Nume
Email
Categoria din care vrei sa primesti
evenimente
SOȚIA  POMPIERULUI  EROU

SOȚIA POMPIERULUI EROU(1889)

De câte ori, undeva, aiurea, izbucnește un incendiu, soția pompierului erou retrăiește drama vieții sale. E ca și cum s-ar afla acolo, în mijlocul evenimentelor, implicându-se sufletește într-o acțiune de un rar dramatism.

Uneori, noaptea târziu, o trezesc din somn alarmele mașinilor de intervenție plecate în misiune. De fiecare dată, în astfel de momente, soția pompierului erou stă țintuită la fereastră și se roagă la Dumnezeu să nu mai moară nimeni...

Luminile roșii de la girofaruri dansează nebunește pe pereții dormitorului după un ritual știut doar de ele. În viața soției pompierului erou, șarpele roșu are o cu totul altă semnificație. E un fel de doliu convențional.

Soția pompierului erou nu-i poartă pică focului, deși, ascuns pervers după o explozie, i-a ucis soțul aflat în misiune!

Un bărbat tânăr, frumos și curajos. De fapt, asta l-a și pierdut. Curajul nebun, fără limite, și dragostea de oameni, o stare incandescentă...

La o astfel de intensitate, trăiești totul într-un iureș nebun...

O butelie încinsă? Un fleac, gata să explodeze în orice moment...

Pompierul erou acționa întotdeauna cu o secundă înaintea șarpelui roșu. Se întâmplă, însă, și invers...

În lunile de zile scurse de la moartea celui care i-a fost alături a învățat că focul este ca omul.

Nici mai bun, nici mai rău. Cu calități și slăbiciuni.
Nici mai drept, nici mai puțin drept. Depinde de sursa de unde provine.

Dacă focul provine din suflet, atunci, e greu de stăpânit. Te arde focul de dorul lui!

Focul este ucigașul, dar soția pompierului erou nu este mânată de resentimente. Nu s-a gândit și nici nu se gândește la răzbunare. Nici nu blestemă. Nici nu bocește zgomotos, pentru că își consumă durerea în tăcere.
Răzvrătire? La ce bun!

În Grecia, izbucnesc des incendii spontane. Deși mor oameni, nu a auzit pe nimeni că îl blestemă pe Hefaistos! Până și Nero beneficiază de prezumția de nevinovăție!

Și, totuși, mor oameni în incendii! Așa vrea Dumnezeu!

Ca și în cazul pompierului erou. Nu oricine este făcut sau sortit să salveze, luptându-se cu focul, vieți omenești, sacrificând-o pe a lui!

Un puști de câțiva anișori și-a salvat surorile de la moarte! A făcut lucrul acesta cu o dezinvoltură ieșită din comun, sfidând flăcările uriașe!

Ciudată coincidență! A acționat ca și cum ar fi fost îndrumat de pe margine de pompierul erou! Poate era chiar el sub forma sufletului său de copil...

Ce poate fi mai sfânt decât un copil în forma lui pură, acționând, fără frică, într-un moment tensionat și decisiv pentru viața surorilor lui! Cine l-a învățat să se lupte ca un profesionist cu focul? Poate chiar pompierul erou!

E semnul prin care ne anunță că este printre noi și continuă să salveze vieți omenești!
Dacă simțiți vreodată că vă ia cineva pe sus ca să vă scoată din flăcări, nu vă temeți!

Pentru soția pompierului erou, nopțile sunt din ce în ce mai lungi și triste. Vrea, nu vrea, de acum încolo, focul face parte din viața ei într-o formă mai mult decât dramatică...

Și când te gândești că lunga vară fierbinte este abia la început! Aseară, undeva, în țară, a fost un nou incendiu. Sunt din ce în ce mai multe în România!

Pe acest fundal incandescent existent în sufletul ei, soția pompierului erou își cerne singură durerea. Nu a cerut nimănui nimic și nu a deranjat pe nimeni, deși poartă pe umeri povara grijilor de mamă!

Cu toate acestea, s-au găsit unii să arunce cu piatra într-o femeie singură și lipsită de apărare! Au coborât la îndeletnicirea cea mai de jos cu putință: pe lângă piatră, aruncatul cu noroi și bârfa mizerabilă de doi lei...De ce?

Pentru că a rămas singură în jungla preluată de tot felul de hăitași lipsiți de scrupule? Cu ce drept vor unii să-i confiște viața personală?

Betty Fripis este colega noastră de breaslă, o ziaristă talentată, care, indiferent la ce ziar a lucrat, și-a făcut meseria cu pasiune și responsabilitate. Celor care scormonesc în viața sa le doresc să treacă și ei prin toate necazurile și durerile prin care a trecut și mai trece Betty Fripis...

Șefii de cadre ai capitalismului de cumetrie colcăie peste tot! Bine instruiți, acționează la comandă și împroașcă cu noroi, muniția lor de bază, tot ceea ce le iese în cale!
Niște nenorociți, arză-i-ar focul!
 

Comentarii

Ioan
13-07-2017
Domnule Cristea, ati inceput o carte a vietii unei familii "trecute prin foc si apa". Se simte ca suferiti alaturi de suferinta pierderii unui Barbat, sperand ca veti salva ce mai este de salvat din viata Femeii ramase singura. "În viața soției pompierului erou, șarpele roșu are o cu totul altă semnificație. E un fel de doliu convențional.

Soția pompierului erou nu-i poartă pică focului, deși, ascuns pervers după o explozie, i-a ucis soțul aflat în misiune!

Un bărbat tânăr, frumos și curajos. De fapt, asta l-a și pierdut. Curajul nebun, fără limite, și dragostea de oameni, o stare incandescentă...

La o astfel de intensitate, trăiești totul într-un iureș nebun... a rămas singură în jungla preluată de tot felul de hăitași lipsiți de scrupule? Cu ce drept vor unii să-i confiște viața personală?" Va urez succes si cat mai multe fapte puse-n lumina Adevarului. Se poate trece peste suferinta printr-o renastere, ca pasarea Phoenix.

Adauga un comentariu

Aboneaza-ma la comentarii

Editorial

DOAMNA DE FIER: DEJA A ÎNCEPUT SĂ RUGINEASCĂ ?
scris de Lucian Cristea
Dacă Johannis nu ar fi fost prost dispus în ziua când Liviu Dragnea i-a prezentat, după căderea lui Cioloș, guvernul său, am fi asis(...)
citeste mai mult

Cele mai recente comentarii