Nume
Email
Categoria din care vrei sa primesti
opinii
DIVERSIUNE VECHE APLICATĂ LA ALEGERI NOI

DIVERSIUNE VECHE APLICATĂ LA ALEGERI NOI(1362)


    „Errare humanum est, perseverare diabolicum”, a spus Seneca. A greşi e omenesc, dar a persevera în greşeli e diabolic. Dar perseverezi în prostie, în ignoranţă crasă, cum s-o numi? Din păcate, Seneca nu mai este, ca să ne lumineze.
    De mai bine de două luni de zile, de când a început pe faţă trasul la gioale pentru alegerile locale, a pornit, din nou, din păcate fără ca din nou să ne dăm seama, o manipulare simplă, rudimentară, dar extrem de eficientă.
Ni se mai aplică odată metoda, pentru că am pus botul la ea nu mai departe de toamna lui 2014, cu ocazia alegerilor prezidenţiale.
    Tehnica este simplă. Le arunci proştilor ceva de tăvălit, de muşcat, de umplut de sânge, de înfierat, de maltratat, de huiduit pe televizoar şi ei năvălesc asupra subiectului sau personajului, fără să mai vadă nimic în jur.         Iar manipulatorii îşi văd liniştiţi de treabă şi pun în funcţiile cheie oamenii lor, aleşi aparent democratic. Pentru că alegerea în urma unei diversiuni numai democratică nu se poate spune că este.

    Să explic, dând câteva exemple. Mai întâi unul mai îndepărtat.
Vă amintiţi, în urmă cu aproximativ nouă ani de zile, când Adrian Năstase era prim-ministru, că a fost devalizată BRD. Paguba: peste 70 de milioane de euro. Fapta a fost comisă de un apropiat al lui Năstase, pe nume Gabriel Bivolaru. Când au început să apară date că şi Năstase s-a înfruptat din banii furaţi, s-a purces la abaterea atenţiei opiniei publice. Pentru asta s-a folosit asemănarea de nume a lui Gabriel Bivolaru, devalizatorul băncii, cu a unui personaj extrem de controversat: Gregorian Bivolaru, liderul MISA. Şi s-a lansat zvonul că sunt fraţi vitregi. Apoi au fost declanşate o serie de percheziţii la sediile organizaţiei lui Gregorian, descinderi spectaculoase cu mascaţi, transmise în direct la tv, fete dezbrăcate care oripilau opinia publică, tot spectacolul culminând cu tentativa de fugă a liderului peste graniţă, mascat cu o perucă asemănătoare cu a lui Mozart pe cap. Îmi amintesc cum, colegi jurnalişti, căutau printr-un cimitir de la marginea Bucureştilor, unde era îngropat tatăl lui Gregorian Bivolaru, să vadă dacă nu este cumva frate vitreg cu Gabriel, de parcă mortul ar fi putut să le confirme asta. Consecinţa acestei diversiuni? Toată lumea a stat cu ochii pe MISA şi Gregorian Bivolaru, iar Gabriel Bivolaru a făcut la mişto câţiva ani de pârnaie de lux, după care s-a liberat şi a plecat să trăiască minunat în Franţa, alături de soţia şi camarada lui de infracţiuni, veşnic gravida Mona de Freitas şi cu toţi banii ciordiţi din bancă în buzunar. Iar Năstase a rămas şi el prim-ministru, cu tot cu terenul extrem de valoros din centrul Capitalei pe care i-l dăduse Bivolaru (Gabriel).

    Nu ne-am lecuit şi ne-am luat-o şi mai rău în 2014, la prezidenţiale.
Cu mai puţin de trei luni înainte de a se încheia mandatul prezidenţial, ne-a fost aruncat pentru tocat, înjurat şi scuipat, un alt personaj de poveste: Traian Băsescu, preşedinte în funcţie la acea dată. Nu că personajul nu ar fi demn de tot dispreţul nostru, dar, din păcate, am căzut din nou în capcană. Toată lumea l-a tocat pe Băsescu, făcând pronosticuri dacă se duce sau nu la puşcărie, fiecare mai aducând în spaţiul public drept argument câte o nouă nenorocire săvârşită de acesta în cele două mandate.

    Am scăpat însă din vedere că la Cotroceni, Băsescu devenise deja istorie. Că nu mai putea candida. Că urmau alegerile prezidenţiale şi ar fi trebuit să ne concentrăm atenţia pe cei doi candidaţi care voiau să-i ia locul. Cu Băsescu la timona scandalurilor, nici nu am băgat ca lumea de seamă cine candidează. Aţi mai pomenit campanie elctorală pentru prezidenţiale fără măcar o confruntare serioasă între cei doi candidaţi? Pentru că acea glumă, când o singură dată s-au întâlnit chipurile întâmplător la o televiziune, nu o putem numi confruntare. Nici la triburile pierdute în junglă nu se întâmplă aşa. Între cei care vor să devină şeful tribului, are loc o competiţie. Care aruncă suliţa mai tare, care răpune leul sau mai ştiu eu ce. O confruntare există să se vadă care-i mai bun.

    Şi uite aşa, cu ochii aţintiţi asupra personajului mort politic Băsescu, ne-am trezit cu un mut la Cotroceni. Şi ne tot mirăm acum, când vine în cap în sondaje, mai ceva ca săritorii de la trambulină, cum dracu a fost ales. Uite aşa! Pentru că nu i-a pus nimeni nici o întrebare serioasă în campanie, ca să vedem că Johannis nu ştie să vorbească.
Nu ne-am învăţat minte nici de data asta.

    Vin alegerile locale şi scenariul se repetă.

    Condamnarea lui Dragnea, începerea urmăririi penale împotriva lui Traian Basescu, candidaturile lui Piedone, Scripcaru, Vanghelie, Mircea Muntean, Gutău si Negoiţă, "demascarea" lui Predoiu de catre brokerul fugar Sima, intrarea în joc a "acoperitului" Turcescu sau finanţarea campaniei lui Nicuşor Dan de către Soros nu sunt altceva decât piesele aceleiaşi diversiuni menită să abată atenţia de la adevăratele teme de campanie.
    Teme care ar trebui să aibă pe primul loc, proiectele. Ce poate face candidatul pentru localitate. Şi, desigur, dezbaterea necesară pentru ca alegătorii să vadă dacă propunerile sunt viabile, realizabile, sau sunt fantasmagorii ca autostrada suspensată a lui Oprescu la Bucureşti.
    Şi ne vom trezi peste o lună cu primari şi consilii locale despre care iar ne vom întreba: „Cine dracu i-a ales?
    Păcat că nu mai trăieşte Seneca. Oare cum se spune pe latineşte la „prostie”? Că văd că iar punem botul la diversiune.
 

Adauga un comentariu

Aboneaza-ma la comentarii

Editorial

ORATORII ALEGĂTORULUI NECUNOSCUT
scris de Lucian Cristea
Marile cuvântătoare se află în PSD Constanța. Există chiar o modalitate de adresare caracteristică lor. Citez: “Are cuvântul (...)
citeste mai mult

Cele mai recente comentarii