Nume
Email
Categoria din care vrei sa primesti
cultura-educatie
Teatrul Danovski -Constanța: TRUBADURUL, de Verdi, în această duminică

Teatrul Danovski -Constanța: TRUBADURUL, de Verdi, în această duminică(668)

Astăzi, duminică - 12 martie 2017, de la ora 19.00 (până la 21.30), Teatrul Național de Operă și Balet "Oleg Danovski" - CONSTANȚA prezintă, la sediu (strada Mircea-cel-Bătrân, nr. 97A; intrarea publicului: bulevardul Tomis), spectacolul cu opera (în patru acte):

"TRUBADURUL", de Giuseppe VERDI

Regie artistică: OGNEAN DRAGANOV (Bulgaria).
Scenografie: BORIS STOINO (Bulgaria), TVETANKA STOINOVA (Bulgaria).
Solişti: ELENA ROTARI, RĂZVAN SĂRARU, BASALIC IORDACHE (Bucureşti), GEORGETA GRIGORE (Bucureşti), VIOREL TROFIN, IONELA DUMA, ANDREI BĂICAN, IULIAN BRATU.
Conducere muzicală: GHEORGHE STANCIU.
Maestru cor: ADRIAN STANACHE.

"TRUBADURUL" (în italiană "IL TROVATORE"), este o operă compusă de Giuseppe VERDI, pe un libret de Salvatore Cammarano, scris după tragedia "El trovator", de Antonio Garcia Gutiérrez.
Durata operei: cca 2 ½ ore.

Premiera operei a avut loc la Teatro "Apollo", din Roma, în data de 19 ianuarie 1853.

Personajele principale: Manrico, trubadur, ofițer al prințului Urgel, presupusul fiu al Azucenei (tenor); Contele de Luna, tânăr nobil aragonez (bariton); Leonora, curteana prințesei de Aragon (soprană); Azucena, o țigancă (mezzosoprană sau contralto); Ferrando, căpitan în trupele Contelui de Luna (bas); Ines, dama de companie a Leonorei (soprană); Ruiz, soldat din compania lui Manrico (tenor).

ACTUL I
Ridicarea cortinei dezvăluie sala de gardă în palatul Aliaferia, reședința prințesei de Aragon. Acțiunea se petrece în timpul războiului civil care opune monarhiei pe partizanii prințului de Urgel. Printre apărătorii regelui se află Contele de Luna ale cărui oști sunt comandate de Ferrando. Acesta povestește cum a dispărut, pe vremuri, fratele Contelui de Luna. O țigancă se apropiase de leagănul în care dormea copilul, care în curând se îmbolnăvi. Acuzată că i-a făcut farmece, țiganca a fost arsă de vie. Atunci fata țigăncii, ca să-și răzbune mama, a răpit copilul, care nu a mai putut fi găsit. Al doilea tablou se petrece în grădina palatului. Leonora, dama de onoare a prințesei de Aragon, îi vorbește confidentei sale Ines despre dragostea ce o simte pentru un misterios trubadur. Apare Contele de Luna; el nu e un "ticălos" după tipicul genului, ci este un om pe care iubirea frustrată îl împinge la acte de violență. E întrerupt de vocea trubadurului, ce cântă în spatele scenei. Leonora, coborând în gradină spre a-l întâlni, se aruncă în brațele lui De Luna, pe care, în întuneric l-a luat drept Manrico. Cei doi bărbați se sfidează, Manrico dezvăluindu-se ca partizan al prințului de Urgel. Urmează un duel, cu toate că Leonora se străduiește, zadarnic, să-i despartă.

