Nume
Email
Categoria din care vrei sa primesti
opinii
AMBASADORUL SUA A CĂZUT DIN POM

AMBASADORUL SUA A CĂZUT DIN POM(1033)

Asta cel puţin vrea să ne facă să credem domnul Hans Klemm, ambasadorul SUA la Bucureşti, după ce a lezat grav, cu un gest incalificabil, demnitatea poporului care l-a primit ca pe un oaspete şi un sol al celei mai puternice naţiuni de pe planetă.

 Aflat în vizită în Harghita şi Covasna, domnul Klemm a găsit de cuviinţă să se fotografieze cu un steag care de fapt nu există: cel al Ţinutului Secuiesc. Unitatea administrativ-teritorială care nici ea nu există, decât în capete înfierbântate ale unor separatişti care au băut ceva mai multă palincă.

 După ce a comis-o şi s-a tras în poză cu steagul, domnul Klemm încearcă să ne explice că de fapt nu a vrut. Nu a fost cu intenţie. Că nu a fost decât politicos, atunci când a acceptat, la invitaţia lideilor locali ai UDMR, să facă poza care a declanşat scandalul. Cu alte cuvinte, ambasadorul a aterizat din pom la o masă, peste care trona steagul separatiştilor. Iar aceştia l-au tras în poză, fără a prinde chiar de veste.

 Ce să zic. Bine că nu i-au pus un nas roşu şi borcănat, să credem că poza este de la Festivalul de Circ „Clovnul de Aur” de la Monte Carlo, sau nu l-au îmbrăcat în Johnny Depp, să credem că se filmează la un nou episod din „Piraţii din Caraibe”. Deşi, după cât de serios e ambasadorul, mergea şi un cal cu puţină carne pusă la fezandat sub şa, iar el mândru cawboy călare, ca John Wayne în Vestul Sălbatic.

 Dar domnului ambasador nu i s-a întâmplat nimic din toate astea. Nici clovn, nici pirat, nici cowboy. Ci fix ambasador, ţinând cu nădejde, alături de udemerişti, steagul Ţinutului Secuiesc.

 Stau şi mă gândesc. Ce ar fi fost dacă în urmă cu câteva zile, când s-au comemorat 15 ani de la atentatele de la New-York, ambasadorul României în SUA, aflat în vizită într-o comunitate musulmană, s-ar fi pozat cu steagul Al Qaeda, sau ISIS, aşa, de politeţe. Cam cum s-ar fi simţit neamurile domnului Klemm? Şi cam ce ar fi păţit ambasadorul nostru? Cam în cât timp l-ar fi îmbarcat cu destinaţia Bucureşti?

 Şi nu-ş’ cum dracu’ se face, că nu comite astfel de greşeli decât în România ambasadorul SUA. De ce cel din Spania nu s-a pozat cu steagul Cataluniei, acum, când aceasta vrea să se separe de Spania? Sau cel din India. Nu s-a pozat niciodată cu steagul Kaşmirului. De ce numai la noi?

 Dacă nu ar fi existat precedente, poate că l-am fi crezut pe domnul ambasador că nu a vrut decât să fie politicos şi că este un atât de bun cunoscător al realităţilor româneşti încât încă nu ştie dacă în Munţii Carpaţi cresc crocodili sau nu. Dar există, aşa cum spuneam, precedente. Precedente care de care mai grav. În care am fost umiliţi peste măsură. În care am fost călcaţi în picioare. În care am fost puşi la colţ. În care ni s-au analizat şi chiar anulat legile date de un Parlament ales democratic. În care s-au pişat pe noi, iar noi nu am făcut altceva decât să aplaudăm.

 Să vă amintesc despre episodul cu uciderea lui Teo Peter? Despre un căcat de soldat american, care l-a omorât pe bateristul de la „Compact” şi care, în cel mai mare dispreţ, nu pentru legi, ci în dispreţul pentru bunul simţ şi memoria acelui om omorât, a fost scos din ţară chiar în acea noapte, iar după aceea a fost judecat în SUA şi a primit o… mustrare? Aşa ne trebuie. În fond, ce făcuse soldatul? O nimica toată. Beat la volan, omorâse o muscă, un cetăţean dintr-o ţară despre care nici nu ştia prea bine unde vine pe hartă. Ce altă pedeapsă să-i dai americanului, decât mustrare. Scrisă, ce-i drept, ca să-l usture.

 Şi dacă tot suntem la capitolul amintiri, amintiri care dovedesc faptul că domnul Klemm nu a fost chiar tras pe sfoară atunci când s-a pozat cu nefericitul steag, să ne mai aducem aminte şi de episodul în care domnia sa s-a amestecat grav în politica internă din România. A venit la Parlament ca la mă-sa acasă şi şi-a arătat făţiş sprijinul faţă de cadavrul politic Valeriu Zgonea, deşi partidul care-l făcuse mare voia la acea dată să-l de afară, pentru că-şi dăduseră în sfârşit seama cât e de imbecil.

 Şi atunci, tot de fraier s-a dus la Parlament şi a făcut acel gest incalificabil? L-a prostit cumva Zgonea?

 Ca să nu vă mai reamintesc despre declaraţia tâmpită a ambasadorului SUA la Chişinău, unul pe nume Pettit, făcută de Ziua Limbii Române, când a spus că Republica Moldova şi România nu au nimic în comun. Nici măcar istoria.

 Chiar vi se par coincidenţe? Ăla de la Chişinău le dă în cap unioniştilor. Ăsta de la Bucureşti le dă apă la moară separatiştilor. Oare doar de proşti să fi făcut aceste gesturi profund jignitoare la adresa românilor?

 Şi dacă sunt aşa de idioţi, n-ar fi bine să plece acasă, iar Departamentul de Stat să trimită unii cu bacalaureatul?

 Dar cine să ceară trimiterea lor acasă? Lingăii şi slugile care tocesc pragurile Ambasadei SUA, ca să se toarne unii pe alţii, în nădejdea că stăpânii americani îi vor pune, în România, pe niscai funcţioară. Eventual, una de guvernator de colonie.

Adauga un comentariu

Aboneaza-ma la comentarii

Editorial

UN PREȘEDINTE PENTRU ROMÂNIA. ALTCEVA DECÂT UN NAVIGATOR CU BUF ȘI UN MEDITATOR CU MULTE CASE...
scris de Lucian Cristea
Am publicat, zilele trecute, la această rubrică, un material despre activitatea lui Mihai Daraban, investit, de curând, în funcția de (...)
citeste mai mult

Cele mai recente comentarii

  • SEMNIFICAŢIA UNEI SĂRBĂTORI MULT TIMP UITATE: ROMÂNIA – MAMĂ A EMBRIONULUI UNIUNII EUROPENE!
  • CUM I-AM BĂUT VINUL LUI NICHITA STĂNESCU
  • Cetățeanul JEAN CONSTANTIN – la mâna FĂCĂTORILOR DE DEMNITATE
  • TRAVIATA, CU DECEBAL FĂGĂDĂU ÎN ROLUL PRINCIPAL
  • Credit digital de nevoi personale, obținut în 15 minute!