Nume
Email
Categoria din care vrei sa primesti
editorial
PECHINEZII ȘI ACCELERATUL

PECHINEZII ȘI ACCELERATUL(1529)

Nişte pechinezi care fluieră după acceleratul de Constanţa m-au făcut să cred din nou că am momente când totuşi sunt urmărit de un blestem. Din ce în ce mai des, când stau liniştit să beau o bere cu câte un prieten, sare câte un dobitoc din boscheţi şi, vrând să se bage în seamă întinzându-mi mâna să facem cunoştinţă deşi eu nu vreau, îmi varsă halba în poală.

Nici nu mi-am revenit din bucuria sărbătorilor, că am păţit-o din nou. Iar mi-a vărsat un imbecil paharul, cu gesturile lui necontrolate.

La Constanţa, prietenul meu, jurnalistul Lucian Cristea, are o polemică destul de violentă cu un anume Hapurnea Dorian. Asta nu mă priveşte pe mine câtuşi de puţin. Lucian este băiat mare, iar condeiul lui de pamfletar este suficient de ascuţit ca să-l facă pe adversar să sângereze.

În ultima confruntare a lor însă, (unde cred, ca profesor de jurnalism, care am învăţat timp de mai bine de douăzeci de ani generaţii de studenţi, că dl Hapurnea a folosit o mârşăvie, vorbind despre problemele de sănătate ale prietenului meu), m-am trezit şi eu amestecat. Desigur, fără voia mea, pentru că pe dl Hapurnea nu-l cunosc, nu l-am văzut în viaţa mea şi, prin urmare, nu avem nimic de împărţit.

Dl Hapurnea însă, are un aliat, pe nume Adrian Cârlescu. Care îşi bagă cârlescu unde nu-i fierbe oala şi sare din boscheţi, precum v-am spus şi-mi răstoarnă halba în poală. Mai conccret, la polemica celor doi, Cârlescu vine şi el cu un comentariu despre mine. Mai exact, nefiind capabil să creeze ceva în scris, dă nişte citate. Despre domnul Cârlescu am aflat întâmplător că este precum Magazinul Victoria, adică „mai multe magazine într-unul singur”. Dumnealui întrupează în aceeaşi persoană, un avocat şi un jurnalist. Sau, mai exact, atunci când trebuie să fie jurnalist, este mai mult avocat, iar atunci când trebuie să fie avocat, este mai mult chinuit de jurnalism.

Domnul avocat/jurnalist adaugă drept comentariu la menţionata polemică între Lucian Cristea şi Hapurnea, o parte dintr-un interviu pe care în urmă cu mai bine de zece ani mi l-a luat „Jurnalul naţional”. În prima parte a acestui interviu, povestesc despre începuturile mele în meseria de jurnalist, la cotidianul „Scânteia tineretului”.

Să vă traduc ce intenţionează să facă dl Cârlescu cu asta, că poate nu aţi înţeles. Să arate că Lucian are colegi şi prieteni comunişti, nişte nemernici care l-au slujit pe Ceauşescu şi acum se dau democraţi

Las de-o parte faptul că a ales citatul greşit, adică fix pe cel în care explic cum, în ciuda cenzurii, am realizat câteva anchete memorabile, care au şi avut rezultate imediate. Una dintre ele, cu care mă mândresc şi acum şi o dau mereu de exemplu studenţilor, se numeşte „O notă falsă în glasul roţilor de tren”, prin care am determinat statul comunist să-l reangajeze şi să-i şi plătească salariul din urmă, din lunile cât a stat pe bară, unui amărât care dădea cu ciocanul în roţile de la tren, care fusese dat afară abuziv. Şi ca să ajungem şi la Constanţa, îi recomand ca în acelaşi ziar comunist (colecţia este la Biblioteca Centrală Universitară, e în centrul Bucureştiului, nu-i greu de găsit şi îi dau eu legitimaţia mea dacă îl alungă cumva portarul) să citească ancheta „Dincolo de cheul de granit”, unde vorbeam despre mizeria în care se zbat lucrătorii din Portul Constanţa. Despre mizerie şi lipsuri nu prea avea multă lume curaj să scrie la vremea aia. Şi-l mai rog să se uite în primul ziar al Revoluţiei, făcut printre gloanţe. Sunt câteva semnături grele acolo. Şi ca să închei cu exemplelele, să-i iau apărarea şi lui Lucian. Nu se poate să nu cunoaşteţi acel flagrant de mită pe care jurnaliştii de la „România liberă” i l-au făcut capului bisericii ortodoxe din Dobrogea. Acţiune încheiată cu un dosar penal. Ştiţi cine era pe atunci şeful sucursalei de la Constanţa a amintirului jurnal central? Bravo! Aţi câştigat o caramelă la concursul nostru de cunoştinţe jurnalistice: răspuns corect, Lucian Cristea.

