Nume
Email
Categoria din care vrei sa primesti
opinii
FOTBALISTUL INTELECTUAL

FOTBALISTUL INTELECTUAL(3194)

De la bun început ţin să vă spun că urmăresc fenomenul fotbalistic de acum 65 de ani, de când m-am născut, ba chiar pot spune că şi dinainte, de când eram la tata, care a cochetat serios cu acest sport. Ştiu bune şi rele, căci face parte din viaţa mea. Astăzi însă m-am gândit să vă vorbesc de unele etichete, mai mult sau mai puţin adevărate. Privind la vocabularul sărac folosit de Hagi, de pildă, sau la împleticirile de limbă ale unui Florin Răducioiu, după ce a evoluat o vreme într-o ţară străină, mulţi au tendinţa să spună despre fotbalişti, la gramadă, că sunt nişte încuiaţi, nişte terchea-berchea, ba chiar nişte ‘’mercenari’’. Îi aşează pe toţi în aceeaşi oală, deşi, în opinia mea, trebuie făcută o distincţie clară între fotbaliştii de astăzi, mare parte conformându-se portretului amintit, şi cei de ieri, care de cele mai multe ori jucau doar pentru glorie. Poate cei care citesc aceste rânduri scrise la câteva zile înainte de a avea loc la Galaţi o nouă ediţie, a 15-a, a Memorialului Ion Zaharia, n-au uitat încă driblingurile celor de la CSU, Politehnica, Siderurgistul sau Oţelul, ultimii precursori ai ‘’Străjerilor Moldovei’’ care au adus primul titlu de campioană naţională la Mila 80 a Dunării. De aceea vă poftesc pe gazonul amintirilor, răscolindu-vă preaplinul ascuns într-o memorie protejată multă vreme de apărătorile uitării. Asta pentru că ştiu îndeaproape pe mulţi dintre cei adunaţi în jurul unei imaginare mese rotunde şi care nu posedă oralitatea nativă. Să vă dau şi un exemplu, pe numele din buletin PETRE MARINESCU, copilul de ieri care a dat cămeşa pe echipamentul de fotbal şi adultul care a preferat Facultatea de Frigotehnie în locul fabricii de popi. Cine îl cunoaşte, şi nu sunt puţini aceia care l-au întâlnit în diurn sau pe gazon, ştie că la el se combină educaţia, bunul simţ, emoţia, niciodată individuală, nostalgia şi proiectele de viitor. Cariera lui fotbalistică se întinde pe aproape douăzeci de ani, fie că evolua în B sau cele patru sezoane şi jumătate de primă ligă de la FCM Braşov, fostă Steagul Roşu şi CS Târgovişte. În primul eşalon a înscris 54 de goluri, din care 19 asistate de Gicu Dobrin, regele de ieri, de azi şi de mâine al fotbalului românesc. Grecul are şi cinci selecţii în lotul naţional B. Plecase în viaţă pe 20 mai 1951 din comuna Izvoarele, fostă Regele Ferdinand, să se şcolească la Galaţi. Pentru el, din acel moment, până a ajuns coechipierului unui Tudorel Stoica, Narcis Coman, Gigi Tătaru sau Marius Lăcătuş, viaţa nu a fost de loc uşoară. Olimpic, cu note aproape de maxim pe linie, Petre contrazice portretul unui fotbalist de astăzi. Cu decenii în urmă, universitatea gălăţeană constituia oaza de lumină în cunoaştere şi sport, cu doar patru secţii unice în ţară, anume Nave, Frig, Chimie alimentară şi Piscicultură, toate cu poveştile lor, fiecare însă cu un ‘’Triunghi al bermudelor’’, de care se scăpa greu şi numai cu multă carte. Să vă spun că în 50 de ani de existenţă au absolvit Navele şi Frigotehnia doar cinci fotbalişti, doi la Nave şi trei la Frig, printre care impetuosul vârf de atac de mai apoi? Era vremea când oamenii politici nu produceau imixtiunea în sport, mergându-se pe principiul doar cine ştia carte, trecea, vorba mentorului său din tinereţe, decanul Tusac. Nici preşedintele de atunci, nea Sterică Bataragă nu te lăsa să respiri dacă nu învăţai. Fotbal fotbal, dar şi carte frate. Asta vroia, pe bună dreptate, vrânceanul. Calitatea exprimării în sport vine din educaţie, din exemplul modelelor care au rămas în vitrinele prăfuite în timp, în sistemul şcolar care de la Revoluţie a fost adesea înjunghiat pe la spate. Din păcate, nu numai că sportivii nu mai învaţă cum trebuie, dar fotbaliştii nu mai ştiu ce joacă, de aici rezultatele dezastruoase din ultimii ale acestui sport. Sesiunile studenţeşti erau trăite cu intensitatea marilor partide, trebuind să ai pregătire spartană ca să învingi în ambele. De aceea fotbaliştii de ieri sunt şi au rămas modele umane, ale căror nume se rostesc şi azi de microbişti cu evlavie, cu zâmbete şi cuvinte familiare. Cine nu a trait măcar o partidă pe Portul Roşu, probabil crede că mă joc cu cuvintele, dar nu este deloc aşa. Gălăţeni mai bucuroşi ca atunci, după 90 de minute de spectacol, nu o să mai văd în viaţa mea. De aceea respect pentru generaţiile dinainte şi de atunci ale fotbalului studenţesc gălăţean, iar pe componenţii actualului schimb îi rog doar să-i copieze. Poţi juca magistral, dar dacă nu cunoşti matematică şi fizică la superlativ, nimeni nu va da apoi doi bani pe tine. Pe timpuri euroii pentru anestezierea vigilenţei profesorilor bine pregătiţi şi plătiţi pe măsură, nu se inventaseră încă. Nu ar fi deontologic, dacă n-aş recunoaşte că se mai făceau unele compromisuri, dar comparativ cu ce se întâmplă în zilele noastre, acestea constituie o moleculă într-un bazin de înot. Conform unei expresii cândva la modă, daţi-mi voie să-mi scot respectuos pălăria în faţa unor modele de sportivi şi oameni, de genul Petre Marinescu.

Cu plecăciune, prof.univ.asoc.Pompiliu COMŞA, fosta vuvuzea din galeria C.S.U. Galaţi

N.R. Este vorba de actualul viceprimar de Tulcea
  

Adauga un comentariu

Aboneaza-ma la comentarii

Editorial

LUMINIȚA VLĂDESCU: -CARE MI-AI ȘUTIT, MĂ, FABRICA DE AMIDON ?-
scris de Lucian Cristea
După isprava primarului Vrabie cu fabrica, PSD din teritoriu e de-a dreptul disperat! Nu se aștepta la o asemenea surpriză și, tot(...)
citeste mai mult

Cele mai recente comentarii