CHIȚAC ȘI-A TRAS COLIVA POLITICĂ DE PARTEA LUI...(4604)

Amiralului Chițac îi pică bine, din punct de vedere sentimental, electoral, național, personal și liberal, acțiunea inițiată de independentul Andrei Popescu la adresa excesului de biserici din Constanța. O dovedește din plin frenezia cu care a aderat din goana calului bălos la această inițiativă, bucurându-se ca un copil după fiecare luare de cuvânt pe această temă! Ținta predilectă: Arhiepiscopia Tomisului.

Domnia sa este primul cetățean liberal care beneficiază de binefacerile liberalizării fluieratului în biserică, gest, altădată, serios sancționat pe linie de partid și nu numai. Acum, în fine, poate fluiera, fără a mai fi cenzurat, în orice biserică, inclusiv pe teritoriul viitoarelor lăcașuri de rugăciune. Poate fluiera direct din buze sau din frunze, în funcție de spațiu și aptitudini.

Este și aceasta o dovadă că, la noi, în chestiuni bisericești, democrația nu are limite. Totul este să ai ureche muzicală și să nu fluieri pe nas în biserică, unde te pot trage diverse apucături sau curentul...

Dincolo de ideologia personală sau de materialismul dialectic al epocii de aur, metal care se găsește din abundență în gura celui care a gestionat conturile lui Ceaușescu, arestat pe nedrept, domnul Chițac a avut o relație încorsetată cu biserica. Presupun că, în calitatea sa de cadru militar, nu avea voie să fluiere în biserică și nici în afara ei pe o anumită distanță. Acum, chiar și pentru domnia sa, fluieratul în biserică e la liber, dar nu atît de politizat, cum procedează dânsul...

În problema controversată, indiferent de unde privești, a bisericilor, amiralul Chițac se manifestă diferit față de ceilalți protestatari, care, în fapt, au inițiat o acțiune civică și nu una politică. Dovadă mesajul discursurilor sale și țintele alese. Constat că a înlocuit foarte repede milităria din sânge cu politica!

E destul de abil fostul lup de uscat, nu știu cât a stat Chițac pe mare, ca să-și tragă coliva politică de partea lui! Dacă s-ar fi trezit mai repede și ar fi declanșat primul cazul bisericilor, alta ar fi fost eficiența colivei politice...

Pe fondul degringoladei care persistă în PNL, inclusiv la nivel local, scandalul bisericilor poate fi folosit ca paravan sau paratrăznet, în funcție de starea vremurilor pe care le trăim.

Cât timp a purtat haina militară, amiralul își făcea cruce cu limba în cerul gurii, respectând regulamentele în vigoare. Nu știu dacă a înjurat vreodată biserica, dar, acum, o poate trage, cu preoțimea ei cu tot, de urechi, acumulând, dintr-un anumit unghi, capital electoral. Surprinzător, sunt mai mulți doritori de parcare decât de biserici, ceea ce este în avantajul său!

Civilii care protestează nu au un ideal politic, dovadă prezența printre ei a singurului consilier independent, Andrei Popescu, și a altor persoane care nu au nici o legătură cu politicul.

Uneori, îndrăgostit de propriile sale discursuri, Chițac sare calul bălos și lansează tot felul de recomandări care ne aduc aminte de o epocă trecută, când biserica era atacată din toate părțile.

Spre surprinderea părintelui Tănăsescu, domnul Chițac ne sugerează să împingem bisericile la maginea orașului, pe motiv că-i strică arhitectura ! Ei, nici chiar așa! Ca orice alte năravuri din fire, nici cele cazone nu se vindecă ușor!

Să construim biserici în Obor sau în pădurea de la Valu lui Traian, transformându-i pe preoți în haiduci!

Din păcate pentru domnia sa, ultimele ieșiri la rampă nu i-au adus gloria mult visată.

A tulburat apele în partid pe tema alegerilor organizate la municipiu în absența sa. Valentin Coman ne informa că domnul Chițac a participat la o reuniune internațională unde a fost ales secretar general al ONU! Cu Comănescu în spate, orice este posibil! Glumeam, desigur.

A abordat neinspirat scandalul bisericilor.

A tratat părtinitor situația din organizația municipală a PNL, ca și cum nu domnia sa ar trebui să explice declinul accentuat din perioada de interimat.