Nume
Email
Categoria din care vrei sa primesti
opinii
REPORTER LA PUNCT FIX

REPORTER LA PUNCT FIX(833)

Suntem în sala de mese a SRI-ului. Ca la grădiniţă, se fac primele bastonaşe pe şerveţele. Acestea se pot folosi mai târziu. Nimeni nu vorbeşte, dar toată lumea ascultă. Şi notează ce vrea. Până la urmă tot va vorbi unul. Până şi cei care tac, scriu după dictarea ofiţerului superior. Toţi pereţii sunt ochi şi urechi. La wc, cu jeturile îndreptate aiurea, fiecare poate lectura în voie plăcuţa din faţă: ’’Nu vă pişaţi pe perete, riscă să ne ruginească microfoanele!’’ Şi aici se intră doar pe bază de delaţiune. După micul dejun, nimeni nu ştie în ce colectiv va fi infiltrat şi pentru ce. Abia după prânz, se va stabili la o ucigătoare fanta lista cu norocoşii spioni trimişi la locul de muncă. Zilnic dispar de la toalete mii de role de hârtie igienică în scopul refolosirii. A venit şi fotograful de pe teren. Ni se fac foto faţă/profil. Viitorul bate la uşă, barem să găsească pe cineva acasă. Plecăm la bere. Şeful ne-a ameninţat că dacă nici de data asta nu venim cu informaţii noi, data viitoare ne va trimite pe toţi în cimitir. S-a aflat de ultimă oră că şi morţii vobesc, nu numai votează. Sau ciripesc, mă rog. Ducerea răului în derizoriu este ultimul nivel de putrefacţie a unei societăţi. Mai mult de atât nu se poate. Mi-a şoptit asta pe blat Negruţa, pisica ce se plimbă printre picioarele secretarelor noastre. Bine că nu spune tot ce vede. Analfabeţia este funcţional endemică. E loc şi pentru mai rău, deşi l-au angajat abia ieri pe tovarăşul Rău paznic la noi. Intră şi el în ADN-ul mitocondrial. Iese soarele şi pe strada lui. Deşi la ceaţa pe care o are în cap, nu îl va vedea clar. Niciodată. La şedinţa de azi voi propune că dacă bolnavul nu învaţă limba maghiară să nu mai fie îngrijit. Restul să-şi facă abţibilduri. Costă doar 10 euro. Dorinţa ca alţii să hotărăască pentru nu va creşte. Câţiva prieteni vor să-şi vândă sufletul pe nimic. Ştim, nu e nimic nou. Respectăm istoria. Lupii singuratici sunt mai uşor de vânat. E al dracului de scump preţul ca să fii bun. Chiar dacă la pălăria mea de paie mi-am pus două microfonae direcţionale. Foarte rar găseşti persoane cu care să faci parte din acelaşi film, cu excepţia desenelor animate. Dacă vreţi şi vă dă mâna, puteţi lua aceste rânduri drept pamflet. Dar m-aş mira. Pe bune. Cu plecăciune, Pompiliu Comşa 

Adauga un comentariu

Aboneaza-ma la comentarii

Editorial

CUM A CĂZUT LIVIU DRAGNEA DE PE PODUL CU FLORI
scris de Lucian Cristea
Ce este suta de lei? Întreagă, darmite ruptă în două?! Ăștia suntem noi. Am ajuns să ne batem cu diaspora română în(...)
citeste mai mult

Cele mai recente comentarii