Să vă mai spun ceva, domule avocat şi jurnalist, care cu sigurnaţă mai aveţi şi alte abilităţi, poate puneţi şi termopane, scurtaţi pantaloni, reparaţi fermoare, trageţi gaze, schimbaţi filtrul de ulei la maşini etc. La „Scânteia tineretului” era naţionala de presă a României şi am avut privilegiul să lucrez cu Ion Cristoiu, care mi-a fost şef direct şi care m-a şi angajat, fără iniţial să mă vadă la faţă, ci doar citindu-mi câteva articole, Dan Mucenic, Cosntantin Stan, Lucian Avramescu, Horia Alexandrescu, Ştefan Mitroi şi mulţi, foarte mulţi alţii, care m-au acceptat şi recunoscut ca fiind de-al lor.

Mă grăbesc să închei, domnule Cârlescu, pentru că altfel, dacă vă mai repet numele de câteva ori, risc să vă fac cunoscut şi nu vreau asta, rugându-vă să nu vă mai băgaţi cârlescu în paharul meu, că mi-l răsturnaţi şi atunci s-ar putea să mă enervez.

Şi ţineţi minte. Niciodată un fotbalist de la Concordia Chiajna nu va ajunge pe „Santiago Bernabeu” sau pe „Camp Nou” decât în peluză, dacă apucă să-şi ia bilet şi cel mult să se facă remarcat dacă are noroc atunci când se iau imagini cu spectatorii să-l ţintească şi pe el şi să le facă celor de acasă cu mâna. Altminteri, pe gazon nu intră niciodată, pentru că nu ştie să calce pe el şi-l strică. Şi nici de Messi sau de Sergio Ramos nu are voie să se apropie, că îi priveşte uluit şi îi deoache.

Aşa că ţineţi-vă cârlescu acasă şi nu încercaţi să-l băgaţi pe unde nu ajungeţi nici dacă vă ridicaţi pe vârfuri.

Altinteri, am primit de ziua mea nişte pantaloni noi, cam lungi la craci şi nici fermoarul nu merge prea bine. Mă puteţi ajuta? Că vă las să faceţi un selfie cu mine şi dacă îl arătaţi la vânzătoare, sigur o să vă dea pâine proaspătă la magazinul din cartier.

Nu-ş de ce îmi vin în minte acum versurile finale ale unui cântec al prietenului meu, Mircea Vintilă, „Noros Cecer” se cheamă el şi este despre o fată din Constanţa:

„Şi-ai ramas ca o părere, ca o amintire tristă,
Pe peronul din Constanţa, dând aiurea din batistă”
 

Adauga un comentariu

Aboneaza-ma la comentarii

Editorial

AMINTIRI DESPRE FLOTĂ
scris de Lucian Cristea
Am apucat anii în care cu greu o navă găsea o dană liberă în Portul Constanța. Nu am studii de specialitate, nu am absolvit Marina, (...)
citeste mai mult

Cele mai recente comentarii

  • SĂ MORI RĂNIT DIN DRAGOSTE DE SPORT...
  • Al cui este Teatrul de vară din Mamaia, cine își bate acum joc de el și nimeni nu se supără?
  • SCURTA VARĂ FIERBINTE A NOULUI MINISTRU DE INTERNE
  • CASA MORTUARĂ ALBASTRĂ A PRESEI
  • CA SĂ AJUNGĂ PRIMAR, HORIA DE LA OPC ESTE CÂND CATTANI, CÂND ÎMPĂRATUL CONSTANTIN, CÂND SFÂNTA ELENA!