Nume
Email
Categoria din care vrei sa primesti
editorial
La MEDGIDIA funcționează sloganul pesedist: CINE NU-I CU NOI, SĂ SUFERE!

La MEDGIDIA funcționează sloganul pesedist: CINE NU-I CU NOI, SĂ SUFERE!(1980)

În fine, după mitingul de sâmbătă de la Medgidia, putem trage linie și concluziona la rece cele întâmplate.

În primul rând, eu, personal, nu aș numi miting acțiunea derulată în centrul orașului. Nu știu dacă este atât de importantă denumirea acțiunii, clasificarea ei cumva, dar cred că mai degrabă am avut parte de o formă inedită de manifestare democratică.

Apelul primarului către alegătorii săi, așa aș denumi ieșirea pașnică în stradă a unor cetățeni care au demonstrat că îi interesează soarta orașului lor. De menționat și partea adversă, contestatarii primarului, care, cu câteva excepții mai gălăgioase, s-au arătat a fi și ei la fel de interesați de soarta orașului. Acum, desigur, diferă maniera în care este exprimată această grijă...

De altfel, primarul Vrabie a transmis un mesaj scurt și la obiect, care a reprezentat esența discursului său. Citez:

Am trecut prin multe, le-am dus, am putut. Acum, greutățile și piedicile s-au mărit și s-au înmulțit. Și în campanie v-am spus: când voi avea nevoie de oameni, voi chema oamenii. Acum am nevoie de dumneavoastră. Am nevoie pentru a-mi susține un proiect de hotărâre prin care cetățenii municipiului Medgidia pot beneficia de o oportunitate.

Cred că am asistat la cel mai scurt discurs pe care l-am auzit vreodată! De fapt, și singurul pe parcursul a ceea ce eu îndrăznesc să numesc a fi “Apelul primarului”, care s-a concretizat într-o adunare cetățenească.

E o formulă democratică mai puțin folosită la noi. Dacă obiectivul enunțat vizează viitorul orașului, atunci, putem numi oricum inițiativa lui Vrabie.

Un primar, aflat în impas în exercițiul funcțiunii, din punct de vedere decizional, solicită sprijinul celor care l-au votat, pentru că nu există altă soluție pentru a merge, în demersurile sale, mai departe!

Repet, nu am avut nici o clipă senzația că asist la un miting, așa cum este el definit. Dincolo de argumentele unora, mă refer la cei care îi caută tot timpul noduri în papură primarului, manifestarea s-a transformat într-o mare audiență cu cetățenii!

Unii au ridicat și alte probleme urbane și sociale decât cele legate de conflictul dintre Primăria Medgidia și RAJA. I-au înmânat primarului scrisori și memorii, deci, deduc de aici că au venit pregătiți pentru dialog.

Nu au venit înarmați cu sticle Molotov sub haine, ci cu problemele lor de zi cu zi! În loc să stea pe holurile Primăriei, nu este mai eficientă o întâlnire colectivă cu primarul în aer liber?

Că au fost 500, 600 sau câți or fi fost, ce mai contează! Orașul funcționează! Degeaba îi numărăm noi pe participanți precum steagurile de la Primărie! Au fost 500, cum zice Hapurnea, transformat în dronă? Înseamnă că orașul este viu și data viitoare vor fi 1.000, asta ca să-i liniștesc pe statisticieni.

Dacă s-ar fi anunțat o întâlnire cu primarul în parc și atât, prezența ar fi fost mult mai consistentă. În condițiile în care aproape totul este politizat, noțiunea de miting provoacă cetățeanului un oarecare disconfort. Miting la București, mitinguri în toată țara. Miting și la Medgidia?

În acest context cu multe mitinguri peste tot, e firesc să se creeze o oarecare stare de confuzie... S-a adeverit astfel o formulă mai veche pe care unii au dat-o uitării. Biroul primarului ar trebui să fie strada. Biroul primarului și al domnilor consilieri, care au obligația să justifice cumva blocajul practicat fără nici o jenă pentru a ține orașul pe loc.

