Nume
Email
Categoria din care vrei sa primesti
cultura-educatie
Revista Ex Ponto la numărul 53

Revista Ex Ponto la numărul 53(1301)


   Înfăţişându-l pe Ovidius într-una dintre ipostazele sale statuare (înclinarea capului să fie un gest de consimţire a morţii tranzitorii sub cerul de la Pontus Axeinos sau a faptului că avea îndoieli privid opera sa dacă se va piarde prin năvodul timpului?), revista Ex Ponto, cu cele 172 de pagini însumând – Text – Imagine – Metatex – anunţă, cum o face de altfel şi prin editorialul binecunoscutului filolog, profesorul universitar Ştefan Cucu, că anul 2017 în lumea întreagă este anul Publius Ovidius Naso, de la a cărui moarte se împlinesc două milenii. Ce propune acest nou număr, cu o ţinută tipografică excelentă? S-l răsfoim puţin.

   Intrând în capitolul Text aflăm, prin intermediul a două interviuri semnate de Angela Baciu, că poeta Ana Blandiana a-mplinit şaptezeci şi cinci de ani. Daniela Varvara scrie despre recuperarea destinului literar al lui Jeni Acterian, o dată cu publicarea postumă, după 33de ani, a Jurnalului unei fete greu de mulţumit, pe când Nicolae Scurtu aduce, el fiind şi posesorul unor texte originale, întregiri epistolare la biografia celui ce şi-a scris întreaga operă la malul mării, profesorul, poetul, eseistul şi traducătorul Grigore Sălceanu. Segmentul proză scurtă este acoperit de Gheorghe Filip, Gabriela G. Vlad, Elena Netcu, M.B. Ionescu-Lupeanu şi Gheorghe Dobre. Poezia îi reuneşte cu grupaje pe Liviu Ioan Stoiciu, Ioan Florin Stanciu, Adela Popescu, Olimpiu Vladimirov, Angela Baciu şi subsemnatul. Spre a a fi ilustrat, numărul de faţă intră în atelierul plasticianului constănţean Filiz Velula. Lucrările alese simbolizează mecanismul, o dată ca parte a evoluţiei şi măiestriei tehnice, şi a doua ca simbol de măsurare a timpului, iar dacă spun că el  poat fi pus cu uşurinţă în relaţie cu statuia lui Ovidius de pe prima copertă, nu cred că greşesc. Nu lipseşte, desigur, o bogată fişă biobibliografică a plasticianului, reper de informare important pentru orice lector al revistei.

   Secţiunea Metatext se deschide cu un cuprinzător dialog iniţiat de Olga Duţu cu scriitoarea Marina Cap-Bun, profesor de Literatură română comparată, Studii teatrale, Cultură şi civilizaţie românească la Universitatea Ovidius, continuă apoi cu  la Critica ideilor literare – De la mitul poetului naţional la Fabrica de geniu – comentariu al Lăcrămioarei Berechet pe marginea unor cercetări din perspectiva istoriei mentalităţilor reunite de Adrian Tudurachi în cartea Fabrica de geniu, Naşterea unei mitologii a productivităţii literare în cultura română; Angelo  Mitchievici aduce în atenţie, prin Neomodernitatea şi poezia de fior religios, o lectură a sa asupra recentei cărţi a Danielei Varvara, sumă a unei teze de doctorat în filologie, Mituri şi simboluri biblice în poezia românească neomodernistă, subliniind meritele autoarei care şi-a propus să analizeze configuraţiile metopoetice ,,care încorporează atât un simbolism şi o tematică religioasă, cât şi un anumit tip de sensibilitate pe un segment de literatură a două generaţii poetice, cea şaizecistă strălucitoare, intens popularizată şi cea şaptezecistă mai discretă, trăind cumva în siajul celei anterioare“; nu lipseşte rubrica Tineri eseişti, la care colaborează Diana Zaharia cu materialul Mihail Villara – un romancier uitat al ,,generaţiei pierdute“ şi Ana-Maria-Claudia Haraniţă cu Erosul decadent în opera lui Eugen Barbu; la segmentul Literatura rezistenţei anticomuniste, Anastasia Dumitru aduce în discuţie Chipul Rugului Aprins – o lumină în beznă, având ca reper de lectură volumul Chipul Rugului Aprins, ,,devenit încă o piesă utilă în demersul de refacere a adevărului dintr-o epocă a mistificărilor istoriei noastre postbelice când s-a propus crearea ,,omului nou“ prin distrugerea tuturor reperelor spirituale.“ Cu Redescoperirea patrimoniului pierdut: două oglinzi romane de plumb găsite la Ulmetum (Scythia Minor). Simbolistică şi utilizare, arheologul Radu Petcu aduce în atenţia lectorului, la secţiunea Istorie – arheologie, două chestiuni: importanţa şantierelor-şcoală pentru asistenţii pe care Vasile Pârvan dorea să le introducă în practica săpăturilor arheologice, vizate fiind aici Sucidava  şi Ulmetum, cetatea de la Pantelimonul de Sus din judeţul nostru şi cum s-au pierdut, în timpul primului război mondial, când cele şapte muzee regionale aflate în Dobrogea au fost jefuite de trupele de ocupaţie bulgaro-germane, valoroase obiecte din partimoniul arheologic. Dintre puţinele recuperate fac parte şi cele două oglinzi de sticlă cu ramă din plumb, Radu Petcu menţionând în studiul de faţă rolul acestora în lumea romană, de la simbol al feminităţii la cel magico-religios, în funcţie de contextul descoperirii, dar şi că ele purtau nu doar marca stilului propriu centrului de fabricaţie al respectivelor rame: turnare şi batere la cald cu răcire ulterioară a aliajului şi direct, prin turnarea materialului în martiţă, ci şi arta de ornare cu simboluri geometrice şi vegetale prin diferite tehnici manuale; ilustraţiile folosite reprezintă personaje feminine sculptate pe stele funerare ţinând în mână astfel de oglinzi dar şi o frescă păstrată în interiorul Vilei Misterelor din celebrul Pompei, cu zeul Eros îndemnând două femei să-şi privească chipul într-o oglindă patrulateră. Să fi fost un semn al bunului-rămas?

   Închei succinta prezentare şi lectura prilejuită de acest nou număr al revistei care apare sub egida Uniunii Scriitorilor din România, nu fără a aminti că Ovidiu Dunăreanu, redactorul şef, revine, se pare, utilizând Oglinzile memoriei (un titlul de carte care acum câţiva ani a reunit bună parte din editorialele publicate în Ex Ponto, şi despre care am scris la vremea respectivă), la memorialistică, reînnodând Dobrogea de locul copilăriei sale, Ostrovul, despre care crede şi azi că e hărăzit să păstreze visul şi magia, mitul şi superstiţia în formele lor primordiale, şi căruia, înţelegându-i spiritul, i-a dedicat, prin propriul registru narativ, aducându-l astfel în discuţia literaturii contemporane, ultimul său roman primit elogios de critica literară anume, Lumina îndepărtată a fluviului (Istorisiri din Condica marile şi micile praznice).

Adauga un comentariu

Aboneaza-ma la comentarii

Editorial

CUM A CĂZUT LIVIU DRAGNEA DE PE PODUL CU FLORI
scris de Lucian Cristea
Ce este suta de lei? Întreagă, darmite ruptă în două?! Ăștia suntem noi. Am ajuns să ne batem cu diaspora română în(...)
citeste mai mult

Cele mai recente comentarii