Nume
Email
Categoria din care vrei sa primesti
editorial
Între inocenţă şi aroganţă

Între inocenţă şi aroganţă(2936)

   Adversarii independenţilor, indiferent de numele lor, mă refer, desigur, la concept, continuă, şi după alegeri, să stea cu baioneta pregătită de atac. Cei care cred că, după închiderea urnelor, disputa s-a încheiat definitiv, cum să spun, se înşeală amarnic, dovadă polemicile iscate pe marginea acestui subiect. Desigur, unii vorbesc în cunoştinţă de cauză, alţii sunt simpli părerişti sau purtători de venin liberal. În materie de răutate, e în firea lucrurilor ca lui George Andrei Popescu să i se tragă de la cei pe care i-a pus în dificultate. La început, nimeni nu-i dădea nici o şansă, fiind luat peste picior! Acum, sunt mai mulţi căutători de noduri în papură decât lăudători! Este şi asta o formă preventivă împotriva culcatului pe o ureche. În competiţia electorală pentru Primăria Constanţa, tânărul Popescu, în fapt, un necunoscut, s-a clasat pe poziţia a patra! Practic, l-a lăsat fără pedale pe Chiru, cu ALDE în spate, a ajuns aproape de umărul lui Palaz, care se dă mare profesionist!, şi a privit liniştit spre Chiţac, marele învins. Vreau să fac un scurt comentariu în legătură cu statutul de independent. Mă tem că, atunci când ai în spate un partid, indiferent de calibrul lui, nu poţi să emiţi pretenţii că eşti un independent autentic...Uneori, pe această temă, asistăm la situaţii de-a dreptul comice. De pildă, atunci când vorbim despre Zanfir Iorguş, ca independent, cu ghilimele, totul sună ca şi cum cineva cântă la un pian dezacordat! În opinia mea, acceptând un traseist politic notoriu în această ipostază, subliniez, nu facem decât să aruncăm totul în derizoriu. Ba, mai mult decât atât, Chiru şi Iorguş se bucură de sprijinul unui partid, pozând în apoliticii lui peşte, iar George Andrei Popescu pleacă la luptă cu mâinile goale! Cred că ar trebui revizuite condiţiile în care un candidat poate fi declarat independent şi în ce măsură acest statut poate fi doar apanajul tinerilor. Chiar cu riscul de a fi acuzat de subiectivism, continui să susţin că, în materie de candidatură independentă, exemplul lui George Andrei Popescu ar trebui popularizat şi nu hulit şi îngropat, cum încearcă unii să procedeze. Dacă tot ne lăudăm că o să schimbăm clasa politică, atunci, să începem de aici. Popescu a demonstrat că se poate! Culmea, cu costuri foarte mici, dar, desigur, cu sacrificii şi eforturi înzecite. În ciuda faptului că nu mă număr printre cei simpatizaţi de domnia sa, Valentin Coman a publicat un articol impecabil pe această temă. Şi dacă ne vorbeam, nu picam împreună pe atâtea idei şi puncte comune! Slavă Domnului, Valentin Coman s-a răzgândit, şi bine a făcut, în privinţa implicării sale în viaţa politică. În principiu, fiind vorba de o altă mentalitate, modelul Popescu ar trebui, fără nici o exagerare, prezentat la şcoala tinerilor politicieni. Sigur, e mai uşor să demolezi decât să construieşti...Poate înţelege acest lucru şi marele avocat Petrescu, unul dintre colaboratorii lui Comănescu – GSP, care crede că toată lumea trebuie să stea la degetul lui mic! Ştiţi de ce a pierdut Vergil Chiţac alegerile? Din cauza aroganţei nestăpânite din cercul său de susţinători! Acum, în politica locală, ne aflăm între inocenţă şi aroganţă!
 

Adauga un comentariu

Aboneaza-ma la comentarii

Editorial

PATRONUL DE LA MIO CAFFE SE CONSIDERĂ VICTIMA COLATERALĂ A UNUI CONFLICT POLITIC!
scris de Lucian Cristea
În viață, nu este suficient să stai liniștit în banca ta, cum am stat eu la semafor și, degeaba, a intrat unul cu un BMW în mine(...)
citeste mai mult

Cele mai noi

Cele mai recente comentarii