Nume
Email
Categoria din care vrei sa primesti
editorial
CUM I-AM FURAT MUZA LUI NICHITA STĂNESCU

CUM I-AM FURAT MUZA LUI NICHITA STĂNESCU(377)

De la o anumită vârstă, se întâmplă să fim, atunci când întrebăm de un coleg de școală sau de facultate, mai rezervați...Cel puțin, eu. Din păcate, în ultimii doi ani, am pierdut foarte mulți colegi de breaslă! Chiar zilele trecute, ne-a părăsit Domnița Văduva, cu care am colaborat foarte bine la “Scânteia tineretului”. Trista veste m-a răscolit și m-a aruncat într-o cruntă depresie. M-am întors cu fața spre trecut și am întrebat în gura tunelului dacă știe cineva pe unde mai bântuie Aurelian Titu Dumitrescu! Un talent remarcabil în anii studenției. Deopotrivă, jurnalist, poet, în mod deosebit, scriitor etc. Când a intrat în facultate, la acea oră, avea deja publicate mai multe cărți cu poezii prefațate de inegalabilul Dan Grigorescu, care avea să ne predea Istoria literaturii universale. Dincolo de talentul ieșit din comun cu care l-a înzestrat Dumnezeu, Aurelian m-a impresionat prin prestația sa ca om de cultură și decența unui intelectual desăvârșit...Deși, în particular, era greu de suportat! La cursuri, am asistat de multe ori la “contre” între el și profesorii care nu erau în stare să-i facă față din cauza mediocrității în care se complăceau! În patru ani de studiu, Aurelian Titu Dumitrescu a fost coșmarul tuturor celor care operau cu jumătăți de măsură, deși ei erau plătiți să folosească măsura întreagă! Un dezvoltat simț al umorului. O memorie ieșită din comun. O putere de muncă de invidiat. Toate femeile pe care le-a iubit și-au făcut “ucenicia” ca “dactilografe” în camera lui, de unde se auzea țăcănitul mașinii sale de scris până noaptea târziu! Când îi venea lui inspirația, îmi făcea un semn discret să-l las singur cu…”dactilografa”...Din camera căminului studențesc răzbăteau cu intonație versurile pe care le plămădea chiar atunci! Cele mai multe nopți albe le-a petrecut cu Nichita Stănescu. Împreună au scris “ANTIMETAFIZICA”. Prima parte, pentru că Nichita a fost chemat în ceruri! Când era el în toane bune, îmi povestea câte ceva din momentele trăite de el la Nichita acasă. Aurelian era cu mulți pași înaintea noastră, motiv pentru care era invidiat de diverși scriitorași. Să scrii cot la cot cu Nichita, la vremea aceea, era o adevărată minune și o postură mai mult decât onorantă! Aurelian frecventa toate instituțiile literare, era prezent tot timpul la cel mai select cenaclu literar din București. Era recunoscut la valoarea pe care o avea de Nichita Stănescu, Eugen Barbu, Adrian Păunescu... Performanțe greu de atins, la vremea aceea, de un tânăr din provincie plecat de acasă ca să își caute norocul la București! Semn distinctiv. Târa după el o valiză din lemn plină cu manuscrise. Pentru o identificare rapidă, îi spuneam “Omul cu valiza”. Când se pilea, ieșea pe hol, cu valiza cu manuscrise lângă el, și striga cu vocea lui Adrian Păunescu: “Domnilor, e revoluție mare!” Nu am aflat dacă era pur și simplu fraza lui de suflet sau o aluzie prelungită la revoluția care avea să vină în România! Și de unde credeți că venea el? Din Caracal, dovadă că orașul acesta a dat și oameni de valoare, nu numai monștri! Ca o recunoaștere a simțului său revoluționar, i-am spus “Domn Nae”. Aurelian Titu Dumitrescu era fascinat de personalitatea lui Nichita Stănescu. După nenumărate nopți nedormite, venea la cursuri și continua să fie activ și, mai ales, atent, ca să nu îl prindă adversarii descoperit! Doar eu și Sorin Ovidiu Bălan l-am prins descoperit pe Domn Nae, când am găsit în dulapul lui un bidon de 20 litri de vin negru oltenesc, pe care jumătate l-am băut! Am generat un adevărat dezastru literar, pentru că bidonul era pentru Nichita!
 

Adauga un comentariu

Aboneaza-ma la comentarii

Editorial

MÂRȚOAGA REȘAPATĂ A LUI DON QUIJOTE
scris de Lucian Cristea
Alb ca varul, Don QUIJOTE și-a închis moara și s-a lăsat de morărit. S-a plictisit să tot separe de capul lui grâul de neghină, în(...)
citeste mai mult

Cele mai noi

Cele mai recente comentarii