ACTUL II
Ridicarea cortinei descoperă o șatră de țigani. Zorile se anunță iar țiganii slăvesc bucuria vieții lor libere și aventuroase. Bătrâna țigancă Azucena stă lângă foc, cu Manrico alături. Furată de tainice gânduri, ea cântă un fel de baladă despre o femeie arsă de vie pe rug. Melodia stranie se deapănă pe un ritm monoton și se încheie cu o frază șoptită: "Răzbună-mă!" Personajul se impune ca luptând cu un destin neobișnuit. Rămas singur cu Azucena, pe care a socotit-o drept mama sa, Manrico îi pune întrebări, la care ea răspunde evaziv. Țiganca povestește cum mama ei a fost acuzată de vrăjitorie de către tatăl actualului Conte de Luna și arsă de vie. Murind i-a strigat Azucenei: "Răzbună-mă !" iar Azucena, pe jumătate nebună, a răpit pe unul din fiii contelui spre a-l arunca în flăcări. Dar deodată, venindu-și în fire, l-a văzut pe copilul contelui lângă ea. În rătăcirea ei, își aruncase propriul său băiat în foc. Sosește un mesager aducând două vești: fortăreața Castellor a căzut în mâinile partizanilor lui Urgel, iar Manrico e însărcinat să-i asigure paza. Pe de alta parte, Leonora, crezându-l mort, vrea să se călugărească. Auzind acestea, Manrico pleacă în grabă. Al doilea tablou se petrece în fața mănăstirii. Contele de Luna, însoțit de Ferrando și de un grup de soldați, hotărăsc s-o răpească pe Leonora înainte ca ea să se dăruiască lui Dumnezeu. Sosește Leonora însoțită de călugărițe. Dar imediat, Manrico, cu oastea sa, o răpește pe Leonora, dejucând planurile lui De Luna, a cărui furie atinge paroxismul.

ACTUL III
Ne aflăm mai întâi în tabăra regaliștilor comandați de Contele de Luna, care asediază fortăreața Castellor, ocupată de Manrico. Este adusă Azucena, capturată în apropierea taberei. La lumina unei torțe, Ferrando o recunoaște ca fiind aceea care în trecut l-a răpit pe fratele contelui. Interogată, ea dezvăluie că ar fi mama lui Manrico, ceea ce îi dă lui De Luna un dublu motiv de răzbunare. Al doilea tablou ne arată interiorul fortăreței, unde Leonora și Manrico cunosc o fericire de scurtă durată. Dar pregătirile de nuntă sunt întrerupte de un mesager, anunțând capturarea mamei lui Manrico. Tabloul se încheie cu ieșirea acestuia, năpustindu-se la luptă, în fruntea partizanilor, spre a-și salva mama.

ACTUL IV
Manrico a pierdut lupta și a ajuns în închisoare lângă Azucena. Își ia adio de la viață și de la Leonora. Leonora se oferă contelui în schimbul libertății lui Manrico dar, pe ascuns, se otrăvește. În ultimul tablou Azucena și Manrico își așteaptă sfârșitul. Leonora îi aduce lui Manrico vestea eliberării. Înțelegând care este prețul plătit, Manrico o blesteamă, acuzând-o de infidelitate. Azucena se trezește și întreabă de fiul ei. Aflând că este mort, ea îi dezvăluie lui De Luna că Manrico era fratele său. Cortina cade asupra strigătului de triumf deznădăjduit al Azucenei: "Ești răzbunată, mamă !".

" Giuseppe Fortunino Francesco VERDI (n. 10 octombrie 1813, Le Roncole, Imperiul Francez – d. 27 ianuarie 1901, Milano, Regatul Italiei) a fost un compozitor italian, vestit mai ales pentru creațiile sale în muzica de operă.

