Nume
Email
Categoria din care vrei sa primesti
interviuri
Georgiana Rusu : Sunset Sea-mphony 2017 s-a născut simplu, dintr-o nevoie firească a unui locuitor al oraşului Constanţa

Georgiana Rusu : Sunset Sea-mphony 2017 s-a născut simplu, dintr-o nevoie firească a unui locuitor al oraşului Constanţa(2446)

 1. Cum a răsărit ideea fantastică a organizării Sunset Sea-mphony în vara lui 2017 ?

        Sunset Sea-mphony 2017 s-a născut simplu, dintr-o nevoie firească a unui locuitor al oraşului Constanţa. Dacă doresc să savurez într-o dimineaţă o cafea la malul mării, unul din locurile care îmi vin în minte este Portul Tomis. Numai că ajung acolo, îmi aleg terasa, comand cafeaua, şi când să îmi îndrept privirea către marea scăldată de razele soarelui, mă izbeşte în urechi amestecul de muzică de toate genurile care mă aduce imediat cu picioarele pe pământ. Imaginaţia mea nu se lasă însă doborâtă. Ce-ar fi dacă la apus, preţ de o oră, toţi cei prezenţi ar asista la un spectacol?... Dacă în micul golf ar fi amplasată o scenă cu lumini corespunzătoare, dacă seară de seară o orchestră dinamică ar schimba atmosfera comercială cu una relaxantă, dacă la final câteva artificii ar încununa evoluţia, cred că oamenii ar fi mai câştigaţi, uitând preţ de câteva clipe de cotidian şi bucurându-se de momente deosebite. Aşa am raţionat eu într-o dimineaţă de duminică. Numai că la scurt timp am constatat că nu suntem pregătiţi, în acest moment, să facem faţă unei astfel de provocări, noi ca oraş. Sunt multe autorizaţii imposibil de obţinut, mulţi oameni de convins, multe de schimbat pentru ca acest vis să fie realizabil. Dar cum marea este o sursă infinită de inspiraţie, am constatat că momentele de relaxare pot fi obţinute şi altfel, faleza oferind o mulţime de spaţii propice evoluţiei unei orchestre. Muzica simfonică poate fi ascultată în preajma Cazinoului, la umbra copacilor, la statuia Pescarilor, sau mai bine, sub privirea blândă a poetului nepereche. Aşa că ne-am adunat forţele, ne-am străduit cât am putut să convingem că această idee e un câştig atât pentru locuitorii oraşului, cât şi pentru turişti, şi în final, am reuşit să facem visul realitate.

2. Care au fost cele mai originale momente care ţi-au rămas amintiri vii după nenumăratele seri de vis de pe faleza Cazinoului din Constanţa?

        În primul rând aş dori să precizez faptul că nu mă aşteptam nicicum că acest şir de evenimente să nu obţină aprecieri. Eram convinsă că oamenii se vor opri, măcar preţ de câteva momente să afle ce se întâmplă, că vor aplauda, că vor aprecia tinerii instrumentişti, dar să ceară BIS în fiecare seară, să-şi aducă scaunele pliante, rogojini, să vină în fiecare seară cu cel puţin 10 minute înainte, să aducă de acasă cărucior pentru a ne ajuta să transportăm mai uşor scaunele la locaţie, să stea minute în şir la finalul evenimentului pentru a-şi exprima dorinţa ca acest eveniment să aibă loc şi anul următor, să înconjoare la propriu orchestra, la toate acestea nu ne aşteptam.

S-au întâmplat multe în cele 30 de zile. Fiecare zi a adus cu ea noi emoţii şi a legat noi prietenii.

Aflată la mare pentru câteva zile, o violonistă din Sibiu şi-a exprimat dorinţa de a acompania orchestra. În urma înţelegerii cu dirijorul Răzvan Metea, a susţinut prima piesă din concert, retrăgându-se apoi în public şi urmând să revină la final, pentru ultima piesă. Doar că la un moment dat, din cele şapte viori puteai auzi doar şase, căci una dintre fete se retrăsese deoparte, copleşită fiind de căldura sufocantă a acelor seri de vară. Fără să stea pe gânduri, ,,misterioasa din Sibiu” a ridicat vioara şi a continuat concertul astfel încât cei prezenţi să nici nu simtă că ceva s-ar fi întâmplat.

Percuţionistul trupei, Sergiu Homone, suporter al echipei Universitatea Cluj, poartă în permanentă o şapcă roşie. Într-una din zile a fost recompensat pentru bucuria pe care ne-a oferit-o seară de seară, primind de la un grup de fani o altă şapcă, la fel de roşie, să-i poarte noroc.

Totul a fost atât de frumos încât am avut chiar şi picnicuri simfonice, evoluând la umbra copacilor (şi savurându-mi astfel şi mult visată cafea pe acorduri simfonice ). Într-o astfel de zi, instrumentiştii au primit drept răsplată pentru bucuria pe care o împărtăşeau o cutie de bomboane de la mezinul trimis ,,în misiune” al unei familii ce locuieşte în apropiere. Emoţia ce se putea citi pe chipul lui în timp ce-şi exprima recunoştinţă este o amintire de neuitat.

Şi dacă tot suntem la capitolul ,,dulciuri”, să nu uităm să amintim de tortul de 1 metru pătrat primit la hotel cu puţin timp înainte de finalizarea concertelor, care i-a copleşit pe dimmabenzii noştri. Constănţenii chiar sunt prietenoşi dacă le dai motive.

