Nume
Email
Categoria din care vrei sa primesti
cultura-educatie
EX PONTO la numărul 54

EX PONTO la numărul 54(3931)

 ,,Salve, illustrissime poeta! Colegiul arhonților din Cetatea Tomis, după ce te-a scutit, pentru tot restul vieții, de orice obligație fiscală, a hotărât acum să-ți acorde distincția supremă, o cunună de lauri, pentru că ești cel mai mare poet de pe aceste meleaguri.“ Iată că și cu aceast număr al revistei trimestriale EX PONTO/ Text/ Imagine/ Metatext, onorează bimileniumul Publius Ovidius Naso, publicând un fragment, Fruntea încununată (din care am extras fraza de mai sus), din romanul cunoscutului latinist, profesorul universitar doctor, Ștefan Cucu, Cântărețul tandrelor iubiri. Romanul vieții lui Ovidius, aflat în curs de apariție la editura Ex Ponto, și care, sunt sigur, va constitui un eveminent cultural și editorial de marcă, și a cărui lectură abia aștept să mă copleșească. Și așa am intrat în sumarul acestui număr 54, din anul XV, care se deschide cu o Glosă pe marginea unei lansări de carte semnată de Ovidiu Dunăreanu, cartea în discuție aparținând lui Varujan Vosganian, Copiii războiului. Și, spune, autorul glosei: ,,... eram curios să văd cu ce mai poate veni Varujan Vosganian ca să-l depășească pe acesta ( cu referire la romanul Cartea Șoaptelor) care este indiscutabil un vârf al creției sale. Dar autorul a reușit să învingă, trecând în forță peste un asemenea obstacol, demonstrându-ne că este un romancier de anvergură, capabil să construiască riguros și credibil“.

Secțiunea TEXT este susținută, în continuare, de paginile alocate poeziei semnate de Lucian Vasiliu, Liliana Ursu, din care citez acest poem: ,,ce castă solie de raze/ poate fi un poet/ punți și păduri,/ stoluri de stele,/ munți de răsărituri,/ mări de apusuri/ îi sunt hrană./ sufletul lui jar cosmic/ mocnesc întâmplări tinere/ și vechi amintiri/ asemeni căutătorilor de aur/ le cerne în trudnica plasă,/ în râuri sălbatice și reci./ ,,Rănim zăpadă, rănim zăpadă“/ strigă sub fereastra lui/ o lume nimiloasă/ dar el, poetul,/ vindecă până și zăpada, cu acele mici cutii luminoase/ în care își păstrează uneltele“; mai semnează poezie Aura Cristi, Passionaria Stoicescu, Valeria Manta Tăicuțu, Nicolai Tăicuțu, Liviu Gașpar, poet român trăitor la Haga, Olanda, din 1990, care beneficiază și de o scurtă fișă biblio-profesională, el fiind psihiatru, specializat în tratamentul tulburărilor afective severe. Poetul constănțen prezent în acest număr este Dumitru Octavian Unc.

Proza îi are ca autori pe Gheorghe Schwartz, care consideră că, pentru a susține decorul de teatru în care ne mișcăm, e nevoie de Precizări importante și de nelipsit pentru înțelegerea profund democratică a GHIDULUI UNIVERSAL NEPREȚUIT de folosit în minunatul labirint al celui mai splendid trai în birocrația ce ne îmbrățișează condescendent de la certificatul de naștere până la certificatul de deces, pe Nicoleta Voinescu și Paul Sârbu, Carol Feldman din Israel și M.B. Ionescu-Lupeanu. La Rubrica Inscripții dobrogene, istoricul Nicolae Scurtu aduce completări de ordin epistolar, originalele epistolelor prezentate și în facsimil aflându-se în biblioteca personală, privind biografia arheologului, istoricului, prozatorului și excelentului profesor Oreste Trifali. Corespondențele transfrontaliere îl au ca oaspete pe poetul, jurnalistul, traducătorul și istoricul literar din Serbia, Ion Baba.

De Imagine, în acest număr al revistei, se ocupă pictorul Laurențiu Midvichi, prezent cu unsprezece reproduceri, dar și cu o fișă personală, din care aflăm despre expozițiile sale personale și de grup, participări la tabere de creație, premii, prezențe în colecții publice și particulare din țară, Norvegia, Germania, Franța, Spania, Grecia, Portugalia, Australia, dar și că o perioadă a activat în calitate de grafician și designer de carte la editura Polirom.

