Nume
Email
Categoria din care vrei sa primesti
opinii
ICOANA LU’ TATA PUIU SRL

ICOANA LU’ TATA PUIU SRL(703)

 Acum nu mai încape nici un fel de îndoială. Icoana făcătoare de minuni pe care Tata Puiu o tot sărută pe marginea terenului atunci când echipa este la ananghie, are răspundere limitată. Este SRL, cum ar veni. Sau, mai exact, are puteri limitate. Duminică seara, spre exemplu, nu a putut ţine piept icoanei făcătoare de minuni de la Catedrala Notre Dame, decât până în minutul 89. Atunci când s-a ales praful de toate speranţele noastre.

 Sunt gata să admit şi faptul că s-ar putea să mă înşel. Icoana să nu aibă nici o vină, ci vinovatul să fie Tata Puiu, care furat de rapiditatea fazei, nu a mai apucat să o sărute înainte ca Dimitri Payet să tragă. Iar biata icoană nu a mai ştiut ce să facă. Cum să-i aşeze pe ai noştri în careu ca să-l blocheze pe francez, sau să-l întindă pe Tătătruşanu ca să respingă şutul. Şi astfel, nenorocirea s-a produs şi nu a mai putut-o îndrepta nici Dumnezeu.

 Şi atunci mă gândesc. Dacă tot are icoana o aşa mare pondere în rezultatele echipei noastre naţionale de fotbal, de ce nu se duce Tata Puiu cu băieţii în cantonament direct la Muntele Atos. Şi de ce nu joacă amicalele pe la Suceviţa ori Moldoviţa, cu FC Patrafirul sau Avântul Aghiasma Mare. Sau de ce nu face pregătirea fizică în curte la Voroneţ. Ce-ar mai fi alergat Stancu, trăgând cu ochiul la fresca ce înfăţişează Judecata de Apoi, mai ales în partea unde dracii îi trag în cazanul cu smoală pe cei care ratează din doi metri singuri cu portarul. Şi poate că aşa mobilizat, am fi deschis noi scorul în meciul cu francezii.

 Vor fi unii care vor spune că ceea ce scriu eu aici este blasfemie. Ba, cred că blasfemiatori sunt cei care îl bagă pe Arsenie Boca vârf de atac, crezând că asta rezolvă totul.

 Îmi aduc aminte că la ultimul campionat mondial de fotbal, o echipă africană, calificată fără să vrea, prin jocul rezultatelor, era mereu însoţită de un vraci. La meciul pe care l-a avut cu Germania, din autocar a coborât mai întâi vrăjitorul. O arătare învelită în câteva pături multicolore, cu o tichie de bufon pe cap şi un titirez în mână, tot multicolor şi el, pe care îl învârtea de zor. Din autocarul nemţilor, primul a coborât Neuer, apoi Bastian Schweinsteiger, după el Mesut Özil, urmat de ceilalţi compenenţi ai Mannschaft-ului. I-au rupt pe africani. Titirez i-au făcut. Le-au dat şapte, dacă nu mă înşel. După meci, învinşii care îşi puseseră atâtea speranţe în titirezul multicolor, au vrut să-l fiarbă pe vraci şi să-l mănânce. 

Aşa că degeaba pupi icoanele, dacă eşti tămâie în teren.

Tata Puiu ne-a liniştit după meci: „Am pierdut frumos!” N-ar fi bine, totuşi, ca la următorul meci, să câştigăm urât? Urât, dar să câştigăm!
 

Adauga un comentariu

Aboneaza-ma la comentarii

Editorial

ORATORII ALEGĂTORULUI NECUNOSCUT
scris de Lucian Cristea
Marile cuvântătoare se află în PSD Constanța. Există chiar o modalitate de adresare caracteristică lor. Citez: “Are cuvântul (...)
citeste mai mult

Cele mai recente comentarii