Nume
Email
Categoria din care vrei sa primesti
dosarele timpul
RAED ARAFAT – TERORISTUL CARE A PRĂBUŞIT SMURD

RAED ARAFAT – TERORISTUL CARE A PRĂBUŞIT SMURD(2253)

Tragedia de la lacul Siutghiol este la un pas să fie uitată. Zilele trecute s-a împlinit un an de când patru oameni şi-au pierdut viaţa. Nu numai că nu au fost elucidate circumstanţele în care s-a prăbuşit elicopterul, dar nici nu s-a mai făcut măcar un pas înainte în desfăşurarea anchetei, deşi inclusiv Parchetul Militar Bucureşti şi-a trimis procurorii la faţa locului.
Doar câteva lumânări stinghere, aprinse la capătul pontonului de „La Butoaie”, acolo unde au fost aduse victimele, au mai amintit de tragedia petrecută în urmă cu un an. Şi atât.

MORTUL E VINOVAT

Tentativa de a se muşamaliza totul, făcută cu scopul de a acoperi lipsa de reacţie a autorităţilor, s-a manifestat încă din primele zile. Raed Arafat, căruia nejustificat i s-a ridicat o statuie falsă, a declarat senin că strigătele de ajutor ale supravieţuitorilor nu se puteau auzi de pe mal. Asta în ciuda unei înregistrări cu telefonul mobil făcută de către un martor ocular al prăbuşirii, în care se aude clar cum se strigă după ajutor de lângă epava elicopterului.
De ce această disperare de a acoperi realitatea? Pentru că diriguitorii SMURD au comis o greşeală gravă. Şi nu ne referim la faptul că maşinile de pompieri, deşi li se dăduse adresa exactă a casei în dreptul căreia se prăbuşise aeronava, s-au dus iniţial aiurea, în altă parte. Asta poate fi, cu foarte mare indulgenţă, trecută pe seama surescitării. Este vorba însă despre ceva cu mult mai grav, pentru care, deocamdată, nu a răspuns nimeni.
Lămurirea vine de la Dorel Onaca, fost preşedinte al Agenţiei pentru Salvarea Vieţii Omeneşti pe Mare (ARSVOM):
"Eu nu ştiu din ce motive nu au fost echipaţi şi dotaţi cu vestele de salvare obligatorii a se afla în dotare. Cert este că dacă se ştia ruta ce urmează a fi parcursă, pe deasupra unui lac sau a mării ori în vecinătatea litorală, echipajul de la bord trebuia să aibă vestele de salvare îmbrăcate peste echipament, conform normativelor pe care eu le cunosc a fi în vigoare”.
Aşadar, echipajul trebuia, obligatoriu, să poarte veste de salvare. Încercarea de a justifica absenţa acestora nu ţine. S-a spus că elicopterul a survolat lacul Siutghiol fără să fi avut traseu pe acolo. Că pur şi simplu pilotul, din proprie iniţiativă a luat-o pe acolo, ca „să facă valuri”. Adică să zboare foarte jos, la rasul apei aproape, ca să le arate celorlalţi pasageri măiestria lui în a pilota. Elicopterul însă, după o misiune la Tulcea, fusese la Mihail Kogălniceanu ca să alimenteze. După care a plecat către Tuzla. Ei bine, pentru Tuzla, trebuia să treacă în apropierea litoralului. Ceea ce, conform regulamentului: „Toate aeronavele destinate zborurilor utilitare şi pentru intervenţii de urgenţă care survolează teritorii maritime şi lacustre, ori zone litorale de orice natură, trebuie să-şi echipeze personalul de la bord cu veste de salvare speciale, cu acţionare cu butelie cu CO2 şi semnale luminoase şi auditive ce asigură flotabilitatea în orice condiţii”, ar fi făcut obligatorie purtarea vestelor de salvare. Ori nimeni din echipaj nu a avut aşa ceva. Din vina cui?
Zilele trecute, am mai auzit o variantă care vine „să explice”, jicnind grav memoria celor dispăruţi. Piloţii erau beţi. Fără să se precizeze însă unde şi ce băuseră, dar mai ales, cât era alcoolemia când li s-a făcut autopsia. Şi dacă, să presupunem că piloţii erau beţi, de ce nu s-a comunicat asta imediat după autopsie şi s-a încercat muşamalizarea cu povestea penibilă că voiau să se distreze cu elicopterul, să „facă valuri”.
Dacă aşa este realitatea, că zbura jos ca să „facă valuri”, asta ar fi trebuit să fie înregistrată pe camerele de supraveghere ale unui imobil de pe mal, care au surprins inclusiv momentul prăbuşirii. Imagini care au fost ridicate de procurori. De ce nu sunt făcute publice aceste imagini, în care se vede clar cât de jos zbura elicopterul şi ce fel de valuri făcea? În ce constă secretul lor, de sunt ţinute departe de ochii opiniei publice de mai bine de un? Nu cumva pentru că ele ar contrazice povestea cu făcutul valurilor?

