Nume
Email
Categoria din care vrei sa primesti
opinii
ACOPERIŢILOR DIN PRESĂ, DE CE NU ACŢIONAŢI

ACOPERIŢILOR DIN PRESĂ, DE CE NU ACŢIONAŢI(1732)

Două întâmplări, două ştiri explodate în presă la interval scurt de timp, ne fac să credem că războiul rece, care are şi episoade extrem de fierbinţi la graniţele noastre sau în apropierea graniţelor noastre, s-a intensificat în ultima lună. Două veşti aparent disparate ne arată că dezinformarea şi diversiunea, folosite de profesionişti, sunt arme teribile, de multe ori mai devastatoare decât o rachetă sau o bombă de mare putere.

 Despre prima întâmplare am mai vorbit aici, în articolul „Patru imbecili şi cincii carabine”. Era vorba despre un cretin englez ce se pretindea jurnalist, pe numele său Stuart Ramsay, care a făcut un material, un fel de scenetă prost regizată şi prost jucată, cu nişte amatori care, mascaţi ca la carnaval, se dădeau drept traficanţi de arme.

 Am crezut atunci că nu a fost decât o încercare a imbecilului de a face un material senzaţional. Mai ales că după cum arată în fotografii, pare a fi la final de carieră şi a vrut să vină şi el pe turnantă către pensie în forţă, ca Maricica Puică, dar nu i-a ieşit. Măscăricii care au jucat rolul traficanţilor au fost identificaţi de DIICOT şi, ceea ce mi se pare de neînţeles, au fost arestaţi. Eu cred că trebuie arestat în primul rând aşa-zisul jurnalist, care a pus la cale mascarada. Dar, mă rog, asta e treaba Justiţiei.

 Ceea ce mi s-a părut atunci ciudat a fost faptul că postul de televiziune la care lucra Ramsay, „Sky News”, i-a luat apărarea angajatului său, zicând că materialul este cât se poate de adevărat şi foarte bine documentat. M-am gândit atunci că, poate, şefii nătângului englez erau sub influenţa berii, de au putut să spună o asemenea enormitate.

 Au existat, la vremea respectivă şi comentarii ale unora mai deştepţi ca mine, care au socotit că nu este nici un fel de greşeală şi nici un fel de tentativă nereuşită a unui aflat în pragul pensiei, să plece glorios. Ci un plan bine pus la punct, că jurnalistul de doi bani nu a fost decât o unealtă care a acţionat la ordin. Că făcătura prost regizată şi jucată avea scopul de a crea terenul propice pentru unii care nu ne iubesc, să afirme că România este o ţară nesigură la graniţele UE, că pe aici pot trece arme cu carul sau cu camionul, fără ca nimeni să se sinchisească. Că aceste arme pot ajunge pe mâinile teroriştilor.

 Nu am vrut să cred asta atunci. Dar acum trebuie să le dau dreptate celor care au făcut astfel de afirmaţii.
 Ieri, presa noastră a fost zguduită de o informaţie bombă: SUA, în urma disensiunilor cu Turcia, mută arsenalul nuclear de la Incirlik, din Turcia, la Deveselu.

 Baza aeriană Incirlik din sudul Turciei adăposteşte în jur de 50 de bombe cu hidrogen, arme din timpul războiului rece, când încă nu se miza pe rachetele balistice. Sunt de până la zece ori mai puternice decât armele folosite la Hiroşima şi Nagasaki. În timpul şi după tentativa de lovitură de stat din Turcia, baza nu a avut energie electrică, iar securitatea armelor a fost asigurată de turci.

 De unde se vede clar diversiunea? Bombele de la Incirlik nu pot fi lansate de la bază, ci transportate şi aruncate din avion asupra ţintelor. Ori, la Deveselu nu există o pistă care să permită decolarea sau aterizarea unor bombardiere capabile să transporte astfel de arme.

 De astă dată nu mai este prostie sau dorinţa de a epata. Povestea, ca orice poveste menită să destabilizeze, are elemente reale (tensiunile dintre SUA şi Turcia, momentul loviturii de stat când armele s-au aflat efectiv pe mâna turcilor, deşi ele sunt proprietatea americanilor) împletite cu elemente inventate (localizarea la Deveselu. De ce Deveselu? Pentru că baza este mult mai cunoscută pe plan mondial decât cea de la Mihail Kogălniceanu, deci efectul mediatic este cu mult mai mare).

 Ce scop are lansarea pe piaţă a acestei fantasmagorii? Nu doar efectul în opinia publică (România este o ţară în care bântuie în voie traficanţii de armanent şi bombele nucleare) ci şi crearea unui pretext pentru Rusia să amplaseze în proaspăt ocupata Crimee, arme nucleare.

 Că există un război rece, ştim! Că România este prinsă la mijloc, ştim şi asta! Că diversiunea prin mass-media este parte a oricărui conflict, inclusiv armat şi asta ştim!

Ce nu înţeleg eu, este de ce „acoperiţii” noştri din presă, despre care tot vorbim, nu se implică în acest război mediatic? De ce nu combat diversiunile care fac rău ţării. Mai mult, de ce nu creează ei diversiuni împotriva inamicului?

Nu pentru asta au fost pregătiţi?

Adauga un comentariu

Aboneaza-ma la comentarii

Editorial

UN PREȘEDINTE PENTRU ROMÂNIA. ALTCEVA DECÂT UN NAVIGATOR CU BUF ȘI UN MEDITATOR CU MULTE CASE...
scris de Lucian Cristea
Am publicat, zilele trecute, la această rubrică, un material despre activitatea lui Mihai Daraban, investit, de curând, în funcția de (...)
citeste mai mult

Cele mai recente comentarii

  • SEMNIFICAŢIA UNEI SĂRBĂTORI MULT TIMP UITATE: ROMÂNIA – MAMĂ A EMBRIONULUI UNIUNII EUROPENE!
  • CUM I-AM BĂUT VINUL LUI NICHITA STĂNESCU
  • Cetățeanul JEAN CONSTANTIN – la mâna FĂCĂTORILOR DE DEMNITATE
  • TRAVIATA, CU DECEBAL FĂGĂDĂU ÎN ROLUL PRINCIPAL
  • Credit digital de nevoi personale, obținut în 15 minute!