Biografie:
Giuseppe VERDI s-a născut la 10 octombrie 1813 în mica localitate Le Roncole, în apropierea Parmei, Italia. Părinții săi, Carlo Giuseppe Verdi și Luigia Uttini, dețineau acolo o mică fermă, Osteria Vecchia.
Încă de copil, Giuseppe ia lecții de muzică de la organistul din comună, făcând exerciții acasă la o spinetta dezacordată (un fel de clavecin). Continuă în felul acesta până când Antonio Barezzi, un comerciant din Busseto iubitor de muzică, prieten al familiei Verdi, îl ia la el în casă și-i plătește lecții de muzică la un nivel mai ridicat. În 1832 se prezintă la conservatorul din Milano, dar este respins pentru că depășise limita de vârstă pentru un student de conservator. Reîntors la Busseto primește postul de maestru de muzică al comunei și se căsătorește în 1836 cu fiica lui Barezzi, Margherita, de la care are doi copii, Virginia și Icilio. Între timp, Verdi începe să compună, orientat încă de acum în direcția muzicii de operă. În 1839 debutează la Teatro alla Scala din Milano cu opera Oberto, conte di San Bonifacio, obținând un oarecare succes, umbrit însă în 1840 de moartea Margheritei, apoi și a celor doi copii. Îndurerat de aceste pierderi, Verdi se reculege și își continuă activitatea componistică cu opera Un giorno di regno, care înregistrează însă un total fiasco. Descurajat, se gândea deja să abandoneze muzica, dar numai doi ani mai târziu, în 1842, obține la Scala un succes triumfal cu opera Nabucco, datorat în parte și interpretării magnifice a sopranei Giuseppina Strepponi, care avea să-l însoțească până către sfârșitul vieții.
Începe o perioadă în care Verdi muncește "ca un ocnaș", cum spunea el însuși, pentru a satisface cererile diverselor teatre de operă din Italia. Între anii 1843 și 1850 compune într-un ritm susținut 13 opere, între altele "I Lombardi alla prima crociata" ("Lombarzii, înprima cruciadă"), "Ernani", "I due Foscari", "Macbeth" și "Luisa Miller". Tot în acest timp ia naștere relația sa cu Giuseppina Strepponi.
În 1848 se mută la Paris. Forța lui creativă este tot mai fecundă, în așa măsură că, din 1851 până în 1853, compune una după alta trei capodopere, cunoscute sub numele de "Trilogia populară", și anume: "Rigoletto", "Il Trovatore" și "La Traviata", la care se mai adaugă și "I vespri siciliani" ("Vecerniile siciliene"). Succesul acestor opere a fost de nedescris. Împodobit cu faima dobândită, Verdi se stabilește, împreună cu Giuseppina Strepponi, la proprietatea "Sant'Agata", din Busseto, unde va locui cea mai mare parte a timpului. În 1857, se pune în scenă opera "Simon Boccanegra", iar în 1859 se reprezintă "Un ballo in maschera" („Bal mascat”). În același an se căsătorește cu Giuseppina Strepponi.
Din 1861, Verdi ia parte și la activitatea politică în Italia ! Numele lui devenise simbolul mișcării de eliberare a nordului Italiei, de sub dominația austriacă, sub conducerea dinastiei de Savoia (V.E.R.D.I. = Vittorio Emanuele Re D ' Italia = Victor Emanuel, regele Italiei). În 1874 este numit senator în parlamentul italian. Nu-și întrerupe activitatea muzicală și dă la iveală opera "La forza del destino" („Forța destinului”) și "Messa di Requiem", celebrată în 1873, la moartea scriitorului Alessandro Manzoni. Pentru festivitățile prilejuite de deschiderea Canalului de Suez, în 1869 compune opera "Aida". În 1887, este reprezentată capodopera sa "Otello", iar în 1893, la vârsta de 80 de ani, se inspiră din nou din Shakespeare, pentru a compune opera "buffa" "Falstaff", după care se retrage la "Sant'Agata" și își ia adio de la activitatea componistică. După ce în 1897 moare Giuseppina, Verdi se stinge și el din viață, la Milano, pe 27 ianuarie 1901.

Opere lirice (titluri originale, locul și data premierei):
"Oberto" – 1839 ("Oberto, conte di San Bonifacio", Teatro alla Scala - Milano, 17 noiembrie 1839); "Un giorno di regno" – 1840 ("Un giorno di regno", Teatro alla Scala - Milano, 15 septembrie 1840); "Nabucco" – 1842 ("Nabucco", Teatro alla Scala - Milano, 9 martie 1842); "I Lombardi alla prima crociata" – 1843 ("I Lombardi alla prima crociata", Teatro alla Scala - Milano, 11 februarie 1843); "Ernani" – 1844 ("Ernani", Teatro La Fenice - Veneția, 9 martie 1844); "I due Foscari" – 1844 ("I due Foscari", Teatro Argentina - Roma, 3 noiembrie 1844); "Giovanna d'Arco" – 1845 ("Giovanna d'Arco", Teatro alla Scala - Milano, 15 februarie 1845); "Alzira" – 1845 ("Alzira", Teatro San Carlo - Neapole, 12 august 1845); "Attila" – 1846 ("Attila", Teatro La Fenice - Veneția, 17 martie 1846); "Macbeth" – 1847 ("Macbeth", Teatro La Pergola - Florența, 14 martie 1847; "I masnadieri" – 1847 ("I masnadieri", Her Majesty's Theatre - Londra, 22 iulie 1847); "Jérusalem" – 1847 ("Jérusalem", L'Opéra de Paris, 22 noiembrie 1847); "Il corsaro" – 1848 ("Il corsaro", Teatro Grande - Trieste, 25 octombrie 1848); "La battaglia di Legnano" – 1849 ("La battaglia di Legnano", Teatro Argentina - Roma, 27 ianuarie 1848); "Luisa Miller" – 1849 ("Luisa Miller", Teatro San Carlo - Neapole, 8 decembrie 1849); "Stiffelio" – 1850 ("Stiffelio", Teatro Grande - Trieste, 16 noiembrie 1850); "Rigoletto" – 1851 ("Rigoletto", Teatro La Fenice - Veneția, 11 martie 1851); "Il trovatore" – 1853 ("Il Trovatore", Teatro Apollo - Roma, 19 ianuarie 1853; "La traviata" – 1853 ("La Traviata", Teatro La Fenice - Veneția, 6 martie 1853); "I vespri siciliani" – 1855 ("I vespri siciliani" / "Vecerniile siciliene", L'Opéra de Paris, 13 iunie 1855); "Simon Boccanegra" – 1857 ("Simon Boccanegra", Teatro La Fenice - Veneția, 12 martie 1857); "Aroldo" – 1857 ("Aroldo", Teatro Nuovo - Rimini, 16 august 1857); "Un ballo in maschera" – 1859 ("Un ballo in maschera", Teatro Apollo - Roma, 17 februarie 1859); "La forza del destino" – 1862 ("La forza del destino" / "Forța destinului", Teatrul Imperial - Sankt Petersburg, 10 noiembrie 1862); "Don Carlos" – 1867 ("Don Carlos", L'Opéra de Paris, 11 martie 1867); "Aida" – 1871 ("Aida", Teatrul de Operă din Cairo, 24 decembrie 1871); "Otello" – 1887 ("Otello", Teatro alla Scala - Milano, 5 februarie 1887); "Falstaff" – 1893 ("Falstaff", Teatro alla Scala - Milano, 9 februarie 1893).

