Nume
Email
Categoria din care vrei sa primesti
opinii
POVESTEA UNUI PREMIU NEANUNȚAT

POVESTEA UNUI PREMIU NEANUNȚAT(2665)

Mi-au trebuit câteva zile ca să mă decid să scriu acest articol. Niciodată un material nu m-a rupt în două…

De data aceasta, am fost pus în situația de a mă împarte, cât mai realist cu putință, pentru a defini două momente capitale ale unei manifestări.
Premierea mea pentru întreaga acrivitate jurnalistică prestată până în prezent.
Și gestul organizatorilor de a impune tacit un protocol al tăcerii într-un moment în care PSD anunța cu spume la gură înăsprirea sancțiunilor menite să reducă presa liberă la tăcere!

De regulă, oamenii talentați ca mine sunt premiați, pentru întrega lor activitate, abia după ce mor! Se evită, astfel, busculadele de idei, polemicile inutile și plata unor polițe, colivele de ocazie etc. Recunoașterea unor valori locale poate fi făcută oricând după momentul trecerii în neființă. Din acest punct de vedere, există o organizare ireproșabilă, liste făcute la fix, spiciuri în pregătire, mobilizarea Cenaclului umoriștilor, cu trimitere la perioada istorică în care funcționam pe baza cafelei domnului Geo, de la Casa Armatei din Constanța.

La noi, nu poți să iei un premiu important în viață!
Dacă il iei, după cum am procedat eu, îți asumi toate riscurile. Inclusiv riscul de a-ți face noi dușmani! Asta ar însemna să intrăm în normalitate, ceea ce îmi pare a fi un deranj mult prea mare… Chiar și pentru domnul Gagniuc, pe care viața l-a obligat să învețe cum să schimbe la comandă un text umoristic într-un text funebru, dar sincer…

Nu se bate, ce-i drept, nimeni pentru eternitate, dar visăm la un discurs la căpătâiul nostru suținut de unul dintre mai marii orașului. Mă refer, desigur, la scriitorii și jurnaliștii de elită ai Constanței, amestecați de-a valma cu tagma ridicolă a făcătorilor de presă. În ce mă privește, am o singură dorință. Să mă conducă Gigi Haleț până la porțile eternității, ca să nu se mai ia toți golanii de mine...

E cel mai sincer și mai șlefuit român, cu umor englezesc în vene, dintre noi! Faptul că domnul Haleț nu m-a felicitat pentru premiul pe care l-am primit, pentru întreaga mea activitate ca jurnalist, sincer să fiu, mă îngrijorează teribil. Nu atât în privința mea, cât mai ales a celor care m-au felicitat, dar care, acum, vor ca Haleț să nu afle! Vorba soacrei dintr-un clip publicitar: “De ce?” Băi, stați liniștiți, vorbesc eu cu maestrul. Îi explic că m-ați felicitat, convinși fiind că și domnia sa a procedat la fel…

Știm cu toții cât de mult contează pentru noi toți exemplul său personal... Fără să vreau, i-am pus într-o mare dificultate față de domnul Haleț, despre care amicii mei știu că reprezintă apogeul aspirațiilor mele profesionale și de viață revoluționară. Oare cum se pronunță “HALEȚ” în cubaneză? Îi șade oare bine un trabuc în colțul gurii? Din acest punct de vedere, nu mă simt împlinit. Am profitat mult prea puțin de umorul englezesc al domnului Haleț! Ca atare, nici nu sunt recunoscut ca umorist!

De aceea, consider că am fost premiat înainte de termen. În cele din urmă, am apreciat că am fost băgat în seamă, pentru activitatea mea jurnalistică, de către Grupul ISIS...MULȚUMESC! M-am bucurat în tăcere și am analizat fiecare chestiune în parte.Nu am sărit în sus, nu m-am manifestat zgomotos, nu m-am tăvălit pe covor, nu am desfăcut nici măcar o sticlă cu bere, pentru că abia mi-am revenit după o gripă rebelă, nu i-am copiat pe cei de la OSCAR…

În primele momente după nominalizări, am fost cuprins de o ușoară stare de euforie. Pentru scurt timp. După care mi-am revenit la normal. Inițial, am vrut să particip la festivități. Boala nu mi-a dat pace… Nu m-a slăbit o clipă! Dacă nu știați, gripa este boala cea mai vigilentă și cea mai sâcâitoare cu putință...

Am avut straniul sentiment că nu voi putea urca pe scenă și nu am vrut ca neputința mea să-i bucure din nou pe dușmanii mei.. Mulțumiri organizatorilor pentru grija manifestată față de mine! O grijă sinceră, cu atât mai mult cu cât, din câte am aflat, votul decisiv a depins de susținerea unor...adversari de-ai mei aflați în viață și în funcții!!!

Un lucru nu l-am înțeles.
Altfel, de ce premianții în materie de jurnalism nu nu au fost lăsați să vorbească și ei? Cum poți să premiezi un jurnalist pentru merite deosebite în activitatea sa pe tărâmul libertății presei și să nu-l lași să se adreseze celor pe care i-a slujit și îi slujește! Ca niciodată, acum, era momentul să fie lăsati să vorbească. Acum, azi, mâine, cînd PSD anunță că intenționează să le pună din nou botnițe gazetarilor care critică Puterea!

După nominalizarea mea în topul jurnaliștilor constănțeni, primul mesaj de felicitare l-am primit de la doamna Aurelia Lăpușan. Pentru mine, gestul doamnei Lăpușan are semnificații peste care nu pot să trec cu o trăire oarecare. Aurelei Lăpușan îi datorez întregul meu parcurs profesional.

În rest, toate bune, în formă prescurtată, doar că m-a întristat tăcerea premianților...O tăcere impusă pesemne printr-un protocol tacit...

 

Comentarii

Constantin Cump?n?
29-01-2019
Sunt mândru că sunt contemporan cu tine, dar amândoi suntem contemporani cu Viorica Dăncilă!
Puțin îmi pasă dacă ea este sau nu mândră de noi. Prefer o gripă feroce, decât o proastă atroce.

Adauga un comentariu

Aboneaza-ma la comentarii

Editorial

Medgidia, cu Festivalul DAPYX, și Constața, cu Festivalul Berii!
scris de Lucian Cristea
În timp ce, la Constanța, în materie de artă, cultură și istorie, scara valorilor începe cu micul și cu berea, la Medgidia, se fac (...)
citeste mai mult

Cele mai recente comentarii