Nume
Email
Categoria din care vrei sa primesti
opinii
Asasinatul colectiv de la  COLECTIV

Asasinatul colectiv de la COLECTIV(743)

  De la început, să nu plecăm pe fenta pe care vrea să ne-o aplice Tudorel Toader, ministrul de Justiţie şi să pierdem din vedere evenimentul cel mai important la zilei de 30 otombrie. Se împlinesc trei ani de la tragedia de la clubul „Colectiv” din Bucureşti, unde au ars de vii 64 de oameni şi au fost răniţi grav alţi 180.

   Tudorel Toader a lansat, săptămâna trecută o bombă care, explodată, ar fi trebuit să-l mute din loc pe actualul Procuror general al României, Augustin Lazăr, şi să-l şi zgâlţâie năpraznic pe Klaus Johannis. Vă reamintesc, Tudorel spunea atunci că în dosarul de candidat, Lazăr vârâse şi o hârtie care nu-şi avea locul acolo. O clasare a unui dosar la lui Johannis. Un fel de şantaj sau slugărnicie extremă, tradusă în termeni juridici drept trafic de influenţă, luaţi-o cum vreţi, făcut de candidatul Lazăr la adresa peşedintelui, în pixul căruia îi stătea numirea în fruntea Ministerului Public.

   Numai că a trecut o săptămână şi bomba a rămas în stare de bombă neexplodată. Hârtia detonatoare nu a apărut, aşa că Lazăr a rămas nezburat, iar Johannis, nezdruncinat.

   Şi, ce să vezi, fix în ziua în care se împlinesc trei ani de la tragedia de la „Colectiv”, vine Tudorel cu cealaltă bucată de la bombă, cu fitilul adică, spunând că va prezenta documentul-dezastru. Acum, o dă iar la-ntors: „Eu am vorbit de dosarul de candidatură, nu de mapa profesională a lui Lazăr”. Adică două lucruri diferite, menite să ne prostească iar. Cum ar veni: „Eu am vorbit de buletinul de identitate al persoanei, nu de certificatul ei de naştere”. Ca şi cum cele două documente nu ar conţine aceleaşi date.

   Dar, cum spuneam, să nu plecăm pe fentă. „Colectiv” este durerea ce trebuie să ne doară pe toţi, până la soluţionarea cazului şi până la tragerea la răspundere a celor vinovaţi. Pentru că altfel, merităm să ne ardă copiii şi prietenii de vii, fără ca nimeni să păţească nimic. Şi când spun „vinovaţi”, nu mă refer la Cristian Popescu Piedone, un personaj detestabil altminteri şi nici la amărâţii ăia doi de pompieri-inspectori care mai lingeau câte un şpriţ gratis la „Colectiv” şi au închis ochii că nu existau destule extinctoare.

   Mă refer la adevăraţii vinovaţi. Ori, pentru a-i identifica, trebuie să ştim mai întâi ce s-a petrecut cu adevărat acolo.

   Povestea cu buretele de antifonare care s-a aprins, a părut străvezie de la început. Experimente empirice făcute la vremea respectivă au demonstrat că buretele nu avea cum să se aprindă şi să ardă atât de repede de la câteva scâtei provocate de artificii. Dar nimeni nu a luat în seamă această suspiciune. Între timp, au mai apărut şi altele. Medicii din spitalele unde au fost transportaţi răniţii au afirmat că nu au mai văzut asemena arsuri. I-au susţinut colegii lor din străinătate, unde au ajuns o parte dintre victime, care au afirmat că nici militarii arşi pe câmpul de luptă nu căpătaseră astfel de răni. Apoi au început să apară mărturiile supravieţuitorilor, care relatau despre un iad ce se dezlănţuise în câteva secunde. Apoi imaginile în care se vedeaclar cum tavanul se aprindea şi focul înaintea cu o viteză fulgerătoare.

   Apoi linişte. După ce Ponta şi-a dat demisia, toată lumea responsabilă cu aflarea adevărului s-a liniştit.

   Laboratorul de la Petroşani, singurul din ţară capabil să cerceteze astfel de evenimente, a anunţat că are nevoie de câteva luni pentru a-şi da seama despre ce a fost vorba. Că mai întâi trebuie refăcute condiţiile din „Colectiv”, şi apoi… mai vedem. Şi am văzut. După câteva luni bune de tăcere, laboratorul de la Petroşani a anunţat că a finalizat cercetările, dar că nu ne poate spune nimic. Rezultatele au fost secretizate. Cum adică? Ce secret? A fost cumva un experiment militar? Părinţii îndoliaţi nu au voie să afle de ce le-au murit copiii în chinuri groaznice? Uite că nu!