Nu știu dacă importanța unui miting este dată de durata acestuia, dar, sigur, mesajul contează enorm. Pe scurt, cui te adresezi și de ce? Din punct de vedere al misiunii încredințate organizatorilor, una socială, fiind vorba de prețul apei potabile furnizate cetățenilor, în primul rând, ținta vizată de primarul Valentin Vrabie a fost atinsă.

Când e vorba de propriile lor cheltuieli sau beneficii, asta se întâmplă mai rar, cetățenii devin excesiv de sensibili .Perspectiva reducerii la jumătate a facturii la apă i-a stimulat pe unii dintre locuitorii orașului Medgidia să participe la acțiunea organizată de primar.

Deși doamna viceprimar Vlădescu a cobit tot timpul, în stilul consacrat al PSD, anunțând sfârșitul lumii la Medgidia, susținătorii lui Vrabie s-au comportat impecabil, dovedind mult bun simț, educație și realism în discuțiile purtate cu alesul lor.

Astfel, încercarea manipulatorilor de a-i prezenta pe cei care participă la miting în postura unor personaje cu apucături huliganice, doar pentru că sunt de partea primarului, au eșuat lamentabil.

În ciuda previziunilor negative și a mesajelor iresponsabile dirijate de Vlădescu-PSD, repet, nu a venit sfârșitul lumii! Chiar dacă unii dintre aleși nu fac altceva decât să asmută medgidienii unii împotriva altora!

Medgidia nu a fost niciodată focarul vreunui conflict generalizat. Dimpotrivă, alături de naționalitățile conlocuitoare, locuitorii acestui oraș au trăit întotdeauna într-o armonie exemplară. Cum este posibil ca politicul să învrăjbească diferite categorii de cetățeni?

Ca fiu al acestui oraș, am scris că îmi plânge inima când văd că medgidienii sunt dezbinați de indivizi cărora nu le pasă de oraș… Cine credeți că s-a grăbit să facă bășcălie pe seama patriotismului meu local? Un oarecare Hapurnea, care, după ce a fost fugărit după odele dedicate la Peștera, unde era jupân, murdărește pe toată lumea, în tentativa sa de a se răzbuna pe primarul Vrabie.

Nu spun că Vrabie este ușă de biserică. Pentru unii, este bun ca primar. Alții îl detestă. Dar medgidienii au ac și de cojocul domniei sale, dacă nu își face treaba cum trebuie. Ca și în cazul foștilor primari Moinescu și Iordache, nu îl vor mai alege!

Revenind la zi, un lucru a fost cât se poate de evident. Medgidia stă pe loc din cauza consilierilor locali, după cum dictează PSD, cu excepția a șapte persoane care nu se opun cu orice preț, inclusiv cu prețul pierderii unor fonduri, proiectelor prezentate de Vrabie.

Vreau să fac un comentariu mai larg pe acest subiect. Cel puțin, zic eu, într-un domeniu suntem perseverenți și o ținem langa, indiferent de numărul de rotații al pământului pe secundă. Suntem inegali în diverse alte chestiuni serioase și nu ne dezmințim în materie de dat cu stângul în dreptul.

Ne lovim singuri, până facem buba, când cu stângul, când cu dreptul și ne prezentăm ca fiind europeni în toate cele ce sunt. La noi, la Românica, datul cu dreptul în stângul și invers, în funcție de punctul de sprijin, a devenit o tradiție. Mai mult decât atât, o formulă universală prin intermediul căreia, în loc să simplificăm, mai bine complicăm rezolvarea unei probleme!

E pământul rotund? Și ce dacă! Dacă trebuie, îl strâmbăm imediat! De altfel, pe această linie, avem oameni calificați în a îmbârliga, scuzați expresia, lucrurile până la delirul final. În fapt, ne furăm singuri căciula! La Medgidia, prin încăpățânarea nocivă a unor domni care au îmbătrânit în fotoliile de consilieri. Domnii aceștia sunt nemuritori, precum se crede PSD, care înveninează atmosfera pe oriunde trece și face legea de capul său.