SIUTGHIOL NU E PRIMA TRAGEDIE

Catastrofa de la Cosntanţa este a treia în ordine cronologică, în care au fost implicate aeronave ale SMURD. Multe, foarte multe. Judecând după numărul elicopterelor pe care le are SMURD în dotare, reiese că sub domnia lui Arafat, s-a dat de pământ cu aproape jumătate din flotilă.
Primul incident în care a fost implicat un elicopter SMURD s-a petrecut la Iaşi, în ianuarie 2006. În urma accidentului şi-au pierdut viata dr. Liliana Puiu, 36 de ani, asistenta Mioara Hauţă, 30 de ani, pilotul Valentin Stănescu, 37 de ani, şi copilotul Augustin Toma, 34 de ani.
Elicopterul, care executa un zbor tehnic, s-a prăbuşit la nici zece minute de la decolare, la trei kilometri de pista aeroportului din Iaşi. În acest caz, anchetatorii au avut la dispoziţie înregistrările din cutia neagră care cuprindeau traseul prin aer al elicopterului până la prăbuşire, dar şi discuţiile dintre pilot şi copilot. Din ele reiese că decolarea şi zborul decurg normal, până la un punct când pilotul încearcă să redreseze aeronava. Ei bine acel moment, în care se pierde controlul aparatului de zbor, nu a fost elucidat nici până în ziua de azi. Care a fost cauza? Bineînţeles, reprezentantul „Eurocopter” a anunţat că aeronava era în perfectă stare de funcţionare, cu toate echipamentele noi pe ea. La fel ca şi în catastrofa de la Siutghiol. Atunci, de ce s-a prăbuşit? Că de data asta nu mai făcea nimeni valuri.
De asemenea, nimeni nu a explicat ce căutau la bord cele două cadre medicale. Fiind un zbor strict tehnic, în carlingă nu trebuiau să se afle decât pilotul, copilotul şi maximum un mecanic. În nici un caz medicul şi asistenta.
Venit la faţa locului, Raed Arafat a transformat şi această tragedie într-un spectacol mediatic, menit să-i aducă popularitate. Spre exemplu, nu a păşit în capelă să depună flori la catafalcul medicului Liliana Puiu până ce nu toate camerele de luat vederi ale tutror televiziunilor prezente la faţa locului au fost montate şi puteau transmite sau înregistra momentul.
În cel de-al treilea accident, petrecut în Pasul Tihuţa, din fericire, datorită măiestriei pilotului, nu au existat morţi. Ci doar doi răniţi. Elicopterul zbura pe o ceaţă densă, iar la un moment dat, conform spuselor pilotului, i-a apărut în faţă un perete muntos. A reuşit să smucească elicopterul, să-l pună în plan vertical, cu botul în sus, ceea ce a făcut să nu se lovească de obstacol cu corpul, ci cu roţile. Apoi, acelaşi pilot excepţional, l-a pus, deşi avariat, pe sol, în apropiere de lacul Colibiţa. Deşi, după prăbuşire, pilotul a dat coordonatele exacte unde se află împreună cu echipajul, au fost descoperiţi după mai bine de patru ore. Aceeaşi poveste care avea să se repete în Apuseni.

