Nume
Email
Categoria din care vrei sa primesti
opinii
CUMINŢENIA ŢEPUITULUI PĂŢIT

CUMINŢENIA ŢEPUITULUI PĂŢIT(1381)

Campania de donaţii pentru achiziţionarea sculpturii lui Brâncuşi, „Cuminţenia Pământului” se apropie cu paşi repezi de un fiasco total. Din cele şase milioane de euro necesare, s-au strâns abia cinci sute de mii. Celebrul: „Daţi un leu, pentru Ateneu” este acum foarte, foarte departe. Românii nu mai vor să doneze. Să fie oare vinovată doar sărăcia celor mai mulţi dintre locuitorii acestei ţări? Să fi dispărut total patriotismul? Să-l dăm la spate pe Brâncuşi, preocupaţi de coaja de pâine pe care trebuie să o punem mâine copiilor pe masă? Actorul Ion Caramitru, fost ministru al Culturii, zice şi mai rău: „În general, marea majoritate a oamenilor preferă să bea o bere în plus, decât să cumpere un bilet la teatru. Zic asta. Și tot nu i-ar costa prea mult să depună 100 de lei pentru Cumințenia Pământului. Sau chiar mai puțin.

Nenorocitul acela de pahar de bere să fie oare piedica majoră în achiziţionarea de către statul român a celebrei opere brâncuşiene?

Oare numai asta îl reţine pe român să dea şi el, acolo, o sută de lei, sau mai puţin? Nici vorbă. Eu cred că nici sărăcia, nici paharul de bere nu-l opresc cu adevărat pe românul de rând să bage mâna în buzunar şi să dea un ban la subscripţie. Ci alte lucruri mult mai grave.

În primul rând, faptul că statutul juridic al operei este, după părerea mea, în continuare încă incert. Există, ce-i drept, o decizie a ÎCCJ, care dă în proprietate „Cuminţenia Pământului” moştenitorilor lui Gheorghe Romașcu, cel care în 1910 a achiziţionat-o pe suma de 1.500 de lei . Numai că…

Povestea operei este totuşi tot neclară.

Ca orice mare artist, Constantin Brâncuşi era şi un mare patriot. Aşa că în anul 1950, deşi în România se instalase comunismul, a vrut să lase moştenire statului peste 200 de lucrări. Nu voia nici un ban pe ele. Intenţiona atunci inclusiv să doneze atelierul de la Paris. Se spune că diriguitorii culturii din acele vremuri l-au considerat pe Brâncuşi un artist decadent, burghez, care nu se încadra în nici un fel în proletcultismul acelor vremuri. Cum dracu’ să pui „Cuminţenia Pământului” lângă „Lazăr de la Rusca” sau articolele din „Scânteia” ale lui A. Toma şi Saul Brukner (Silviu Brucan de mai târziu). Cel care la Academie a sărit cu colţii în gâtul lui Brâncuşi a fost criticul literar George Călinescu, sub preşedinţia sfătoasă a lui Mihail Sadoveanu. 

Doar se spune că nu s-a realizat donaţia, pentru că nu prea există nici un document care să ateste refuzul. Aşa că nu ştim sigur dacă donaţia nu a fost cumva acceptată, măcar în parte. 

Şapte ani mai târziu, comuniştii îşi schimbă brusc părerea şi Brâncuşi devine bun. Aşa că statul achiziţionează „Cuminţenia” cu suma de 20.000 de lei. O sumă uriaşă la acea vreme. Cum s-a făcut de, totuşi, opera a ajuns din nou la urmaşii celui care a achiziţionat-o în 1910? 

Ne explică istoricul de artă Valentina Iancu: „Documentele care ne-au parvenit confirmă parțial această achiziție, adică vorbim de un ordin al ministrului care include lucrarea în patrimoniu în 1958, vorbim de o achiziție, însă nu există un contract de împrumut și o chitanță care să confirme că banii aceștia au ajuns, într-adevăr, la proprietari”. Aşadar, chitanţa, bat-o vina. Care s-a pierdut.

Al doilea motiv pentru care românii nu donează, este faptul că sculptura se află în posesia unor români. Dacă ar fi fost la nişte străini, mai treacă-meargă. Dar aşa? De ce nu o donează acei prorpietari statului român, dacă statul român are aşa de mare nevoie de „Cuminţenie” încât alocă bani de la buget şi mai face şi subscripţie publică? Sau măcar să mai lase din preţ.

Dar dincolo de toate aceste argumente, cred că mai este ceva. Ceva extrem de important:

Teama! Teama de ţeapă! 

De 25 de ani, românul este ţepuit cu voia şi sub supravegherea statului. Tot felul de fonduri de investiţii, care te îmbiau să dormi liniştit, bănci jefuite cu acte în regulă care se prăbuşeau şi înghiţeau sub dărâmături conturile deponenţilor, jocuri piramidale, toate formele de escrocherii care i-au lăsat pe români fără banii de pâine sau de înmormântare. Şi toate, fără excepţie, garantate de stat. Cu reclamă făcută la televiziunea de stat. Ba unele dintre ele erau conduse, cum a fost cazul SAFI, de foşti miniştri de finanţe. Să mai adăugăm la asta şi tăierile de pensii şi salarii. Şi zvonurile că în curând nu vor mai fi bani pentru plata pensiilor şi a salariilor funcţionarilor.

Nu-i aşa că-ţi tot vine să donezi?

Cu leul pe care bunicii şi străbunicii noştri l-au donat, chiar s-a construit pe bune Ateneul. Acum, după atâtea ţepe pe care ni le-am luat, mai suntem noi siguri că se va achiziţiona „Cuminţenia pământului”?

Eu, unul, sunt foarte circumspect.

Adauga un comentariu

Aboneaza-ma la comentarii

Editorial

UN PREȘEDINTE PENTRU ROMÂNIA. ALTCEVA DECÂT UN NAVIGATOR CU BUF ȘI UN MEDITATOR CU MULTE CASE...
scris de Lucian Cristea
Am publicat, zilele trecute, la această rubrică, un material despre activitatea lui Mihai Daraban, investit, de curând, în funcția de (...)
citeste mai mult

Cele mai recente comentarii

  • SEMNIFICAŢIA UNEI SĂRBĂTORI MULT TIMP UITATE: ROMÂNIA – MAMĂ A EMBRIONULUI UNIUNII EUROPENE!
  • CUM I-AM BĂUT VINUL LUI NICHITA STĂNESCU
  • Cetățeanul JEAN CONSTANTIN – la mâna FĂCĂTORILOR DE DEMNITATE
  • TRAVIATA, CU DECEBAL FĂGĂDĂU ÎN ROLUL PRINCIPAL
  • Credit digital de nevoi personale, obținut în 15 minute!