Alte compoziții: "Cvartet de coarde, în Mi minor" (1873); "Messa da Requiem" (1874); "Quattro pezzi sacri" (1898). "

(Sursa: "WIKIPEDIA, enciclopedia liberă")

Prețurile biletelor, valabile DOAR PÂNĂ ASTĂZI, Duminică - 12 martie 2017 (INCLUSIV !): 50, 40 lei, 30 lei, 25 lei (în funcţie de locul din sală), 20 lei – pensionari, 15 lei - elevi, studenţi in grup organizat.

Agenţia de bilete - Rezervări: 0241 481460

Abonamente şi oferte speciale:
Începând cu această lună, iubitorii muzicii şi ai dansului au parte şi de abonamente-speciale, la preţuri de 135 de lei (nouă bilete şi cinci invitaţii) şi 100 de lei (cinci bilete şi cinci invitaţii).
Mai mult, la abonamentele de 14 spectacole se fac reduceri pentru pensionari, care vor plăti 120 de lei, şi pentru studenţi, care vor da pe un pachet promoţional 80 de lei.

Tot de la 1 martie, biletul pentru copii costă 8 lei, iar persoanele cu dizabilităţi vor avea intrare liberă sau cu preț redus, la orice spectacol, împreună cu un însoţitor, după cum urmează: copilul cu handicap, precum şi persoana care îl însoţeşte, beneficiază de gratuitate la biletele de intrare la spectacole; adultul cu handicap grav sau accentuat, precum şi persoana care îl însoţeşte, beneficiază de gratuitate; adultul cu handicap mediu şi uşor, beneficiază de bilete de intrare în aceleaşi condiţii ca pentru elevi.
Accesul în sală se face pe baza certificatului din care reiese gradul de handicap.

Începând de luni - 13 martie 2017, se modifică preţul biletelor, la spectacolele Teatrului Național de Operă şi Balet „Oleg Danovski“ din Constanța.
Astfel, biletele pentru evenimentele organizate în "foyer"-ul teatrului vor costa 10 lei. La aceste spectacole, copiii şi elevii vor beneficia de acces GRATUIT, pe baza carnetului de elev, vizat la zi.
Pentru spectacolele organizate în sală, copiii şi elevii vor plăti 8 lei, pensionarii şi studenţii - 15 lei, iar pentru restul spectatorilor preţul biletelor variază între 20 şi 50 de lei, în funcţie de locul ocupat în sală.
 

Adauga un comentariu

Aboneaza-ma la comentarii

Editorial

RITUALURI DE NUNTĂ LA LIBERALI
scris de Lucian Cristea
În PNL, în perspectiva alegerilor locale, au început ritualurile de nuntă, după anumite datini și obiceiuri(...)
citeste mai mult

Cele mai recente comentarii