CAFTEALĂ PE BANII DE LA MEDICINA DE URGENŢĂ

Raed Arafat nu a fost dintotdeauna şahinşahul medicinei de urgenţă din România. Dimpotrivă. Pentru a-şi satisface orgoliile, a dat o bătălie cruntă şi a lovit pe la spate fără nici un fel de scrupul.
Pentru că nu de la început, SMURD a fost varianta pentru medicina de urgenţă din România. SMURD era o mică întreprindere, la Târgu Mureş, şi atât. La Bucureşti în schimb, sub conducerea medicului Marius Filip, medic primar în ortopedie şi traumatologie, şcolit în America în medicina de urgenţă, s-a înfiinţat la Spitalul Universitar Asistenţa Medicală Bazală de Urgenţă (AMBU). Care era dotată cu salvări de ultimă generaţie la vremea aceea, achiziţionate din fonduri private. În plus, pilotul Ion Moflea, care lucrase până la Revoluţie la desfiinţatul „Aviasan”, recuperase două aeronave pe care le dotase, pe cheltuială proprie, pentru transport de pacienţi. Aşadar, medicina de urgenţă se năştea la Bucureşti şi exista posibilitatea ca pe lângă eforturile financiare ale statului, să existe şi un parteneriat public privat. Proiectul i-a fost prezentat ministrului sănătăţii de atunci, Daniela Bartoş, care l-a aprobat. A existat şi o iniţiativă legislativă pentru a se organiza în acest mod, pe baza AMBU, medicina de urgenţă din România. Proiectul a trecut şi de Comisia de sănătate a Camerei. Aici intervine Raed Arafat, care visa de la Târgu Mureş să devină padişaşul medicinei româneşti de urgenţă. Şi nu oricum, ci strict numai pe banii statului. Arafat reclamă peste tot că dr. Filip, prin iniţiativa lui, nu urmăreşte altceva decât să ia bani din buzunarul statului şi să-i bage în buzunarul privatului. Ca şi când Arafat cu al său SMURD, nu lua tot din buzunarul statului. Diferenţa era că sistemul propus de dr. Filip mai lua bani şi de la privat, pe care îl integra în sistemul naţional de medicină de urgenţă. Ar fi fost bun acest sistem? Răspunsul îl avem la tragedia de la „Colectiv”. Nenorocirea s-a petrecut peste drum de sediul ambulanţei BGS şi la nici un minut de mers de sediul unei alte ambulanţe private. Aceştia au încercat să intervină, dar nu li s-a permis, pentru că nu există un protocol pentru acţiunea comună a privatului şi a statului ca să salveze vieţi. Ambulanţele private, foarte bine dotate pentru intervenţie de urgenţă, au stat pe margine, dincolo de cordonul de securitate, privind cum mor oameni până au venit ambulanţele SMURD.
Aşadar, legea era la un pas de a fi promulgată. Arafat făcea spume, declarând sus şi tare că este împotriva oricărui spirit european. Deşi urgenţa în Europa este organizată aşa cum voia dr. Filip.
În mod inexplicabil, legea aprobată iniţial de Daniela Bartoş, a fost respinsă de cel care i-a luat locul în fruntea Ministerului Sănătăţii, Ovidiu Brânzan. Care, fără nici o explicaţie, merge pe mâna lui Arafat.

