Nume
Email
Categoria din care vrei sa primesti
dosarele timpul
PREA NE JELIM ŞI BÂRFIM CA NIŞTE CURVE

PREA NE JELIM ŞI BÂRFIM CA NIŞTE CURVE(1021)

Democraţia nu se mai poate mima în România. Ori facem ce promitem că facem, ori dacă nu...ura şi la gară. Chiar dacă părem a fi plini de şmecherie. Ca wc-ul de hârtie. Nu putem doar privi, fără reacţie, la televiziunile imbecilizate, cu public-gură cască, infantile şi mediocre, fără criteriu de valoare, fără discernământ şi traiectorie în societatea părăginită de soluţii. Nu putem asista la lipsa omniprezentă a bunului simţ, în timp ce fiţuici cu pretenţii de ziare umplu piaţa, jurnale bune doar de tapetat latrinele împuţite. Până şi tabloidele au o limită până la care pot minţi. Dezinformarea este încă infracţiune inclusă în Codul Penal al României, adevărat coteţ legislativ. Patria a ajuns o şatră din ‘’Ţiganiada’’ neguvernabilă. Suntem genul de stat idiot. Nu putem să fim etichetaţi ca trăind într-o ţară de căcat, de parveniţi-manelişti. Ţara celor o mie de fleacuri. Sau că România colcăie de jeguri. Reprofilate. Suntem o ţară bogată, dar care trebuie musai să fie nelocuită. Nu putem continua, cel puţin aceia care avem toate ţiglele pe casă, să tratăm libertatea cu seriozitatea badmintonului pe plajă. Educaţia înaltă nu mai foloseşte la nimic, fiind mai degrabă un handicap sever. Un lucru e cert: clasa politică actuală, în întregul ei, este ’’emanaţia¨ comunismului. O clasă politică hrăpăreaţă, pusă pe înavuţit, ignorantă şi oligarhică, proastă, incultă şi imorală. Poporul suferă,, doar cei 8-10 la sută care conduc o duc relativ bine. Când ieşi după 50 de ani de comunism, în libertate, fără de elite şi de repere morale, trebuie să pui ceva în loc. Noi am refuzat monarhia care ne putea garanta structurarea societăţii româneşti, un Ion Raţiu sau Corneliu Coposu, români cu multe calităţi, dar şi cu defecte, punând în locul lor, care era de drept al lor, ¨emanaţii¨ sau securişti. Din fericire - doar pentru unii - vine din spate generaţia copiilor noştri, care nu mai acceptă mimarea democraţiei. Nu mai acceptă compromisul. Cel puţin aşa declară. O fi sau nu adevărat? Neatinşi de focul blestemului roşu, au puterea să schimbe nu numai ţara, ci şi regimul OLIGARHIC, făcând din România o ţară democratică, cum nu a fost nici o secundă de la revoluţie până acum. Să dea Dumnezeu şi să nu fie prea târziu, deşi coloana scepticilor este enormă, a celor care ne văd pe marginea prăpastiei, fără vreo putere de a scăpa! Dar nu dispare neamul românesc, doar se împrăştie. La omul dracului, nici bolile nu trag.
Ce soluţii se văd la orizont, pe sistemul luminiţei de la capătul tunelului? Ce trebuie efectiv făcut? Mai întâi, o reinventare a politicii, a sistemului, ceva bazat pe pragmatism militar, cu scopuri deratizatoare în rândul clasei politice şi apoi o guvernare bazată pe UNELE idei de stânga, o naţionalizare a resurselor strategice, cât şi a marii industrii, plus a unei mare părţi din agricultură. Proiectele europene ne-au scos peri albi din cauza birocraţiei, verificărilor peste verificări şi întârzierilor la plată care, în unele cazuri, au ajuns chiar să pună în pericol întreaga afacere. Şi aici trebuie schimbat sistemul. Nu-i permis să dai o firmă peste cap, doar pentru că dosarul ei zace în cine ştie ce sertar de la Autoritatea de Management. Avem nevoie de politici economice coerente şi la Primării, şi la CJ-uri. Plus că de ani de zile spunem că este nevoie de departamente care să se ocupe de investiţii, de mediul de afaceri, să caute investitori, să-i aducă, să le arate ce posibilităţi avem, ce le putem oferi, să-i ajute să-şi facă documentaţiile, să-şi obţină avizele şi să nu li se închidă uşa în nas. Plus că tot ce s-a întâmplat în ultimul an de zile pe zona fiscală e nebunia lumii. Credem că instituţiile de învăţământ superior trebuie să fie legate de piaţă. Apoi, democraţia să se păstreze în limitele bunului simţ, a drepturilor şi obligaţiilor fiecărui cetăţean în parte. Privatizarea să existe doar la nivel mediu şi mic...şi asta deoarece avem de salvat o ţară, o ţară care e mai importantă decât oricare ideologie, partid, crez religios, etnie, organizaţie naţională sau internaţională. Poate o să vi se pară şocant: dacă România moare, românii vor muri ca naţie şi cam înspre aşa ceva ne îndreptăm... Proştii mor, prostia e nemuritoare. Aşa arată acum România, plină de nemurire.