Metatextul reunește, printre altele, următoarele semnături; Dania Corbu, cu Forme ale egografiei în literatura română contemporană: răsfrângeri narcisiste în Istorii personale și în Jurnal de vise, premisa de la care pornește fiind aceea ,,că scriitorul este un nou Narcis, de vreme ce opera sa se scrie ca tensiune a trecerii de ,,cealaltă parte“, cu o privire sintetică, după cum spune autorea, asupra a două cazuri din literatura română recentă: O lume dispărută. Patru istorii personale urmate de un dialog cu H:R.Patapievici, carte reunindu-i pe Paul Cernat, Ion Manolescu, Angelo Mitchievici și Ioan Stanomir și scrierile onirice Jurnale de vise și romanul Luiza Textoris ale lui Corin Braga; Angelo Mitchievici, care se oprește, în cele două cronici literare, Caramina – fin du monde, asupra romanului postdecembrist, Punct și de la capăt, semnat de Gabriel Chifu, și Mircea Eliade într-o nouă lectură, cu două trimiteri: una la Mircea Eliade; Prizonierul istoriei, volum semnat de Florin Țurcanu, despre care el spune că s-a apropiat cel mai mult de o echilibrată punere în acord a omului și a operei, și o alta la Supraviețuirea sacrului. Scenarii posibile în literatura lui Mircea Eliade, cartea Lăcrimioarei Berechet fiind ,,o selecție a acelor texte în care poate ,,intra“ nu doar pentru o recapitulare a rezultatelor obținute din explorările anterioare, ci pentru a scoate ceva nou.“; Ioan Florin Stanciu face o operație iscusită asupra portetului literar al poetei Daniela Varvara cu Un zbor în amurg, căruia i se adaugă Raul Vrabete, semnând Un alfabet al lirismului primordial deschis către orice fapt de infinită sensibilitate din poezia Danielei Varvara, cu trimitere la volumul de poeme A–; Ion Roșioru scrie despre Omul dintre două lumi, noul roman al Dianei Dobrița Bâlea, în Mai presus decât moartea, un ,,roman ce se înscrie, fără niciun fel de reținere sau de exagerare, în sfera realismului magic ilustrat în chip strălucit, printre alții, de columbianul Gabrilel Garcia Márquez, cu al său Cien años de soledad.“, iar Octavian Mihalcea se oprește asupra debutului în poezie al Mihaelei-Mariana Cazimirovici, prin Devoțiune și talere de balanță, identificând în poezia acesteia un ,,discurs pasional aflat sub pecetea arhetipalei Venus,“ ...,,scindările sufletești și încercările decriptării morganaticului mister al oglinzii“... ,,cuvântul“ și ,,privirea“ ca ideal tandem favorabil transcenderii stadiului sublunar.“ 

Revine, îndeobște cunoscut cititorilor pentru dragostea lui pentru teatru, criticul Valentin Sgarcea, care ne invită la teatru dar și la o lectură a cronicii sale, O premieră națională de August Strindberg pe scena constănțeană; ca admirator declarat al dramaturgului în cauză, Strindberg e ,,un constructor abil de situații scenice în care înfruntarea eroilor, de cele mai multe ori prizonieri ai unor vechi complexe și vini personale e inevitabilă.“ Pagina de istorie aparține lui Constantin Gheramidoglu, care apropie în rivalități istorice Constanța de Varna, pe când cea de balcanistică, așa cum ne-a obișnuit, lui Nistor Bardu, portretizându-l, în 7 puncte, pe Gogu Padioti, folclorist aromân în Grecia.

Spațiul dedicat Filialei Dobrogea a Uniunii Scriitorilor din România este acoperit de interviul Olgăi Duțu cu prozatorul Tudor Costache.

După cum se poate constata, EX PONTO continuă să fie o pagină importantă de istorie literară, aici la malul mării.

Adauga un comentariu

Aboneaza-ma la comentarii

Editorial

FELIX STROE, PE URMELE LUI BĂSESCU...
scris de Lucian Cristea
Acum, dacă tot a ajuns și ministrul Transporturilor, ipostază în care nu-l vedeam nici măcar în imaginația mea matinală, Felix(...)
citeste mai mult

Cele mai recente comentarii

  • LA HÂRȘOVA, IONEL CHIRIȚĂ MERGE MAI DEPARTE...
  • ADI CARAPCEA: Cheia succesului în tenis, dar şi în alte sporturi, stă în crearea de academii sportive cu burse de studiu, toate acestea fiind subvenţionate de stat
  • PNL NU CREDE ÎN LACRIMILE DEMISIONARILOR
  • CONSTANȚA VREA VIAȚĂ, PARCURI ȘI VERDEAȚĂ! CEL MAI LUNG PROTEST INIȚIAT DE ANDREI POPESCU DEMONSTREAZĂ CLAR CĂ NU S-A SCHIMBAT NIMIC ÎN ORAȘUL NOSTRU!
  • MAMAIA