Nume
Email
Categoria din care vrei sa primesti
opinii
LA OPERĂ, CINE NE ACOPERĂ ?

LA OPERĂ, CINE NE ACOPERĂ ?(1403)

   Aveam 5-7 ani când am început să fiu dus la cinematografe, teatre și operă. Părea așa greu de suportat genul din urmă, dar cu tact, în timp am început să gust și ariile. Venea pe atunci în turneu teatrul de operetă cu directorul prim solist, Ion Dacian. Ca să fiu cuminte îmi spunea mama că suntem prieteni cu dumnealui iar eu îmi găseam preocupare în a încerca să-i fac semn cu mâna! N-a trecut mult și ,cu școala, am trecut de la teatrul de păpuși la operă și asta consecvent de 2-3 ori pe stagiune plus celelalte teatre. La adolescență, cu prietenii, nu era nimic anormal să ducem ,,cuceririle" la teatru sau operă. Sunt spectacole clasice precum Traviata sau Aida pe care le-am văzut de cel puțin 5 ori fiecare și pe care nu refuz să le vizionez acum. Am în fața ochilor ținutele afișate de participanți (doar dragul meu prieten Neluțu Munteanu mai respectă azi acest dress code), eleganța doamnelor, punctualitatea tuturor. În foaier bufetul era foarte bogat în dulciuri sofisticate, răcoritoare de bun gust, se socializa în pauze.

   Pentru anii '70, pentru vârsta mea de atunci, fosta sală de spectacole a liceului Mircea, transformată stalinist în teatru local, părea mare și încăpătoare. Ajunși în 2018 ea este total depășită și nu cred în capacitatea actualilor vremelnici primari să schimbe ceva. De altfel îi văd de la o legislatură la alta tot mai mari dușmani ai culturii. Mai este nevoie să vă aduc aminte că ne mândream cu una din cele mai tari trupe de estradă? Teatrul de stat a fost exilat în locul teatrului Fantasio și funcționează ,,pe avarii", măcinat de scandaluri interne, cu afișe cu denumiri tot mai anoste.

   Trăiam în anii '80 cu convingerea că nu avem o viață culturală serioasă pentru că centrul universitar al urbei era slăbuț tare, dar acum, cu câteva mii de studenți arunc pisica doar în ograda decidenților. Nu se face nimic pentru crearea de noi generații de melomani și asta prin sprijinul primăriei la umplerea sălilor cu elevi, pe rând toate școlile. Dacă 5 din 100 ar rămâne peste timp pasionați de ce se întâmplă pe scenă ar fi un enorm câștig. Am repetat ce făcuseră părinții mei și în cazul băiatului meu, am fost la toate genurile de muzică, operă și balet, Michael Jackson, Rolling Stones, Tom Jones etc și azi caută neîncetat noi reprezentații de indiferent ce gen. Din păcate ultimii noștri primari au fost magnetic atrași doar de edificarea cafenelelor și cluburilor...!!!

   De ce anual onor primăria locală aduce cu cazare și masă orchestră simfonică din Cluj să ne încânte seară de seară pe faleză când cea locală, sub patronajul ei, ,,moare de foame" ? Nu te face să te gândești decât la interese meschine?

   Revin la teatrul de operă și balet și mă apropii de figura d-nei director, stimabila Daniela Vlădescu. Urmăresc de câțiva ani zbaterea permanentă pentru salvarea instituției, rugămințile pline de umilință adresate departamentelor de cultură (fără personal cu cultură) finanțatoare dar și publicului să nu evite evenimentele. Îmi este profund jenă de situația în care este pusă dar nu pot trece cu vederea că face și greșeli.

   Primul contact cu instituția este casa de bilete unde trebuie să stai spășit cu spinarea la 90° ca să poți avea contact vizual printr-un hublou minuscul cu cea mai antipatică și distantă persoană. Ești despărțit de un geam sablat, limbajul e glaciar, nu se acceptă prea multe explicații, pe scurt totul devine repulsiv din primul contact. Din timp în timp apare o rezervă la casierie, un domn de mare caracter, deschis larg la dialog și mediere.

