Nume
Email
Categoria din care vrei sa primesti
editorial
UNDE SUNT VECINII MEI DE ALTĂDATĂ? (VIII)    EPOCA PLETOȘILOR ȘI A PANTALONILOR EVAZAȚI

UNDE SUNT VECINII MEI DE ALTĂDATĂ? (VIII) EPOCA PLETOȘILOR ȘI A PANTALONILOR EVAZAȚI(1393)

În cartierul de la Gara Constanța, s-a derulat cu o viteză incredibilă prima parte a vieții mele: copilăria.

Duminica începea, la televizor, cu Căpitaul Val Vârtej, Paganel, Așchiuță și desenele lui Iurie Darie.

Când ne-am mărit, am trecut la alte preocupări. De cele mai multe ori, ne întâlneam în parc și ne așezam în cerc în jurul celui care știa să cânte la chitară.

De aici am plecat în armată, ca Berilă, cum erau numiți cei care fie nu dăduseră admitere, cazul meu, fie rataseră intrarea la facultate. Dar, până la armată, mai era cale lungă...

Deocamdată, făceam destulă militărie cu tatăl meu, tânăr ofițer, cu care aveam de-a face pe diverse, chiar numeroase probleme.

Se lansase moda pantalonilor evazați, dar tatăl meu nici nu voia să audă! Mi-am cumpărat și eu o pereche pe care mama o ascundea într-un colț al șifonierului.
Purtam pantalonii în zilele când tata era plecat pe șantier, fiind genist.

Eram tare mândru că mă îmbrac la fel ca șmecherii mari din cartier, pe care noi îi admiram foarte mult. Și dacă ne dădeam în vânt după felul lor de a fi, evident, că îi și copiam…

La mine, copiatul modei a ținut până în ziua în care, găsindu-i în șifonier, tata mi-a tăiat pantalonii evazați cu foarfeca de croitorie. Îmi plăcea să port părul mare și perciuni, unul dintre idolii mei fiind Tom Jones, pe care îl imitam ori de cîte ori vecinii îmi cereau să mă produc.

Se înțelege de la sine că nici perciunii lui Tom nu rezistau prea mult. Blugii au apărut mai târziu și cred că nu exista tânăr să nu-și dorească măcar o pereche!

Prietenii mei fumau. Eu nu fumam și m-a costat…
La o întâlnire cu o tipă, aceasta mi-a cerut în parc o țigară, nu am avut și am pierdut! Mai mult, s-a dus vestea în cartier că sunt zgârcit!

Încercând să mă reabilitez, am umblat luni de zile cu un pachet de Marllboro în buzunarul de la piept.
Degeaba. Se spune că ce ratezi nu se mai întoarce!

Eu nu am fumat și nu fumez, dar, cu toate acestea, am luat bătaie din cauza tutunului…
Un golănaș mai mare m-a învățat să strâng chiștoace de pe jos în parcul de la Gară. Aici a dat tata peste mine… Să vă povestesc mai departe?

Alte momente inedite. La familia Miron, am văzut la televizor primul meci internațional de fotbal din viața mea: Anglia-România, 1-1, golul nostru fiind înscris de Dumitrache. Domnul Miron senior era atât de înnebunit de Rebus, încât, nu se putea abține nici în timpul meciului să nu rezolve rapid un careu!

În 1970, am făcut împreună nopți albe sau dimineți cenușii ca să vedem meciurile de la C.M. de fotbal din Mexic, când echipa noastră a făcut fericită o țară întreagă, inclusiv pe vecinii mei, care au scos la bătaie rezervele de vin și bere…

Vara făceam plajă cu gașca la “Doina” din Mamaia, unde, noi, băieții, încingeam câte o miuță sau jucam volei. Pe această plajă am auzit la difuzor pentru prima oară Bee Gees.

Seara ne-o petreceam tot la Mamaia, la una din terasele de pe faleză,cu hamsie, mici și bere rece… Deși nu eram niște bogătani, ne permiteam, fără excese, să mergem în fiecare seară la altă terasă.

Radiovacanța, ne bălăceam, ascultam Adamo, făceam tot felul de farse, lumea parcă era toată la fel, oricum, nu atât de rea ca astăzi, trăiam occidental, chiar dacă nu erau atât de multe mașini de lux, ne bucuram de viață, ne mândream cu orașul nostru, pe unde mă duceam, eram localizat ca fiind constănțean, mâncam pui la rotisor cu cartofi prăjiți, Festivalul de muzică ușoară de la Mamaia, Turneul internațional de fotbal de la Constanța, cu Dinamo Tibilisi, PAOK Salonic etc., cu meciuri în nocturnă, vara, Gala de box “Mănușa litoralului”, plimbări pe faleza de la Cazinoul din Constanța, o bijuterie arhitecturală în anii tinereții mele, Serbările Mării, strada micilor și a berii în Constanța, turtă dulce, Brifcor și Cico, preferatele mele la capitolul băuturi răcoritoare autohtone, halviță, organe la “Stănică”, Corina Chiriac, Horia Moculescu, Sergiu Zagardan etc., Bar Melody, cu spectacole de cabaret de excepție, aici m-am convins că Elena Cârstea are nu numai voce, ci și picioare foarte frumoase, circuri renumite, “Continental”, locul unde, indiferent de anotimp, te întâlneai cu lumea bună a orașului Constanța, la frizerie, la recepție, în bar sau în restaurant.

Iată doar câteva repere ale existenței noastre pe pământ în acest colț de țară. Cum se face că, atunci, aproape fiecare constănțean, mă refer la oamenii serioși, se putea bucura, fie și parțial, de o viață frumoasă și îndestulată, în limitele bunului simț?

Când văd că s-a ales praful de totul, îmi plânge inima!

Ruinele din Piața Ovidiu au rămas ca o cicatrice pe obrazul orașului. Nu știu dacă mai există magazinul de unde cumpăram pești pentru acvariu…

Adauga un comentariu

Aboneaza-ma la comentarii

Editorial

SIMPATICUL SERGHEI - VICTIMA RAȚEI CU PORTOCALE A PRIMARULUI FĂGĂDĂU
scris de Lucian Cristea
Sunt momente în viața personală a fiecăruia dintre noi când ne dorim să intrăm în pielea unui anume personaj. Să fim precum(...)
citeste mai mult

Cele mai recente comentarii