Nume
Email
Categoria din care vrei sa primesti
evenimente
TRIBUTE TO VLAD MORARU- Astăzi, 9 mai, au trecut zece ani de când ne-a părăsit

TRIBUTE TO VLAD MORARU- Astăzi, 9 mai, au trecut zece ani de când ne-a părăsit(826)

Ne cunoșteam de foarte mult timp de pe când eram foarte tineri, eu inginer, el medic. Amândoi foarte cunoscuți și respectați în domenii de muncă atât de diferite. Era cam prin anii '80 când ne-am apropiat foarte mult, parcă eram frați. Eu munceam 10 - 12 ore pe zi pe șantierele din Constanța el de dimineața până seara la Sanatoriul din Techirghiol și la cabinete medicale.

Uneori în drum spre casă seara dacă treceam pe la el să văd ce face și să mai răsucim din vorbe evenimente sociale locale că mai mult încă nu îndrăzneam, conversația începea cam așa "-Ți-e foame Gigi? - Evident! Am o foame de lup flămând. - Kity, lui Gigi îi e foame". Și primeam amândoi de mâncare multă și de toate felurile. El altcumva nu primea nimic, era permanent seara la un fel de cură de slăbire. Și veneam eu și mâncam amândoi ca înfometații evident din motive diferite. Eu ca inginerul slăbit de efortul construirii socialismului el tocmai pentru că nu avea voie și era un mare pofticios și știa că nu are voie. Dar acum nu avea ce să facă. Lui Gigi îi era foame și nu se putea altfel.

Teoriile lui despre acupunctură m-au surprins și m-au fermecat. Avea o cazuistică formidabilă cu mulți pacienți și cu rezultate spectaculoase, deadreptul incredibile. Mă invitase la el în cabinetul de lângă Piața Grivița unde este acum Facultatea de stomatologie când m-a lăsat să asist la o consultație pentru o doamnă în vârstă, de la țară, îmbrăcată decent, cam gros, toată în negru. "Nu mai mișc mâna dreaptă din umăr de loc, domnu doctor, cam de vreo două luni. Mi-e rușine, mă îmbracă copii, ajutați-mă, vă rog, că nu mai pot nu știu ce să mă fac s-a înțepenit". "Așază-te pe canapea dezvelește un genunchi și facem acum o probă doar cu un ac să vedem ce reacții are organismul".

După câteva minute de ac frecat undeva sub rotulă revine Vlad la masă și îi spune doamnei vă rog să mișcați mâna. Evident că o mișca pe cea sănătoasă. "Încearcă să o miști din umăr pe cea beteagă" o încurajează doctorul încercând să o convingă și din priviri. "Nu v-am spus că e înțepenită de două luni, nu pot să o mișc de loc?". "Mai încearcă acum să văd și eu". Și mai mult ca să scape de gura lui începe doamna, tare uimită, să miște mâna din umăr convinsă fiind că așa ceva nu se mai poate. Și parcă asistând toți la o minune mâna se mișca câte puțin câte puțin până sus de tot și lacrimile șiroiau singure cum nu o să vedeți nicodată pe cineva plângând așa de bucurie. S-a aruncat în genunchi venind să îi pupe tălpile târându-se în fața lui neștiind ce să mai facă de fericire că acasă va putea iar să se îmbrace singură. A scos din traistă un pachet de Kent învelit în ziar neînțelegând de ce doctorul nu vrea nimic de la ea că doar așa se obișnuiește. "Vino la tratament câteva zile și o să încercăm să te scăpăm de necaz. Du-te acasă liniștită".

"De ce nu ai primit pachetul, era recunoștința ei și nu va înțelege cu ce te-a supărat? Sunt oameni simpli. Se uita la tine ca la dumnezeu". Și eu mă uitam la el ca la Dumnezeu. Ce mare lucru să dai în viață peste cine trebuie! După mulți ani și multe astfel de experiențe trăite împreună îl întreb, parcă într-o doară, dacă știe câțiva masoni prin Constanța pentru că începuseră să se înmulțească veriginos. Îmi spune ba de unul ba de altul persoane importante care chipurile trăgeau de el să vină să lucreze și dânsul cu ei în vreo lojă sau alta. Îi refuza pe toți, nu îi inspirau încredere și îl deranja insistența lor. Când i-am spus că și eu sunt mason s-a uitat lung la mine parcă zâmbind cu bucurie și mi-a spus vorbe dulci "Gigi dacă și tu ești acolo vin și eu în tine". A muncit bine, chiar foarte bine, nu s-a plâns niciodată că vai doamne ce ocupat e, că are cabinet, că nu poate veni acum etc. A devenit iubit și apreciat și în Constanța și la București și în toată țara. Voia să știe cât mai mult și să facem totul cum trebuie.

A activat în Loja de cercetare Quator Coronati pe când noi încă mai aveam multe de studiat.
A plecat de lângă frații lui în timp ce era Maestru Venerabil în Loja Anghel Saligny.
În timpul Ținutei de Doliu mie mi-a sărit toiagul de Maestru de Ceremonii din mână și s-a rupt, patenta a căzut de pe masa unde eu o prinsesem cu un cleștișor așa cum făceam de obicei și nu căzuse niciodată, iar celui care conducea Ținuta i-a căzut ciocanul din mână absolut inexplicabil.
Cred că voia să ne arate că nu pleacă de lângă noi și că ne va ocroti dacă rămânem oameni buni. Așa să fie! 

Adauga un comentariu

Aboneaza-ma la comentarii

Editorial

EXTRĂDAREA LUI MAZĂRE: SPORT EXTREM
scris de Lucian Cristea
Coincidența face ca unii dintre fugarii patriei să se potrivească de minune cu zona și profilul țărilor unde încearcă să obțină (...)
citeste mai mult

Cele mai recente comentarii