Am stat mai multe zile şi nopţi, în moduri diferite, cu câţiva prieteni, adevăraţi patrioţi, şi ne-am gândit că din agendă nu poate lipsi stoparea oricărei forme de privatizare a întreprinderilor de stat, a serviciilor publice şi a bogăţiilor solului şi subsolului românesc, inventarierea tuturor proprietăţilor statului şi punerea lor în valoare, dar şi abandonarea politicilor de parteneriat public privat. Se cere acordată atenţie responsabilizării actului de conducere la toate nivelele, de la şeful unui birou public până la preşedintele ţării, prin tragerea la răspundere materială şi penală pentru toate faptele legate de postul pe care îl ocupă, adoptarea Legii privind controlul averilor ilicite şi înfiinţarea Autorităţii Naţionale pentru controlul averilor publice, dar şi suprataxarea proprietăţilor parazitare. Taxa pe valoarea adăugată să fie diferenţiată: mărfurile, bunurile şi serviciile de lux să fie suprataxate şi mărfurile şi serviciile de strictă necesitate să fie subtaxate sau chiar scutite de TVA. Vedem o soluţie şi în aplicarea unui nivel gradual al contribuţiilor sociale, în funcţie de cifra de afaceri, dimensiune. Una peste alta, vorbim şi de implicarea statului în economie, înfiinţarea CONSILIULUI NAŢIONAL DE PLANIFICARE. Statul poate şi are obligaţia să creeze cel puţin 2 milioane de locuri de muncă prin întreprinderi şi alte activităţi economice ale statului, dar să asigure şi transparenţă în actele publice care ţin de administrarea proprietăţilor statului. Eliminarea oricăror privilegii publice, interzicerea contractării de împrumuturi externe de către primării şi consilii judeţene, sporirea pedepselor pentru cei care săvârşesc o faptă ilegală din poziţia de responsabil al aplicării legii în acel domeniu, responsabilizarea administraţiei publice prin tragerea la răspundere materială a celor care nu se achită de obligaţiile de serviciu, sunt alte câteva idei absolute necesare. Nu în ultimul rând se cere shimbarea actualei legislaţii care se dovedeşte a fi extrem de stufoasă, confuză şi ambiguă în exprimare şi extrem de instabilă (dinamica schimbărilor legislative a atins cote inacceptabil de mari), generatoare de corupţie şi de criză financiară, economică şi socială, extrem de favorabilă celor cu venituri mari şi foarte mari, în general, şi, în special, clientelei politice care se află la putere. Se cuvine adoptarea unei legislaţii simple, suple, clară în exprimare şi cât se poate de stabilă, o legislaţie care să fie făcută pentru a rezolva problemele cu care se confruntă oamenii de rând şi nu pentru a favoriză burghezia aflată la putere. În fine, vorbim de retragerea trupelor române de pe orice teatru de război din lume, dar şi Restituţio in integrum. În 1989, noi, românii eram propietari. Prin tot felul de inginerii am fost expropriaţi. Poporul trebuie să-şi recâştige drepturile legitime de proprietate, plus să aducă în faţa instanţelor de judecată pe cei care se fac vinovaţi pentru distrugerea economiei naţionale, trădare şi genocid. Sunt traiectorii dorite, însă extrem de greu de atins şi mai ales de rezolvat favorabil. Dar ceva trebuie făcut. Urgent. Prea ne jelim şi bârfim ca nişte curve.
                               Pompiliu COMŞA, Reporter European 2012
 

Adauga un comentariu

Aboneaza-ma la comentarii

Editorial

MAJESTATEA SA PRIMARUL!
scris de Lucian Cristea
Există o categorie restrînsă de cetățeni care, cu un tupeu ieșit din comun, își arogă drepturi nemăsurate și se plasează singur(...)
citeste mai mult

Cele mai recente comentarii

  • DINTRE 1.000 DE-ALDE CATTANI, NU S-A GĂSIT UN MINISTRU COMPETENT LA INTERNE!
  • SĂ MORI RĂNIT DIN DRAGOSTE DE SPORT...
  • Al cui este Teatrul de vară din Mamaia, cine își bate acum joc de el și nimeni nu se supără?
  • SCURTA VARĂ FIERBINTE A NOULUI MINISTRU DE INTERNE
  • CASA MORTUARĂ ALBASTRĂ A PRESEI