ARAFAT DĂ LA GIOALE ÎN FAŢA EUROPEI

Între 9-13 februarie 2006, la Leuven, in Belgia are loc al III-lea Congres European de Medicină de Urgenţă. Arafat reprezintă România, trimis de protectorul său, noul ministru al sănătăţii. Numai că are o problemă. La reuniune este şi dr Filip cu al său AMBU, venit pe cheltuială proprie. Vă închipuiţi ce spume a făcut Raed Arafat. A reclamat la organizatori că a apărut un intrus şi că el şi numai el reprezintă urgenţa din patria noastră. În ciuda opoziţiei însă, Marius Filip a reuşit să cumpere un spaţiu la întrunire şi să prezinte şi AMBU, ceea ce l-a scos din minţi pe Arafat, care a organizat iute o conferinţă de presă şi a spus că Filip nici măcar nu a fost la Leuven.

SĂ NU CONFUNDĂM DEVOTAMENTUL CU PROFESIONALISMUL

Veţi spune, desigur, că SMURD este unul dintre puţinele lucruri bune din România şi că nu este firesc să-l atacăm. Pentru SMURD, vă aduceţi aminte, s-a ieşit în stradă şi a căzut un guvern. Cel mai recent exemplu este cel de la „Colectiv”, unde medicii au muncit eroic. Să nu confundăm însă. Eroismul medicilor nu are nici un fel de legătură cu Arafat. Aceştia au venit din proprie iniţiativă de acasă şi au rămas zile în şir în spital. Nu i-a chemat Arafat şi nici nu există vre-un regulament sau protocol în acest sens. A fost, pur şi simplu, iniţiativa lor. Ceea ce ţine de Arafat este că la faţa locului, deşi o asistentă de la maternitatea Bucur, aflată în apropiere, a transmis imediat dimensiunile dezastrului, iniţial nu au venit decât două ambulanţe la faţa locului, iar cele private, aflate acolo deja, nu au avut acces. Şi mai ţine de Arafat că abia după şase zile de la tragedie au aflat, el şi Bănicioiu, că există un protocol european şi parte dintre răniţi puteau fi transportaţi la spitalele din Europa. Şi mai ţine de Arafat, sistemul putred al ISU, şpăgarii nemernici care s-au făcut că nu văd nenorocirile din club. Aşa cum sub imperiul şpăgii au închis ochii în alte mii de locaţii din ţară. Şi mai ţine de Arafat faptul că în Apuseni, salvatorii au ajuns după 6 ore de la accident şi două victime au mrurit cu zile, şi că în Pasul Tihuţa au ajuns salvatorii după patru ore, deşi au avut coordonatele exacte. Şi mai ţine de Arafat prăbuşirea a trei elicoptere, adică aproape jumătate din flotila pe care o aavea SMURD, care costă împreună mai mult de 15 milioane de euro. Adică mult mai mult decât reclama Arafat că ar putea intra în buzunarele privaţilor dacă se aplică sistemul AMBU.


Ei, vi se mai pare Raed Arafat, un erou?

 

Adauga un comentariu

Aboneaza-ma la comentarii

Editorial

TRENUL DIN VIAȚA LUI FELIX STROE
scris de Lucian Cristea
Trenul, ca mijloc de transport și nu numai, trenul, mașină mică, virgulă, care îl duce pe Ionică într-o direcție necunoscută, tin(...)
citeste mai mult

Cele mai recente comentarii

  • SEMNIFICAŢIA UNEI SĂRBĂTORI MULT TIMP UITATE: ROMÂNIA – MAMĂ A EMBRIONULUI UNIUNII EUROPENE!
  • CUM I-AM BĂUT VINUL LUI NICHITA STĂNESCU
  • Cetățeanul JEAN CONSTANTIN – la mâna FĂCĂTORILOR DE DEMNITATE
  • TRAVIATA, CU DECEBAL FĂGĂDĂU ÎN ROLUL PRINCIPAL
  • Credit digital de nevoi personale, obținut în 15 minute!