, simpli pietoni pe centura politichiei. Tinand cont de vremurile pe care le traim, e de admirat tenacitatea cu care Claudiu Palaz, acest Brancusi al politichiei noastre, se opinteste din rasputeri sa finalizeze statuia lui Basescu! Ce-i drept, opera sa de capatai i-a adus mai multa notorietate decat noul sau statut de lider de partid. In politica, cu sau fara statuie, e mai complicat decat in administratie, chiar daca vorba dulce mult aduce. Pe de alta parte, ma tem ca Palaz a pariat, din punct de vedere politic, pe un cal mort. Altfel, daca il apara pe Basescu dintr-o convingere personala, gestul sau este de admirat… Asa a procedat, cu ani in urma, fostul deputat Viorel Pana, dar, drept recunostinta, s-a ales cu praful de pe toba! Cat priveste statuia lui Basescu, aceasta trebuie amplasata, cat mai rapid si regulamentar, intr-un loc de unde sa poata privi in zare dupa flota comerciala dusa pe apa sambetei…