Însă momentele care cu adevărat m-au copleşit au fost cele din ultimele zile, când, din dorinţa de a păstra într-o formă palpabilă cuvintele de laudă ale celor prezenţi, am anunţat că există o listă pe care oamenii îşi pot lăsa semnătura, dacă găsesc oportună reluarea evenimentului şi în anii următori. Deşi lista era la dispoziţia tuturor pe tot parcursul concertului, cei mai mulţi oameni rămâneau la final, chiar şi 20 de minute, aşteptându-şi răbdători rândul spre a-şi exprima dorinţa. Cu asta am rămas în suflet, şi cu nodul din gât din prima zi, când am realizat că într-adevăr se întâmplă, şi cu regretul ultimelor zile când oamenii veneau în număr din ce în ce mai mare, cu toate că era din ce în ce mai întuneric şi mai vânt, conştienţi parcă de faptul că va mai trece un an până la următoarea întâlnire, sau că e ultima...

3. Ce evenimente plănuieşti pentru constănţeni în 2018?

        Îmi este greu să mă gândesc la următoarea vara fără Bigg Dimm`a Band, adică fără Sunset Sea-mphony 2018. Dar promit că voi face tot ce-mi stă în putere pentru ca acesta să fie posibil, ba chiar mai mult, vom încerca să îl extindem cu reprezentaţii zilnice adresate unui alt segment de public, la Delfinariu, deoarece reprezentaţia susţinută vara această acolo ne-a demostrat că publicul ar putea fi impresionat de astfel de momente inedite.

În altă ordine de idei, clujenii ar putea fi prezenţi la Constanţa la începutul verii şi pentru două concerte dedicate Centenarului Marii Uniri, cu un program artistic ce va ilustra istoria muzicii româneşti a ultimului secol, un experiment muzical pe care aş fi onorată să-l dedicăm oraşului nostru.

O nouă Caravană ar putea străbate judeţul. Caravana teatrului în judeţul Constanţa este un proiect care are ca scop ridicarea nivelului cultural al locuitorilor judeţului nostru, prin producţia unui spectacol de teatru şi prezentarea lui în 12 localităţi din judeţul Constanţa. Sperăm ca la anul să putem desfăşura şi ediţia a 3-a, cea de-a doua aflându-se acum în plină desfăşurare, cu spectacolul dedicat tinerilor Online, Shakespeare, online!”, care va avea premiera pe 2 octombrie.

4. Ce întrebuinţare artistică i-ai atribui Cazinoului după ce îl va scoate un erou din starea de ruină?

        Încep a răspunde acestei întrebări cu un oftat prelung. Temerea mea cea mai mare este că se va degrada atât de mult încât se va impune demolarea lui. Îmi doresc din suflet să nu mai fiu aici, în acest oraş, în această ţară dacă sau când acest lucru se va întâmpla. Dar dacă totuşi se va întâmpla o minune, mi-aş dori să văd acolo reînvierea epocii de-odinioară. Îmi imaginez un spaţiu deschis tuturor, dar adresat totuşi iubitorilor de frumos, dornici de a învăţa ce înseamnă artă, prin multitudinea ei de forme şi înfăţişări. Ar putea fi desfăşurate expoziţii de pictură, de sculptură, lansări de carte, recitaluri, concerte. Ar putea fi chiar şi muzeu. Un muzeu al epocii de demult, cu statui de ceară întruchipând societatea vremii apuse. Pentru mine este aşa o enigmă această clădire, încât m-aş mulţumi să-i văd ”fantomele”.

5. În ce constă colaborarea ta cu Teatrul de Stat din oraşul nostru?

        Colaborarea mea cu Teatrul de Stat Constanţa constă în a oferi locuitorilor oraşului nostru educaţia culturală de care are atâta nevoie, prin intermediul teatrului. Concret, mă pregătesc să urc din nou pe scena teatrului păşind în cea de-a patra stagiune, alături de oameni dragi pe care îi respect şi de la care învăţ în permanenţă. În cele trei stagiuni care deja s-au consumat am ,,adunat” 9 roluri, printre care şi Checca în ”Gâlcevile din Chioggia”, Decebal în ”Titanic Vals”, Anastasia în ”Razna prin poveşti”, dar şi Hermia în ”Visul unei nopţi de vară” (rolul meu de suflet), am cunoscut regizori de renume naţional şi internaţional jucând în spectacole precum Dyonisos sau Eutopia, am cunoscut un manager dedicat, deşi greu încercat, dar cel mai important, simt că am fost primită în sânul unei familii a mai multor generaţii, generaţii unite de un scop comun: acela de a oferi spectatorilor emoţie şi adevăr.
 

Adauga un comentariu

Aboneaza-ma la comentarii

Editorial

FELIX STROE, PE URMELE LUI BĂSESCU...
scris de Lucian Cristea
Acum, dacă tot a ajuns și ministrul Transporturilor, ipostază în care nu-l vedeam nici măcar în imaginația mea matinală, Felix(...)
citeste mai mult

Cele mai recente comentarii

  • LA HÂRȘOVA, IONEL CHIRIȚĂ MERGE MAI DEPARTE...
  • ADI CARAPCEA: Cheia succesului în tenis, dar şi în alte sporturi, stă în crearea de academii sportive cu burse de studiu, toate acestea fiind subvenţionate de stat
  • PNL NU CREDE ÎN LACRIMILE DEMISIONARILOR
  • CONSTANȚA VREA VIAȚĂ, PARCURI ȘI VERDEAȚĂ! CEL MAI LUNG PROTEST INIȚIAT DE ANDREI POPESCU DEMONSTREAZĂ CLAR CĂ NU S-A SCHIMBAT NIMIC ÎN ORAȘUL NOSTRU!
  • MAMAIA