Nume
Email
Categoria din care vrei sa primesti
opinii
PARALELE CU CALIFICAREA - ÎNCĂ UN BRAND ROMÂNESC DE CARE S-A ALES PRAFUL

PARALELE CU CALIFICAREA - ÎNCĂ UN BRAND ROMÂNESC DE CARE S-A ALES PRAFUL(934)


        În urmă cu aproape 30 de ani, ca tânăr jurnalist, am fost la Reşiţa, să scriu un reportaj de la combinatul metalurgic din localitate. În afară de expoziţia de locomotive, care m-a impresionat extraordinar (pe una dintre ele scria: „Iuţeala maximă, 35 km/h”), am mai fost, la fel de impresionat, de un monument aflat chiar la intrarea în întreprindere. Pe el scria: „100 de ani de foc nestins la Reşiţa”. Uite că acum, după o sută de ani, guvernările care s-au succedat după Revoluţie, au reuşit să-l stingă.
        Astăzi, cred că nu ar strica câte un monument asemătător cu cel de la Reşiţa la porţile sălilor de sport din Oneşti şi Deva, dar şi la intrarea în Complexul Olimpic Naţional „Lia Manoliu”. Monument pe care să scrie: „48 de ani de calificare neîntreruptă la Olimpiadă”.
       După care, la fel ca în cazul focului nestins de la Reşiţa, pe care am reuşit până la urmă să-l stingem, acum să constatăm că şi în cazul calificărilor Echipei Naţionale de Gimnastică Feminină a României, am reuşit să stingem o tradiţie veche de aproape o jumătate de secol. Că de calificarea la Rio, pe care o consideram bifată chiar înainte de a începe concursurile preolimpice, s-a ales, glorios, praful. Că nu numai că nu ne-am calificat, dar ne-am făcut şi de râsul lumii, terminând pe penultimul loc turneul de calificare. Numai Coreea de Sud, care până acum nu a văzut gimnastica la Olimpiadă decât la televizor, a fost mai slabă ca noi.
       Cum am reuşit să stingem performanţele fetelor noastre pe care ne obişnuisem să le numim „de aur”? Fix aşa cum am reuşit să stingem şi focul centenar de la Reşiţa. Fix aşa cum am reuşit să privim cu nepăsare cum ni se aplică planul bine pus la punct de radere sau defăimare a brendurilor româneşti. A performanţelor româneşti. A produselor româneşti. A iniţiativelor româneşti. A capitalului românesc. A pădurilor româneşti. A personalităţilor româneşti. A tot ce ar putea să facă faima ţării ăsteia în lume. 

       Sunt ultimul om care să cred în scenarii apocaliptice. Dar parcă prea se prăbuşeşte tot. S-a prăbuşit acum şi legenda românească a gimnasticii feminine.
       " Eu zic din 2000, de la Atlanta, că lucrurile se vor stinge. Şi la Atlanta am fost la limită. În 2012, la Londra, dacă nu se întorceau Cătălina şi Sandra, lucrurile stăteau la fel de prost." a spus Octavian Bellu, referindu-se la această contraperformanţă.
       Cu alte cuvinte, problema este veche de 16 ani, dar nimeni nu a făcut nimic. Se ştia despre ea, dar a fost lăsată aşa. Ca să se îngroape, practic, primul 10 din lume al Nadiei, dar şi 25 de medalii de aur numai la JO, câteva sute de argint şi de bronz, titluri mondiale şi balcanice. Să arunce la gunoi imaginea aceea care ne-a umplut de mândrie în care pe toate treptele podiumului erau gimnastele noastre, iar pe catargul competiţiei s-a ridicat „Tricolorul” în 3 exemplare.
       Gimnastica feminină este un brend românesc de care nu avem voie să ne batem joc şi care, de-a lungul timpului a generat inclusiv tensiuni internaţionale. La competiţia de la Praga, din 1977, când fetele noastre erau furate pe faţă, Ceauşescu a ordonat retragerea echipei din competiţie. În 1980, la Olimpiada de la Moscova, s-a iscat un scandal internaţional uriaş, pentru că Nadia a fost furată ca-n codru de sovietici.
       Acum ne-am liniştit. Nu ne-am mai calificat, aşa că nu mai avem cum să fim furaţi, aşa cu nu mai avem de ce să facem scandal. Şi uite aşa ne întărim reputaţia internaţională de popor paşnic.
 

Adauga un comentariu

Aboneaza-ma la comentarii

Editorial

ORATORII ALEGĂTORULUI NECUNOSCUT
scris de Lucian Cristea
Marile cuvântătoare se află în PSD Constanța. Există chiar o modalitate de adresare caracteristică lor. Citez: “Are cuvântul (...)
citeste mai mult

Cele mai recente comentarii