Nume
Email
Categoria din care vrei sa primesti
opinii
IMORTELE

IMORTELE(2745)

August 2013. Arşiță cumplită de nici la malul mării nu reuşeşti să te echilibrezi termic. Urmează să plecăm la o nuntă la Aksaray, orăşel undeva în centrul Turciei foarte aproape de leagănul civilizației creştine, Cappadocia. Băiatul urmează să-l ,,recuperăm" din Edirne, fostă capitală a imperiului otoman, unde este în excursie de studii organizată în colaborare cu universitatea acestui oraş.

Împreună cu soția părăsim Constanța la 6 dimineața, traversăm rapid Bulgaria pentru că niciodată n-am descoperit farmecul acestei țări, iar după granița turcă părăsesc rapid şoseaua expres în favoarea drumului național impregnat de tot specificul locului. Este în jur de ora 14 când intrăm în periferia oraşului Edirne şi mesajele gastrice ne silesc să căutăm iute un loc -uşor de găsit în Turcia- cu mâncare delicioasă.

Ne apare în dreapta parcarea imensă a unui AVM , echivalentul unui supermarket la noi, oprim şi descoperim un gigant complex foarte asemănător, la scară mult mai mare, dar aceeaşi idee ca stil cu vechiul complex Perla!! Acesta din urmă sufocat mai întâi de dughenele spre Cleopatra, lacurile decorative colmatate, saloane de nunți cu nume bombastice şi azi în discuții avansate de demolare cu teatru cu tot. Ei bine în Turcia abia construiseră aşa ceva, magazine independente legate prin largi alei verzi, lume veselă, iar eu încântat de ce grozav am mâncat la unul din multele restaurante. Atenție, nu este zonă turistică !

Ca supraviețuitor al vremurilor când la festivalul de la Mamaia doamnele veneau în rochii lungi, iar domnii în smoking îmi aduc aminte cum pe aleile de la Perla, la mesele cofetăriei de la etaj, la cabinele telefoanelor de la poşta aceluiaşi etaj etc, te întâlneai în sezon cu toată crema cinematografiei, teatrului, muzicii româneşti. Rezidentul madagascarez a transformat Mamaia în capitala kitsch-ului, a mogâldănismului, a subculturii.

Toate acestea au fost introducere la ceva mai special... Ei bine în anii '60-'70 noi cei din viitorul Tomis ll (complexul urma să apară mai târziu) aveam Pandorf-ul nostru pentru că strada Moldovei era un adevărat mall. Locuiesc de la naştere pe Bogdan Vodă, prima paralelă cu Nicolae Iorga (pe atunci 30 Decembrie), iar chiar la intersecția cu Moldovei aveam magazin metalo-chimice. Intrând la dreapta pe strada comercială trebuia să slalomez printre cei ce erau în stația autobuzului 8 ce făcea legătura între Poarta ll şi Brotăcei. Dădeam pe dreapta de prăvălia loto iar la intersecția cu Dumbrava Roşie era găzăria. Gazul era la putere, dar găseai la pompa manuală şi motorină, ,,petroxină", neofalină şi chiar o benzină extrem de ,,puturoasă".

Pe colțul din stânga era un mic atelier de lăcătuşerie, iar traversând Dumbrava era, ei bine era cofetăria unde cu vecinul Gigi, copii fiind am legat gratiile uşii lăsând prizoniere vânzătoarele. Prăjituri veneau des pentru că vitrina frigorifică nu era încă inventată. Înghețata sosea în ghiumuri şi era imediat imersată în gheață sfărâmată. Sucul costa 1 leu şi era galben sau roz, iar ambalajul de sticlă era returnabil. Mult înainte de apariția napolitanelor Dănuț erau în vogă un sortiment în formă triunghiulară ambalate în staniol roşu care alături de biscuiții Miorița şi vedetele Eugenia erau țelurile noastre de zi cu zi. Şi mai avea ceva nemaipomenit cofetăria, vă vine sau nu să credeți avea telefon public cu fise de 25 de bani.

