Nume
Email
Categoria din care vrei sa primesti
editorial
VĂ MULȚUMIM, DOMNULE ANTONIADIS!

VĂ MULȚUMIM, DOMNULE ANTONIADIS!(5090)


Prin manifestările organizate la Constanța, “Ziua DEMNITĂȚII” ne-a oferit un adevărat regal de muzică și dans, o dovadă de trăire patriotică, o proiecție autentică a prieteniei româno-grecești.

Pentru că, nu-i așa, ce este mai frumos decât prietenia și respectul reciproc între oameni?

Ca și în alte împrejurări de acest gen, Anton-Traian Antoniadis a fost la înălțime, dovedind, și de această dată, că este un autentic ambasador al cetății în materie de cultură, artă, prietenie și omenie.

Precizez, un ambasador activ și generos al tuturor constănțenilor, indiferent de naționalitate, vorbă, port sau obiceiuri.

Două zile, ne-am simțit cu toții, cei care am participat la aceste manifestări, zei. Mai întâi, am fost răsfățați cu o premieră inedită pentru Constanța. Concertul de harpă. Un moment mai mult decât înălțător și de măgulitor pentru un public avizat, dovadă optimistă că avem la Constanța o clasă de intelectuali bine instruiți și avizați în domeniu, sensibili și cunoscători în ale muzicii și artei, în general.

Sentimentul meu este că nu te poți așeza la o harpă ca să cânți, dar nici asculta în cunoștință de cauză, fără o pregătire adecvată și fără un cumul serios de elemente și factori care țin de, cel puțin, o cultură generală solidă. Fiecare sunet de harpă, în secunda pe care o trăiește și moare, pentru ca apoi imediat să renască, reprezintă ceva, un continent, o epocă, un curent cultural, o legendă, un personaj. Nimic nu se pune la întâmplare pe note.

Așa se face că am avut pruvilegiul ca, prin intermediul harpiștilor, să trecem printr-o scurtă retrospectivă universală de la legendele grecești la dansurile irlandeze, ca să dau un singur exemplu.

Când am intrat în sala de spectacole, spășit și oarecum rușinat din cauza absenței mele îndelungate de la manifestările culturale, puține, atâtea câte sunt, nu am avut habar că voi face ocolul pământului în mai puțin de două ore prin intermediul harpelor. Am trecut prin mai multe civilizații, am memorat momentele cruciale ale omenirii, am retrăit, într-o nuanță nobilă, senzația extraordinară pe care ți-o dă întâlnirea cu sunetul muzicii.

Într-un cuvânt, am înțeles mai bine de unde își trăgeau zeii seva puterii și de ce erau ei atât de fericiți...

Nu mă pricep prea mult, tehnic vorbind, dar cred că harpa este poate cel mai sensibil instrument din câte există pe pământ. Ca să vorbească în felul ei, e suficient doar să o atingi ușor cu degetele. Prin coardele ei respiră fiecare harpist, care, la rândul său, nu se poate apropia de instrument dacă nu degajă o sensibilitate aparte și sinceră. Ultima notă muzicală se stinge întotdeauna lent, abia după ce artistul se îndepărtează de instrument, împreunându-și mâinile ca pentru rugăciune. Dar, la fel de bine, torentul muzical poate fi declanșat și de o simplă privire, de un oftat sau de licăritul ochilor atunci când dau în plâns.

În două seri la rând., am văzut mulți constănțeni cu lacrimi în ochi, dovadă că suntem nobili sensibili și buni la suflet. Poate prea buni și răbdători...

Prima oară la finalul concertului de harpe, când am avut senzația că prin sală a trecut dând din aripi un stol de păsări... Erau sufletele noastre în zbor deasupra celor patru harpe.

A doua oară când s-a dansat Zorba cu drapelele României și Greciei laolaltă, deschizând drum dansatorilor spre inimile noastre.

A treia oară când s-a trecut de la Balada lui Ciprian Porumbescu la Zorba, ca și cum doi frați de sânge s-ar fi reîntâlnit după mulți ani de pribegie prin lumea cea nedreaptă.

A patra oară când solistul la vioară al Filarmonicii din Ploiești a dovedit prin măiestria lui artistică deosebită că este un Rieu autohton.

După care ne-am reîntors la dansurile grecești. Atunci, nu am mai răbdat nici eu și am stigat în mine, ca pe o vale nisipoasă cu ecou prelungit: “Zorba, de ce mă faci să plâng?”

Doamne, frumos și mândru mai era drapelul patriei mele, lângă cel al Greciei, fluturând împreună în ritm de Zorba!

Și toate astea, harpe, Rieu, zei, Zorba etc., s-au întâmplat la Constanța, orașul meu osândit!

O vreme, ne vom hrăni spiritual din zborul nostru deasupra unui cuib de harpe...

Antoniadis, îți mulțumim! 

Adauga un comentariu

Aboneaza-ma la comentarii

Editorial

UN PREȘEDINTE PENTRU ROMÂNIA. ALTCEVA DECÂT UN NAVIGATOR CU BUF ȘI UN MEDITATOR CU MULTE CASE...
scris de Lucian Cristea
Am publicat, zilele trecute, la această rubrică, un material despre activitatea lui Mihai Daraban, investit, de curând, în funcția de (...)
citeste mai mult

Cele mai recente comentarii

  • SEMNIFICAŢIA UNEI SĂRBĂTORI MULT TIMP UITATE: ROMÂNIA – MAMĂ A EMBRIONULUI UNIUNII EUROPENE!
  • CUM I-AM BĂUT VINUL LUI NICHITA STĂNESCU
  • Cetățeanul JEAN CONSTANTIN – la mâna FĂCĂTORILOR DE DEMNITATE
  • TRAVIATA, CU DECEBAL FĂGĂDĂU ÎN ROLUL PRINCIPAL
  • Credit digital de nevoi personale, obținut în 15 minute!