Nume
Email
Categoria din care vrei sa primesti
cultura-educatie
AM FOST UN COPIL OARECARE, FĂRĂ PREOCUPĂRI LITERARE...

AM FOST UN COPIL OARECARE, FĂRĂ PREOCUPĂRI LITERARE...(2770)

Asistența în picioare. Studenți, profesori, invitați, locuri rezervate. Oameni în picioare pe laterale. Din difuzoare se aud:

Trăiască școala!/ Trăiască profesorii!/ Trăiască fiecare-ntrebător!/ Trăiască fiecare-ntrebătoare!/ Fie ca ei să-nflorească de-a pururi!

Recunoașteți, cred, versurile din Gaudeamus Igitur cântate de data asta în Aula Bibliotecii Universității Ovidius, la vechiul sediu, singura universitate din lume care poartă numele poetului latin exilat la Tomis pe când trecuse de jumătate de veac.

Prilejul? Acordarea de către Universitatea Ovidius, la invitația Filialei DOBROGEA a Uniunii Scriitorilor din România, a titlului de Doctor Honoris Causa binecunoscutului scriitor, profesor universitar doctor la Facultatea de Litere a Universității bucureștene, Mircea Cărtărescu, pentru întreaga activitate în domeniul literaturii și al științelor umaniste.

Cum era și firesc, președintele filialei DOBROGEA a USR, Angelo Mitchievici, în cadrul ceremoniei festive a citit Laudatio, plecând de la titlul unei conferințe prezentate de Cărtărescu în Germania acum paisprezece ani, și pentru a da astfel motivației tot atâtea virtuți europene câte are opera reputatului poet, prozator și eseist și anume, ,,Europa are forma creierului meu“. De la poetul care a traversat toate vârstele poeziei, la cel care s-a reinventat prin proză, autorul trilogiei ORBITOR și apoi al romanului SOLENOID devine un scriitor total, singurul din generația sa care face sistem, demonstrând un spirit și o calitate de istoric al ideilor format la școala umanistă europeană. Sub semnul acestora, a mai punctat fostul student al celui mai premiat scriitor român în străinătate, care a repus literatura română printre marile literaturi europene, stă întreg proiectul cărtărescian. Să nu uităm, totodată, faptul că evenimentul face parte din demersul constant al Filialei DOBROGEA a USR de deschidere culturală autentică a spațiului dobrogean către marile personalități ale culturii românești și internaționale.

,,Este o onoare total neașteptată această alegere a Universității Ovidius, și prima asemenea distincție din cariera mea de scriitor și profesor, pe care o primesc cu toată recunoștința “, astfel și-a început alocuțiunea sa Oratio Gratitudinis, Mircea Cărtărescu, un fel de confesiune din care redau următoarele: ,,literatura a fost marele pariu cu mine însumi; am citit tot ceea ce-mi putea alimenta imaginarul; de la 22 de ani nu am predat fapte, teorii, ci m-am predat pe mine însumi studenților, fără snobism și prețiozități, dornic să descopăr împreună cu ei ceea ce n-aș fi bănuit nici eu; am fost un copil de cartier, oarecare, fără preocupări literare; la Cochirleni, într-o practică agricolă, mă plimbam pe marginea fluidă a unei orezării: atunci am simțit că cineva mergea, într-o subtilă încrucișare alături de mine și că din acel moment nu mai eram Mircea Cărtărescu cel de până atunci; am mers la bibliotecă, am început să citesc cu o lăcomie insațiabilă descoperind în același timp faptul că fiecare carte mă trimitea la alte și alte cărți; poezia a fost cea mai mare iubire a mea, încă din facultate; așteptam ziua de luni ca să mă întâlnesc cu cei care frecventam Cenaclul de Luni condus de Nicolae Manolescu; Cetatea mai are nevoie de poeți, îmi spuneam, lăsând sensibilitatea și caracterul gândirii mele să treacă printr-un filtru care făcea o buclă înaintea filosofiei compoziției din eseul lui Poe, chiar dacă azi poezia modernă se vede pe sine ca pe o tehnologie, crezând că poate supraviețui și în absența lirismului; mai târziu am înțeles că scriitorii mari sfințesc catedrala literaturii.

În acordurile aceluiași Gaudeamus Igitur, momentul de seamă al unei după amieze la Universitatea Ovidius, care mă prinsese în narațiunea sa, se consumase. Au urmat o sesiune de autografe pentru cei ce au dorit să cumpere o carte a proaspătului Doctor Honoris Causa, nelipsita cupă de șampanie, cum și inevitabilele blițuri. Așadar, Mircea Cărtărescu va putea, într-un alt jurnal al său, să însemneze febril tot ceea ce i s-a întâmplat într-o astfel de zi conștiinței, adică omului, într-o poveste despre omul ce-și duce pe mai departe certitudinile legate de opera sa literară.

Aici ajuns, la câteva rânduri distanță de final, deschid volumul ZEN jurnal 2004-2010, pe a cărui pagină de interior recitesc:

Pentru Mircea Lungu, cu toată prietenia autorului, M Cărtărescu.

Adauga un comentariu

Aboneaza-ma la comentarii

Editorial

UN PREȘEDINTE CU ÎNCETINITORUL
scris de Lucian Cristea
În timpul unei cuvântări, președintele României a reușit performanța de a declanșa alarma! Dispozitivul respectiv se activează(...)
citeste mai mult

Cele mai recente comentarii

  • CE ESTE RAPORTORUL ȘI CE VREA EL?
  • O LECȚIE DE SUPRAVIEȚUIRE A DOMNULUI CHINDEA, ZIS LUȚU
  • Credit digital de nevoi personale, obținut în 15 minute!
  • SEMNIFICAŢIA UNEI SĂRBĂTORI MULT TIMP UITATE: ROMÂNIA – MAMĂ A EMBRIONULUI UNIUNII EUROPENE!
  • CUM I-AM BĂUT VINUL LUI NICHITA STĂNESCU