Continuând drumul spre b-dul Lenin (Mamaia) apărea băcănia în clădirea d-lui farmacist Leolea. Rețin beciul imens (din care se pompa uleiul vrac) care dacă avea chepengurile deschise bloca accesul în alimentară. Epoca , pentru noi copiii, încă romantică făcea ca rafturile să geamă de marfă, dar din toate nu pot uita zahărul candel spânzurat pe frânghii şi jumătatea de tejghea ocupată de marmeladă ce se tăia cu cuțitul de lemn.

 La intersecția cu Alexandru cel Bun era o mică tâmplărie, iar apoi aprozarul avea atât sector închis de iarnă cât şi open air de vară. Era animație mare toamna când toată lumea umplea pivnițele cu cartofi şi ceapă sau putini de murături sau varză.

Vis a vis lactatele cu vânzătoare, mama colegei noastre, Nicoleta. Ei bine ca salariat aici chiar trebuia să fii bine pregătit fizic pentru că toate ambalajele erau de sticlă în navete metalice, ghiumuri de aluminiu de 12 sau 20 de litri. Era atâta marfă şi drept urmare nimeni nu vedea rostul să cumpere prea mult. Hotărai la ora 13 că vrei mămăliguță şi fugeai să iei 300g brânză dulce, tot atât smântână, 500g telemea, o sticlă de lapte, 2 borcănele de iaurt etc.

Pe aceeaşi parte, la colț cu Vasile Lupu era textile-încălțăminte-mercerie (şoseta, poşeta şi croşeta), iar peste drum o librărie din care am vie imaginea iernilor cu godinul duduind în mijlocul prăvăliei. Atenție, urmau să apară, mai întâi pe sub mână, ... cariocile!

În continuare măcelăria la fel de bine aprovizionată. Traversăm înapoi şi la colț cu 13 Decembrie (actual Munteniei) era magazinul de pâine. Perioada amintită avea săptămâna de lucru de 6 zile iar , cel puțin la panificație, sâmbăta se făceau cozi în aşteptarea aprovizionării pentru că duminică chiar nu aveai de unde lua. Ca pitoresc mai pot spune că se vindeau jumătăți sau chiar sferturi de pâine, erau sortimente foarte gustoase de cornuri, covrigi, specialități împletite, batoane şi câte şi mai câte.

În apropiere, pe strada Bucovina (paralelă cu Moldovei) mai erau câteva ,,obiective" . În primul rând restaurantul pe care în timpul facultății îl numeam codificat ZB de la banala firmă ,,zahana Bucovinei". Spre şcolile 4 şi 5 era un alt magazin de lactate cu ,,patron" tatăl colegei noastre, Omer Ilichian, mai cunoscută în liceu ca Bily. Ca fapt divers din neclaritatea sexului din numele musulmanilor, în timpul liceului, Bily era chemată la recrutare pe când colegul Menlibai Edighe nu era deranjat !

Tot în apropierea şcolilor un debit era bine aprovizionat şi cu rechizite. Aici mă trimitea mama să-i iau 5 țigări Virginia roşii pe care le primeam ambalate cu o hârtie groasă mov folosită coală şi la protecția solară între ferestre vara. Tot la acest debit am descoperit prezervativele Protex ce atunci începeau să fie importate din republica tovarăşă şi ,,pretină" China.

A fost o plimbare prin mahalaua copilăriei. Trebuie să spun celor mai tineri că ,,bariera " Constanței prin 1965 era la Dacia, iar de acolo spre Ovidiu mai era doar herghelia undeva pe lângă actualul Mega-Image. Sunt convins că toți aveți nostalgia cadrului primilor ani de viață, iar eu îmi tot imaginez cum ar fi un roman de crimă , amor şi mister în idilicul meu cartier din anii '60 şi până azi !? Pe curând !

Adauga un comentariu

Aboneaza-ma la comentarii

Editorial

O NOUĂ CACEALMA POLITICĂ: IEFTINIREA APEI !
scris de Lucian Cristea
Comentând un material de-al meu, în care spuneam că adversarii lui Felix Stroe nu vor reuși să-l debarce din funcțiile importante(...)
citeste mai mult

Cele mai recente comentarii