GRECUL și ROMÂNUL(2432)
Este binecunoscută istoria în această țară a bunelor relații între greci și români!
Este binecunoscut că poporul grec are o istorie bogată, o istorie plină de suișuri și coborâșuri, că este poate piatra de temelie a unei întregi civilizații, este binecunoscut că Grecii in România au o istorie de peste 3.000 de ani!
Grecii au inventat democrația, ei sunt cei care au inventat jocurile olimpice și au pus arta la loc de frunte, conturând spiritul uman în diferite forme. Forme ce au venit poate din mistificări, din zei coborâți din înălțimea muntelui Olimp printre oameni și astfel unindu-se în spirit.
Arta este și cea care pune viața reală sau năzuințele într-o simplă piesă de teatru, teatru pe care se pare că tot ei l-au inventat, sau într-un dans sau cântec care parcă “strigă” prin interpretare, tot ce sufletul nu-l poate scoate la iveală, toată suferința sau bucuria tăinuită ce vrea sa iasă in lumină.
Având însă în vedere că în aceste zile comunitățile grecești de la noi sărbătoresc 27 de ani de la reînființare, domnul Anton-Traian Antoniadis, președinte al Comunității Elene din Constanța a avut amabilitatea să ne răspundă la câteva intrebări:
1.) Domnule Antoniadis, ce sărbătoriți în aceste zile de început de an?
În aceste zile, se sărbătoresc 27 de ani de la reînființarea comunităților grecești din România, adică dacă vorbim de Comunitatea Elenă Elpis Constanța, pe data de 4 Februarie 1990 s-a decis să se reînființeze, in 5 februarie 21 de persoane s-au întâlnit, au hotărât și au schițat statutul, depunând actele la judecătorie pe data de 19 Februarie, iar la data de 16 Martie a dobândit personalitate juridică.
În același timp, în București, pe data de 6 Februarie 1990 s-au strâns de asemenea o mână de oameni inimoși din toate colțurile României, ce au hotărât inființarea Uniunii Elene din România, o organizație ce are ca scop reprezentarea tuturor Comunităților grecești din România, și tot în acea dată au fost depuse actele la judecătorie, personalitatea juridică fiind dobândită la 26 Februarie 1990.
2.) Care sunt scopurile acestor entități/comunități Grecești?
Vă rog să nu faceți greșeala să puneți ștampila unică de grec. În primul rând suntem Români, pentru că majoritatea suntem nascuți și crescuți aici, în această frumoasă țară. Nu cred că un accent, un nume, o denumire poate fi catalogat drept “altceva”. Să ne înțelegem, în accepțiunea noastră, indiferent de numele purtat, că este Antoniadis, că este Istvan, că este Demirel, Svilen sau John, atât timp cât trăiește aici este Român și respectă această țară prin orice face. Că unii au în origini, în arborele genealogic strămoși veniți din alte părți este altceva. În comunitățile grecești sunt oamenii care au decis să pastreze în suflet și strămoșii, să le păstreze vii tradițiile, să nu lase ca timpul să șteargă lucruri ce țin de suflet. Și putem să recunoaștem că cei ce trăim în această țară, datorită fluctuațiilor atâtor popoare, nu putem să punem mâna pe Biblie jurând că ne tragem direct din Burebista!
3.) Care este poziția dumneavoastră, a Comunităților grecești față de ceea ce se întâmplă în România acum, de fapt asupra a ce se întâmplă în stradă? Sunt diferențe sau asemănări între manisfestările din Grecia și România?
Putem spune că țările se aseamănă, putem doar să amintim că Grecia s-a născut poate din haos, din războaie brutale, tulburări politice, deci oarecum se aseamănă cu România, este în prezent într-o instabilitate civică, politică și financiară, oarecum asemănătoare, însă trebuie avut în vedere că orice criză, indiferent de natura ei aduce o cunoaștere a ceea ce trebuie evitat în viitor, orice război odată sfârșit duce la cunoașterea de noi strategii, și chiar dacă nu ne convine să recunoaștem, ambele popoare sunt firi războinice, acest fapt fiind poate cel ce menține aceste popoare cu fruntea sus. Și mai presus de toate trebuie să fim conștienti că pentru a avea cunoștința, pentru a atinge o mandrie, uneori conflictele și dezacordurile sunt calea pe care se realizează că sunt și alte metode de a ajunge la un țel dorit. În cazul ambelor țări, cred că democrația este cea care ar trebui să fie respectată și ridicată la rang înalt.
Din punct de vedere strict personal însă aș sublinia doar că democrația este un tot, se exprimă la nivel de cetățean, însă la un moment dat chiar dacă dreptul de a vota este un drept, nu o obligație, pentru a intra pe un făgaș corect, uneori statul ar trebui să ințeleagă, că măcar pentru un timp , votul ar trebui sa fie obligatoriu.
4.) Ați participat la aceste proteste în Constanța? Ați mai văzut atâția cetățeni în Constanța strânși la un loc?
Nu am participat, nu din motive civice sau politice, ci pentru că în acest moment în România nu se face distincția între om și partid sau organizație, și pentru a evita orice discuții am preferat să nu o fac. Însă ceea ce mă bucură este că dupa revoluția (sau ce o fi fost) din 1989, in Constanța doar în 2 rânduri au fost atâția cetățeni strânși. În Mai 2016 cănd am organizat acel Sirtaki unde au fost 6.314 oameni înregistrați oficial și acum. Deci nu poate decât să mă bucure să constat că nu numai politica scoate constănțenii în stradă, ci și ceva organizat de Comunitatea noastră. Că putem să ne și bucurăm și țipa împreună. Într- adevăr, cred că bucuria împărtășită între așa de mulți oameni ar trebui exersată mai mult și mai des.
5.) Care sunt proiectele de viitor ale Comunității Elene ?
Amintesc că se apropie ziua Greciei pe data de 25 Martie, ce coincide întotdeauna cu Buna Vestire, cea mai veche sărbătoare a Maicii Domnului și vom sărbători ca în fiecare an, avem programe în derulare, ne gândim cu ce să ne aducem aportul în acest an care este anul Ovidius, și multe altele la care ne gândim, însă nu le spunem pentru că sunt încă în faza de proiect. Însă ne bucură să vedem că din ce în ce mai mulți Constănțeni vin lângă noi în spirit și iau parte la tot ce organizăm.
Deci…ne bucură că suntem parte integrantă a acestui superb oraș și ai acestei deosebite țări!
