Nume
Email
Categoria din care vrei sa primesti
opinii
ROG PE BUNUL DUMNEZEU SĂ NU-L CERTE PE  VALI  COTEȚ, BUNUL MEU PRIETEN!

ROG PE BUNUL DUMNEZEU SĂ NU-L CERTE PE VALI COTEȚ, BUNUL MEU PRIETEN!(3330)

Am fugit întotdeauna de spital, indiferent de ipostazele în care m-am aflat. În cazurile extreme, practic, când am fost între viață și moarte, m-au dus cu forța! Acum mă aflu într-o situație specială din punct de vedere sufletesc. De două zile îmi fac curaj să ajung la Spitalul Județean Constanța și nu reușesc să trec de bariera psihologică cu care mă lupt în fiecare minut. Spuneam că este un caz special. Nu doar special, ci special de trist. Unul dintre bunii mei prieteni din breasla necăjită a gazetarilor se află internat în spital în regim de urgență! Am înțeles de la o prietenă comună că a suferit un atac vascular cerebral! Acum îmi este frică de două ori. Mă tem că nu o să suport să îl văd la pat pe Vali...Altfel decât îl știu eu. De câte ori ajung la o acțiune organizată în județ, îl caut din priviri pe Valentin Coteț. Unul dintre cei mai buni și mai talentați, harnici și răsfățați realizatori de emisiuni TV din spațiul dobrogean. Cum spuneam, când ne întâlneam, de fapt, când ne întâlnim, pentru că în povestea asta nu există trecut, ci doar prezent și viitor...Când ne întâlnim, ne îmbrățișăm ca doi veterani de război! Oriunde pe lumea asta, când sunt lângă Vali Coteț, respir cel mai curat aer din lume. E ca și când ne-am afla în vârf de munte, la mare altitudine, unde, deși am rău de înălțime, nu mă tem de nimic, pentru că tot timpul mă ține strâns la pieptul lui! Îmi este teamă că, urcând în salonul unde a fost internat, scena aceasta nu se va putea repeta, pentru că Vali a depășit altitudinea admisă în caz de pericol...Și mă mai tem să nu plâng ca un prost, cum fac în astfel de cazuri, în general când cineva drag mie se află într-o mare cumpănă...Recunosc, sunt un egoist. Vreau să păstrez doar pentru mine imaginea de luptător cu zale multe pe el a lui Vali Coteț. Ca să ajung la patul lui din spital, ar trebui să am jumătate din curajul și dârzenia Măriucăi, care își îngrijește în fiecare zi soțul în spital, pentru că nu se mai poate deplasa singur! Nu vreau să o mai compar pe Măriuca cu absolut nimeni, pentru că nu există repere în cazul ei! Ca unul care știu viața-i de acasă, stau și mă gândesc de unde atâta putere într-un trup firav de femeie! De unde atâta dârzenie! De unde atâta devotament și implicare ca să nu își abandoneze camaradul a cărui soartă este doar în mâinile ei. Un mic amănunt. Am însoțit-o deseori pe Măriuca, eu și cu Claudia, la spital, la Constanța și la Agigea, dar nu am putut să urc niciodată în salonul rezervat bolnavilor. Așa se face că nu l-am văzut niciodată și nu l-am cunoscut pe Florin, soțul Măriucăi. Și încă un amănunt. Ca și prietenul meu Vali, Măriuca Androne lucrează în televiziune. Se pare că amândoi au ceva special în fibra lor de jurnaliști fără pereche...Mă rog la bunul Dumnezeu să nu îl certe pe prietenul meu Valentin Coteț, să-l facă bine și să revină printre noi, cât se poate de repede! 

   

Adauga un comentariu

Aboneaza-ma la comentarii

Editorial

DANCU - JUDECAT DE PESEDIȘTI ȘI “EXECUTAT” DE LIBERALI!
scris de Lucian Cristea
Ce soartă ingrată a avut și Constantin Dancu, polițist de viță nouă, modern din cap până în picioare, ținută, comportament, alu(...)
citeste mai mult

Cele mai noi

Cele mai recente comentarii