Nume
Email
Categoria din care vrei sa primesti
editorial
SCRIITORII PE PEREȚI

SCRIITORII PE PEREȚI(1434)

La Medgidia, în contradicție cu progresul orașului din toate punctele de vedere, avem primele semne ale întoarcerii în timp a unor epoci primitive cumulate pe care le credeam de multă vreme apuse.

Precizez.
În materie de comportament, într-un oraș unde se cultivă retro! Se dau și alții în vânt după retro. De pildă, prin Beatles. La Medgidia, activează o grupare care se manifestă retro, adică îndărăt, prin acțiunile îndreptate împotriva primarului Vrabie.

Nu ținta mă interesează, în mod deosebit, indiferent de numele pe care îl poartă, ci mijloacele de exprimare, unele dintre ele de un primitivism grotesc. Precizez că nu doar primarul este ținta, ci toți cei care îndrăznesc să aibe alte opinii decât ale lor!

Sunt înjurați prin scris pe pereți și viu grai! Măcar dacă ar face toate șicanele astea cu talentul unui clovn autentic! Curentul potrivnic primarului a readus în atenția opiniei publice locale o grupare perimată de intelectuali prăpădiți.

Mă refer la scriitorii pe pereți.
Pe înțelesul tuturor, la cei care măzgălesc pereții, gardurile, porțile și ușile apartamentelor cu tot felul de culori care nu simbolizează nimic. Sunt apă de ploaie.

Cu câteva excepții prezente pe pereții sediului PSD din Medgidia, unde, în loc de grâu, se cultivă cultul personalității. Acolo, pe câteva fresce, este prezentat chipul Luminiței Vlădescu la munca câmpului. Asta am dedus eu. Dacă e văzută rar în biroul de la Primărie, atunci, înseamnă că prințișoara e la munca câmpului…

Subliniez, tema câmpului este dominantă. Stabilizată. Luminița este imortalizată în timp ce ne împarte nouă lapte, carne, pene, ouă, toate produsele fiind achiziționate de pe piață, la mâna a doua.

Colecția de desene pe pereți este dedicată celui mai iubit dintre pământenii Medgidiei. Cu toate că nu are nici un interes în Medgidia, domnul Butnaru este surprins într-o gravură cum votează cu o mână în Consiliul Local și cu cealaltă se spală la fântână.
Dar, stai, are trei! Cu o altă mână îi bagă bețe în roate primarului din Medgidia.

În legătură cu spălatul la fântână. Așa ne-a învățat medicul de familie ca să scăpăm de gripă... Există și o secțiune negativă a desenelor pe pereți, aflată la prima ediție.

Mesajul este simplu și pe înțelesul tuturor.
Singurul personaj negativ este primarul Medgidiei. Ca atare, vrabia este de nerecunoscut! Ea apare sub forma unui vampir de talie mijlocie care suge sângele locuitorilor pașnici și creduli ai Medgidiei! Și ca simbol, biata vrabie, a sclavagismului! Până unde poate duce consumul exagerat de praf de cretă! Mai ales pe nas!

Trebuie să recunosc că scriitorii pe pereți de astăzi dispun de mijloace tehnice la care generația Beatles nu a visat niciodată. De pildă, pistoalele cu vopsea. Pe ei, nu tehnica îi omoară, ci caracterul...

Unii, nu toți, sunt rămășițe ale Evului Mediu invocat de fostul primar Dumitru Moinescu. Alte lucrări reprezintă contribuția personală, prin zgâriat pereții, a unor localnici, vizitatori de ocazie, militari în termen, refulați, clienții permanenți ai unei cârciumi celebre, adversari ai primarului Vrabie, bagabonți autentici etc. Aceștia din urmă au reînviat vechi obiceiuri și tradiții de mult uitate, dar care, până la războiul dintre ei și edilul șef, au fost foarte bine conservate. Mai bine decât mumiile.

