Nume
Email
Categoria din care vrei sa primesti
editorial
FESTIVALUL DAPYX, LA FINAL…

FESTIVALUL DAPYX, LA FINAL…(1300)

În mod normal, atunci când se încheie o manifestare, și nu una oarecare, ci de amploare, se sting luminile în sală, pe scenă… În astfel de momente, cei care au participat la Festivalul DAPYX de la Medgidia, simt nevoia să se manifesteze în felul lor. Desigur, decent, cu respectul cuvenit într-un moment în care pe mormintele eroilor sunt așezate coroane de flori.

Fac parte din grupul celor care au urmărit cu mult interes Festivalul DAPYX de la Medgidia. Pe scenă sau în spațiile în care, timp de mai multe zile, am trăit cu sentimentul că suntem pe planeta Culturii, Istoriei și Muzicii, cu capitala la Medgidia.

Actorii se retrag în spatele cortinei și ascultă reacția publicului. Un murmur precum sunetul generat aproape șoptit de o apă curgătoare. Firesc, ne aflăm foarte aproape de Canalul Dunăre – Marea Neagră, cândva, ciuca miștourilor, astăzi, un obiectiv însemnat. În acompaniamentul muzicii lui Vanghelis, purtat pe buzele a sute de copii și tineri, murmurul apei crește în intensitate și se transformă în cascadă. Acesta este momentul adevărului. E ca un bilanț gălăgios.

Valentin Coman spune că a fost depășit recordul de participare înregistrat anul trecut. Un motiv în plus de satisfacție pentru organizatori. Personal am remarcat prezența unui număr foarte mare de tineri la Festivalul DAPYX de la Medgidia. După intrarea imperială a lui Vanghelis, asistăm la desprinderea laserelor din bezna fugitivă, inclusă în scenariu, cu un efect special. Urmează aplauzele...și acordurile Queen... Într-adevăr, “We are the champions”!

Aceasta este răsplata pentru cei care, trăind zile cu adevărat fierbinți, au dus la bun sfârșit un festival mai mult decât reprezentativ din absolut toate punctele de vedere. Un festival care a avut de toate pentru toți, chiar și pentru criticii înverșunați.

Am avut parte de istorie. De foarte multă istoria patriei. De istorie autentică, fără exagerări sau falsuri. De fapt, au fost lecții de istorie combinate cu jocuri de istorie. Am avut privilegiul de a-i asculta pe câțiva dintre cei mai renumiți istorici dobrogeni. E o șansă cu care nu te întâlnești în fiecare zi și într-un cadru organizat. Au fost vernisate expoziții în aer liber. Au fost amenajate ateliere de lucru pe diverse perioade istorice, cu calfe, fierari și zidari. S-au scris cronici. Am constatat cu plăcere că foarte mulți tineri au renunțat pe durata manifestărilor la ținuta obișnuită de zi cu zi. Ei au înlocuit blugii cu veșmintele dacilor sau ale ostașilor români, efectul fiind deosebit sub aspect emoțional.

Parcă ne aflam în pelerinaj în Roma antică și de demult! Ave Coman Valentin. În incinta stadionului municipal, ca într-un tunel al timpului, erau, la un moment dat, reunite toate epocile istorice. Ca și folclorul. Ca și muzica de calitate. Poezia. Mirajul poveștilor...

Spuneam că de regulă o manifestare de genul celor enunțate mai sus marchează punctul final prin stingerea reflectoarelor. Ei bine, Festivalul DAPYX de la Medgidia s-a încheiat într-o exolozie de sunet și lumini.

Să mulțumim celor care, pentru reușita de la Medgidia, au pus în joc sufletul, sensibilitatea de care au dat dovadă, cunoștințele profesionale, arta pe care o stăpânesc, curajul și dragostea lor față de Medgidia și oamenii săi.

Adauga un comentariu

Aboneaza-ma la comentarii

Editorial

RITUALURI DE NUNTĂ LA LIBERALI
scris de Lucian Cristea
În PNL, în perspectiva alegerilor locale, au început ritualurile de nuntă, după anumite datini și obiceiuri(...)
citeste mai mult

Cele mai recente comentarii