   Ce nu s-a vorbit la vremea respectivă este şi faptul că Ecaterina Andronescu, rectorul politehnicii bucureştene, chimist de meserie, a efectuat în laboratoarele universităţii tehnice un experiment similar cu cel de la Petroşani, folosind strict aceleaşi materiale care au ars în „Colectiv”. Rezultatul? Mucles! Nici o vorbă despre concluzii.

   Tot tăcere de mormânt vine şi dinspre IML, locul unde au fost autopsiate cadavrele. Întâmplător, sunt prieten cu tatăl uneia dintre victime. Fata, jurnalistă de meserie, în timpul liber lucra la bar la „Colectiv” ca să mai câştige un ban. O ştiam şi pe ea de când era mică. Ei bine, părinţii fetei nu au primit nici până în ziua de azi rezultatul autopsiei. Mai exact, rezultatul examenului toxicologic. Ce avea fetiţa lor în plămâni? Ce a inhalat în iadul care s-a dezlănţuit?

   Răspunsul la toate aceste suspiciuni, vine tot de la Petroşani. Un secret, oricât de bine ar fi fost el păzit, tot se află până la urmă. Am aflat şi noi. În raportul secretizat se spune: „Rapiditatea cu care s-a declanşat incendiul îl încadrează în categoria deflagraţiilor” Aici este cheia. Deflagraţie. Adică explozie. Ce a explodat, că în nici un caz nu a sărit în aer buretele antifonic, atins de câteva scâtei de artificii? Ce a explodat? Asta este întrebarea care trebuie să ne doară. Pentru că dacă aflăm ce a explodat, aflăm şi cine a pus explozibilul. Şi apoi, până la a afla cine a comandat această tragedie, acest genocid, nu mai este decât un pas.

   Să ne reamintim acum de un alt eveniment similar. Incendiul de la „Bamboo” din ianuarie anul trecut. Clubul s-a făcut scrum. Din fericire, nimeni nu a murit, aşa cum s-a întâmplat la „Colectiv”. Au existat doar răniţi. Eu cred că cele două evenimente au legătură între ele. Doar că în „Bamboo” nu mai conta dacă mureau sau nu oameni. Scopul era ca să se demonstraze că la „Colectiv” a fost un accident, cauzat de corupţie, de neglijenţă, de bla, bla, bla, ştiţi bine placa şi nu o mână criminală. Iar un astfel de accident, se poate întâmpla oricând, inclusiv la un club de fiţe. Nici până azi nu se ştie de unde a pornit incendiul de la „Bamboo”.

   Pe ce-mi bazez ipoteza, în afară de intuiţie? La momentul respectiv, parchetul care cerceta evenimentul a dat un comunicat: „Continuarea acestei activităţi este influenţată de faptul că incendiul nu a fost stins în totalitate până în prezent, precum şi de faptul că pericolul de prăbuşire a structurii nu a fost inlăturat”, precizează Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucuresti. Deci, ancheta era, practic, stopată. Cu toate acestea, în fix aceeaşi dimineaţă, unul dintre anchetatorii prezenţi la faţa locului a adirmat: „Este clar că a fost un accident”. De unde ştia el, la câteva ore de la incendiu, că a fost un accident, atâta vreme cât nimeni nu călcase la faţa locului. ruinele încă mai fumegau, iar acoperişul risca să se prăbuşească peste cei care ar fi îndrăznit să intre? Iar viceprimarul Sectorului 2 a sărit şi el: „În club şampania se aducea însoţită de artificii”. Iarăşi artificiile ucigaşe, ca la „Colectiv”. Numai că la „Bamboo”, viceprimarul nu a mai precizat ce anume au aprins ele.

   Azi, marţi, 30 octombrie, la trei ani de la tragedia de la „Colectiv”, toată lumea este cu sufletul la gură. Aşteaptă hârtia lui Tudorel şi dacă pleacă sau nu ministrul de Justiţie din Guvern. Doar părinţii şi apropiaţii victimelor vor face câte un parastas. Şi atât!

   A, era să uit! În Bucureşti, pe înserate, va avea loc „Marşul chitarelor” şi s-ar putea ca să fie deviată circulaţia, dacă vor fi destui participanţi.
 

Adauga un comentariu

Aboneaza-ma la comentarii

Editorial

PREMIERĂ INEDITĂ. PRIMA SCRISOARE DESCHISĂ DIN VIAȚA LUI FELIX STROE
scris de Lucian Cristea
De când Liviu Dragnea a decretat starea de urgență în PSD, organizând tot felul de congrese și de ședințe, susținătorii săi(...)
citeste mai mult

Cele mai recente comentarii