Nu numai la Medgidia.
S-au înmulțit regii în județul nostru, care fac pe apoliticii. Până apare un interes la mijloc.
Avem regi al asfaltului, supărați mereu pe toată lumea că pierd licitațiile, regi ai petrolului, dar care se ocupă mai mult de politică și, mai nou, de cursul apei și nu al euro, regi ai turismului, care ne trag tot timpul de urechi și ne iau la refec ori de câte ori li se pune pata pe noi!

Domnul Mohammad, de pildă, este supărat pe turistul român că nu zâmbește, nu este fericit când vine în vacanță la Phoenicia, complexul patronat de domnia sa! Cum așa? Nu ar trebui să se întâmple invers? Nu lucrătorul din turism ar trebui să-i zâmbească turistului, fie el român sau de altă naționalitate!?

Mai nou, avem și regi ai apei chioare, cum se spune în popor. Adică, instituțiile europene ne sprijină financiar să realizăm un proiect de mare anvergură privind aprovizionarea cu apă și noi ne încăierăm, gata să ne scoatem ochii și să ne faultăm reciproc tendențios! Într-un cuvânt, să ne dăm singuri la gioale! Așa s-a ajuns, generic vorbind, la războiul apei chioare din județ!

Cele două roze sunt RAJA și Primăria Medgidia, care au încrucișat săbiile, având ca miză apa din rezervele care reprezintă sursa conflictelor. Nu aur, nu petrol, ci apă chioară! Sigur, ușor de potabilizat, cum spunea domnul Bărbuliceanu la un post de televiziune al unui alt rege...

Mă întorc la tema răzbelului. Fiecare revendică dreptul de a exploata apa după cum se crede îndreptățit. Până la declanșarea războiului mediatic, nu am știut că avem, ca la fotbal, o armată de specialiști în apa chioară! Veritabili doctori în conducte, decantare și epurare, strategi în filtrarea apei, gargaragii de profesie, foști primari, care își revendică merite pe care nu le au, după război mulți viteji se arată, decantori de partid, nostalgici care au înglodat Medgidia în datorii și care acum pozează în salvatorii orașului.

De ce oare nu există și pentru ei noțiunea de RĂSPUNDERE? Să vedem și noi ce vrăji s-au derulat în mandatul lor… Nu au furat, bun, nu au prejudiciat, bun, dar, atunci, ce s-a întâmplat? De ce au ei ciocul atât de mare! Iată tema unui nou miting!

Pentru unii, războiul aflat în plină desfășurare reprezintă un bun prilej de a-i plăti noi polițe primarului Valentin Vrabie, căruia i se reproșează că își face campanie electorală cu apă. Alții, dimpotrivă, spun că atitudinea conducerii RAJA este incorectă și cer respectivilor domni să renunțe la pretențiile lor exagerate. Sunt invocate de ambele părți tot felul de motive: dreptul de proprietate, trecutul istoric, esența apei potabile, drepturile RAJA, apartenența noastră la UE, dar și la Decebal, vezi localitatea Valea Dacilor, și recenta vizită a regelui Dapyx.

Deși mușcat pe jumătate, mărul discordiei rămâne același din totdeauna, prețul apei plătit de medgidieni. Este o miză reală, una foarte importantă pentru Medgidia, și care încinge spiritele la maxim. Din păcate, cele două tabere nu au găsit un colțișor liber la masa tratativelor și, atunci, primarul a ales calea mitingului, pentru a cere sprijinul populației. Cât despre sprijinul consilierilor locali, nici nu putea fi vorba!

De altfel, am constatat că activitatea consilierilor este condusă de un individ căruia i se spune Gică Contra, care preferă, atunci când este depășit de situație, să politizeze totul.

Oare cum își justifică dumnealor atașamentul față de cetățeni? Aruncând la coș tot ceea ce nu este de sorginte pesedistă?

Cine nu este cu noi, să sufere!

Adauga un comentariu

Aboneaza-ma la comentarii

Editorial

CUM A AJUNS PAMFLETUL MEU LA HAPURNEA ?
scris de Lucian Cristea
Trăim într-un mediu bântuit de tot felul de fenomene paranormale. În completare, farse și capcane, diverse jocuri de societate, fa(...)
citeste mai mult

Cele mai recente comentarii