Nume
Email
Categoria din care vrei sa primesti
social
UNDE SUNT VECINII MEI DE ALTĂDATĂ ? (IV)  POVESTEA HAMALULUI: MISTER TOBLERONE

UNDE SUNT VECINII MEI DE ALTĂDATĂ ? (IV) POVESTEA HAMALULUI: MISTER TOBLERONE(3904)


În cartierul de la Gara Constanța, unde îmi place să spun că am copilărit, decorul era asigurat de câteva personaje pitorești.

Hamalul din gară, care a dispărut cu totul din peisaj. Pentru cei care aveau bagaje multe, hamalul reprezenta soluția imediată și salvatoare. Îți ducea bagajele la mijlocul de transport dorit, autobuze, troleibuze, taximetre, la tren, dacă plecai…

Îți oferea pe gratis tot felul de informații. Erau hamali care știau mersul trenurilor pe de rost. Vorbeau frumos cu toată lumea, chiar și atunci când abia mai respirau sub povara geamantanelor!

La început, până să-l cunosc pe nea Costică, eram convins că hamalul este un uriaș din poveste care ia mai multe valize într-o mână. Când am fost prima oară în gară, ca să văd personajul de aproape, am fost de-a dreptul surprins să constat că, exceptând un obez, toți ceilalți hamali erau trași prin inel, dar fără mustăcioară…

În schimb, aveau multă energie și forță în brațe.
De multe ori, hamalul arăta ca o cămilă încărcată cu bagaje până la refuz. Pentru vecini, ca și pentru familia mea, o relație cu un hamal era mai mult decât benefică. Cum, vara, toți din cartierul gării închiriau din puținul lor spațiu locativ sezoniștilor, dacă te aveai bine cu un hamal, acesta îți aducea, contra unui comision, turistul acasă.

Sigur, toată lumea prefera turiști străini. În anii 70, veneau cu trenul la mare foarte mulți italieni, care preferau să stea în gazdă cu familiile lor sau singuri. Îmi amintesc că au fost veri când scara noastră fremăta identic cu un cartier italian, macaronarii, cum le spuneam noi, fiind tot timpul cu gura mare! Situație în care vecinele mele guralive au recunoscut că nu fac față torentului verbal declanșat de o ceartă iscată într-o familie compusă din italieni autentici.

Mie îmi plăcea foarte mult să-i ascult în orice ipostază posibilă, fie vorbind, fie cântând, pentru că limba italiană are muzicalitatea ei aparte. Datorită italianului cazat la noi, am văzut prima oară Veneția în cadă. A adormit în baie și a inundat apartamentul, dar nimeni nu s-a supărat.

Acum, la bătrânețe, un bun prieten de la Iași, Veronel Tătaru, mi-a făcut cadou de ziua mea o excursie în Austria, Elveția, la Saint Moritz, și Italia. Ei, bine, în Italia, pe stradă fiind, îi ascultam cu nesaț pe italieni vorbind în limba lor…

Să ne întoarcem, în timp, în anii când hamalul reprezenta principala verigă a turismului de apartament de pe urma căruia mai multe familii și-au îmbunătățit nivelul de trai. Nu numai cu ciocolată “Toblerone’ și cu filme cu Alberto Sordi.

Turismul de apartament a contribuit la perfecționarea pregătirii profesionale a hamalului.
A trecut de la căratul bagajelor cu cârca la cărucioare. A învățat limba italiană de unul singur. Atât cât îi era lui necesar ca să negocieze cu străinii.

Hamalul Costică făcea parte din anturajul blocului nostru și toată lumea avea grijă de el, servindu-l cu apă, cafea, o țigară,o prăjitură etc.
La fel erau tratați cumpărătorii de sticle goale și haine vechi, care strigau prin cartier cu rezonanța unor tenori care nu au absolvit școala de Canto, tocilarul, cel care ascuțea cuțitele gospodinelor, lăptăreasa, poștașul, manichiurista și, într-o notă mai elevată, profesorii care ne meditau acasă în perioada când ne pregăteam pentru admiterea la liceu.

Pe mine, la matematică, m-a meditat tatăl meu. Îmi făcuse un caiet imens din coli albe de pus în geam bine strâns cu sfoară. Îmi amintesc că, atunci, cartea mea de căpătâi era culegerea de matematică Gheba. Când am câte un coșmar, o visez și acum, pentru că, spre deziluzia tatălui meu, nu m-am împăcat deloc cu această disciplină! Cu toate acestea, am dat admitere la Liceul Economic, secția Turism. Când m-am dus să văd rezultatele, am obosit și m-am oprit la jumătatea listei, convins că nu am intrat.

În timp ce mama plângea pe tema eșecului meu, tata m-a întrebat: “Măi, te-ai uitat bine pe liste?” În ciuda răspunsului meu, adică DA, tata s-a îmbrăcat și a plecat la școală, unde a luat lista la puricat de jos în sus, găsindu-mă imediat, pentru că eram penultimul…

Când am plecat în vacanță, la țară, la bunici, hamalul Costică mi-a dus bagajele la gară. A băgat mâna în buzunarele de la halatul său și mi-a dat mai multe ciocolate “Toblerone”, zicându-mi: “Au venit italienii”!.

Nu știu dacă hamalul Costică mai trăiește, dar eu unul nu am să-l uit niciodată. El face parte din personajele din copilăria mea.

Ca și “Ciungul”, un bărbat enigmatic care locuia singur într-o casă plasată în curtea interioară a blocurilor B și R1. I se spunea “Ciungul” pentru că avea o mână tăiată. Din această cauză, într-o perioadă în care poveștile cu pirați erau la modă, toată lumea se temea de el!

Într-o zi, i-am dus un castron cu ciorbă caldă. În timp, îi duceam periodic câte ceva din ce gătea mama. Într-o seară, fiind puțin băut, făcea gălăgie în curte. Am deschis fereastra și am vrut să strig la el. Atunci am realizat că nu reținusem cum îl cheamă, pentru că el mă lăsase de la început să-i spun “Ciungul” și alt nume nu știam…

Am pățit-o și eu. Pentru că eram un portar foarte bun la fotbal, băieții îmi spuneau “Blanche”. Personajul nominalizat era portarul echipei naționale de fotbal a Franței. Unul dintre coechiperi, domnul Nae, este patronul unui mare laborator de produse de cofetărie unde am comandat un tort. Când m-am dus să-l ridic, fata de la comenzi nu mă găsea cu nume și prenume în caiet. După o oră, îmi pică fisa și întreb dacă nu cumva e trecut numele Blanche… Așa era trecut, pentru că domnul Nae așa a reținut că mă cheamă.

Ar fi trebuit să-i spun și eu hamalului “Mister Toblerone”...

Adauga un comentariu

Aboneaza-ma la comentarii

Editorial

10.378 SEMNĂTURI PENTRU DIZOLVAREA C.L. MEDGIDIA! CONSILIERII AR TREBUI SĂ-ȘI DEA DEMISIA DE ONOARE. AR SALVA ORAȘUL DE CHELTUIELILE CU REFERENDUMUL...
scris de Lucian Cristea
Într-o zi de vineri, 13, cu ghinion pentru superstițioși, cu noroc pentru curajoși, primarul Valentin Vrabie le-a aruncat mănușa cons(...)
citeste mai mult

Cele mai recente comentarii