  Miercuri 31 octombrie, merg cu soția să luăm bilete la un spectacol omagial programat peste 2 zile. În clasicul limbaj de lemn ni se spune că bilete sunt doar la balcon , iar cele două rânduri și jumătate rezervate mereu (încetați cu această absurditate!) se pot pune în vânzare doar cu jumătate de oră înainte de spectacol. Revenim vineri și observăm că cel puțin 2 cupluri din fața noastră aduc atenții (presupun cafea, țigări, șpăgi old fashion), nu importante prin valoare ci prin imaginea negativă a instituției. Surpriză mare în sală și nu pe locurile rezervate ci pe celelalte unde sunt o mulțime de spații goale... D-nă Vlădescu, de ani de zile pierdeți cu această doamnă nepotrivită pe acel scaun în care își mai face și program facultativ. Am înțeles că-i peruchieră capabilă și ar trebui să revină la meseria de bază. Refaceți și aspectul casieriei pentru un contact mai cald și transparent cu consumatorii de operă și balet.

   A doua problemă sunt mizerabilele medievale toalete. Cu ferestrele blocate de cafenele , cu obiectele sanitare montate de administrația Vâlcu prin 1960, fără săpun lichid sau hârtie igienică, sunt o mare rușine. Promovez pe această cale o cerere de sponsorizare prin reabilitarea celor două grupuri sanitare.

   Vă aduceți aminte de depozitele teatrului pe lângă care stăteam cu prietenul Burchelan când chiuleam la orele de liceu? Mazăre a mințit tipic când a hotărât demolarea, declara c-o să fie parcare imensă și acum sunt 2 cârciumi de fițe. Toată recuzita, butaforia spectacolelor de operă se cară zilnic de la niște depozite de pe ,,Interioare"!!!

   D-na director, ce ne facem cu căldura? În timpul iernii ești supus la un proces de coacere iar la balcon e temperatura cazanelor iadului. E atât de simplu să montăm niște robineți noi (donez eu pentru 2 registre) la vechile calorifere și să echilibrăm mereu temperatura. Asta ar fi soluția optimă pecuniar pentru că de climatizare nici nu îndrăznesc să mă gândesc. D-na Vlădescu, vă susținem și vă iubim, dar ajutați-vă și singură!

   Profit de prilej să mai încercui câteva teme scurte:

   1. La Jocurile Invictus , deplasarea minusculei noastre delegații în Australia a fost suportată de prințul Charles!!! Chiar nu ne este pic de rușine de până și eroii noștri (în războiul nimănui, dar asta e altă poveste) îi transportăm pe bani de pomană ???
   2. Oare Iordache și Nicolicea, moașele legii recursului compensatoriu se uită la imaginile cu fata pălită barbar în scara blocului din Alba Iulia? Ați auzit de ce fusese eliberat acel recidivist? Avea igrasie în cameră!!!!
   3. E și o veste bună pe care o mânjesc eu puțin; încercând să ajungă pe centura transporturilor, Olguța a rămas cu vulvuța goală!
   4. Un sondaj serios legat de încrederea românilor în viitorul țării arată că: 81% deloc; 12% puțin; 4% multă; 2% destulă; 1% foarte multă. Mai comentăm?

Adauga un comentariu

Aboneaza-ma la comentarii

Editorial

LUMINIȚA VLĂDESCU: -CARE MI-AI ȘUTIT, MĂ, FABRICA DE AMIDON ?-
scris de Lucian Cristea
După isprava primarului Vrabie cu fabrica, PSD din teritoriu e de-a dreptul disperat! Nu se aștepta la o asemenea surpriză și, tot(...)
citeste mai mult

Cele mai recente comentarii