Când eram și eu tânăr, cei de vârsta mea se îndeletniceau cu scrisul pe pereți. La școală, toți pereții erau tapetați în fel și chip! Dar, în special, cu scene erotice! O bună parte din epoca istorică parcursă pe vremea mea, vecinii au fost convinși că mesajele scrise pe pereții din scara blocului sunt creațiile voluntare ale unor extraterești! În timp, lucrurile s-au mai nuanțat. Mai ales după ce au fost traduse câteva texte scrise pe pereți. Citez din textele anilor 1970: “Ana este curvă”, “Gigi are nasul mare”, text asupra căruia s-a revenit cu un P.S. Citez: “Ha, ha ha, nici chiar așa!” Continui. “Cine spune ăla este ca măgarul din poveste!” Fac o paranteză, Măgarul a jucat un rol important în viața și activitatea celor care s-au grăbit să-l copieze la indigo. În definitiv, cine putea, cine avea tupeul să transfere niște chestiuni populiste în declarații calomnioase și injurii la adresa primarului pe care doar un măgar este în stare să le reproducă!

Relansarea scriitorilor pe pereți, mai ales în blocurile de la periferie, cămine de nefamiliști, dar și în zona centrală, a fost pusă pe seama dorinței unora de a organiza un fel de opoziție la adresa primarului.

“Scrieți, băieți, scrieți, pe pereți, unde puteți!”

O opoziție sănătoasă și corectă la Medgidia?
Da, se merită! În definitiv, și primarul, dar și viceprimarul, care vine mai rar pe la birou, trebuie să știe că nu sunt de capul lor! Nu cred însă în opoziția mincinoasă a celor care au fost prieteni cu primarul și nu mai sunt. Este o chestiune strict subiectivă și personală și nu văd de ce trebuie manipulată populația orașului pentru satisfacerea unor orgolii de doi lei! A celor care se erijează în postura meșterului Manole, care zice: “Eu te-am făcut primar, eu te demolez!” Bă, dacă tu l-ai făcut primar, și primarul făcut de tine e defect, nu cumva trebuie să răspunzi?

Mă întorc la orgoliile celor care au ratat locul din “cuibușorul de nebunii”... A celor care nu suportă că au pierdut niște privilegii din cauza lăcomiei. A celor care, ca să se răzbune pe Vrabie, au transformat orașul Medgidia în benzi desenate!

Scriitorul pe pereți înjură în scris direct, dar foarte puțin, și prin dictare. Nu știu cât costă un asemenea roboțel, dar ar fi de folos celor care, tot înjurându-l pe primar, au căpătat deja un tic...De pildă, există un individ, frumos îmbrăcat și cu ochelari de șmecher pe nas, care, indiferent ce spui, el îți răspunde doar atât: “Băi, bagabondule”.

Scrisul pe pereți îndobitocește, mai ales când e practicat cu sughițuri. Cei care nu le au cu scrisul de nici un fel au apelat la abțibilduri și hârtie creponată! E mai simplu. Pe astea, dacă nu ești definitiv bătut în cap, le decupezi cu dinții în sus și le lipești, ca să le schimonosești, peste fețele adversarilor! Le aplică, într-o primă fază de infantilism, peste fotografia primarului, cum procedau ei la grădiniță, la ora de lucru manual. Iată că lucrul manual le-a rămas în sânge și în reflexe! Prima lecție manuală nu se uită niciodată!

Băi, băieți, nu credeți că ați trecut mult prea repede la abțibilduri, avioane de hârtie, mingiuțe din cele două nări, trompețică, hârtie creponată, ala-bala-portocala și “Să trăiți, domnule gheneral?” Ce o să faceți când o să împliniți vârsta adecvată pentru astfel de preocupări sau atât vă duce mintea?
 

Adauga un comentariu

Aboneaza-ma la comentarii

Editorial

MAREA CĂȚELEALĂ
scris de Lucian Cristea
Nu contează că lipsesc bani din visteria Guvernului și de prin alte conturi ale țării, că ies la suprafață tot felul de minusuri al(...)
citeste mai mult

Cele mai noi

Cele mai recente comentarii