Nume
Email
Categoria din care vrei sa primesti
editorial
COIUL SAU CUCUIUL

COIUL SAU CUCUIUL(664)

De curând, urmând exemplul civic al domnului Sorin Lucian Ionescu, zis SLI, un barometru competent și imparțial al cetății, de care eu țin cont, m-am VACCINAT! Trebuie să recunosc, până aici, nu am cunoscut satisfacția generată de o înțepătură! În cazul meu, șansa (sau neșansa) de a mă vaccina în ceasul al 12-lea. Așa arăta, ora 12, ceasul, cu multe karate, al asistentei, care, înainte de a ma injecta, a reprodus o mai veche dilemă din viața mea. Citez: “Și acum, să vedem dacă aveți noroc, domnule Lucian!”

Până la momentul pe care l-am trăit, “frăția” cu vaccinul contemporan, am fost alergat, cu pantalonii-n vine, de mai multe echipaje mixte...Acestea încercau să mă convingă de autenticitatea și de valoarea vaccinului, la un moment dat, deși atât de contestat de unii conspiraționiști din lumea întreagă, considerat “Mortal” sau “Salvatorul omenirii” de alți și alți influenceri! De teamă că aș putea fi pus tot timpul pe fugă, am dormit câteva nopți în copacul casei mele, care a devenit șlagăr...

Am cedat însă sub imperiul ofticii personale, greu de egalat, când am citit declarația lui SLI, care anunța că, după al treilea vaccin, așteaptă să-i crească al treilea testicul, celelalte două fiind moștenite! Eu am confundat coiul cu cucuiul! De aceea, am stat așa de mult pe gânduri!

Ultimul vaccin l-am făcut, când eram elev, spre finalul școlii generale. Nu mai știu pentru ce, dar sunt sigur că și părinții mei s-au așezat, pe rând, pe același scaun pe care am stat eu, uitându-mă crispat pe fereastra cabinetului, ca să nu mă dau de gol că îmi este frică... Acum, de când cu tevatura asta pe tema “A te vaccina sau a nu te vaccina”, nu știu alții cum sunt, dar eu îmi aduc aminte cu recunoștință veșnică de medicii datorită cărora, astăzi, am trecut pragul unei vârste la care, în trecut, nici nu indrăzneam să mă gândesc! RESPECT!, chiar dacă întotdeauna am fugit de doctori!

Iată, pe scurt, filmul primului vaccin din viața mea: Eram micuț, cu frică de halatul alb, care nu era atât de periculos ca în ziua în care dispare, durerea pricinuită de injecție, semnul pe care îl am și acum pe brațul stâng, asistenta care mi-a făcut injecția, posesoarea unor picioare superbe, chipul zâmbitor al mamei mele, care nu s-a prins unde mă uitam, atmosfera plăcută din cabinetul medical și din nou picioarele frumoase ale asistentei, lipsa milițianului de la ușa dispensarului, lipsa certificatului verde, magazinele deschise, e drept, mai puțin moderne, precum cele de azi, ornate cu “adidași”, celebrele piciorușe de porc, terasele pline ochi. Am fost și eu premiat cu doi mici si un Pepsi, preferințele mele dintotdeauna…

Pe vremea mea, vaccinul nu reprezenta un motiv de discordie națională, nu genera atâtea și atâtea antipatii, era suficient să nu-i sufli vecinului în gură! Vaccinul era un fapt banal, nu constituia miza unor tombole cu obiecte de uz casnic, în care piesa de bază să fie reprezentată de polonicul polonez uriaș conceput pentru ciorba muncitorească de lobodă, nu reprezenta o miză politică, nu apăruse Cattani, care își înțepa adversarii, nu conta, ca acum, la dosarul de cadre, nu se organizau serbări câmpenești în cinstea celui care se vaccina, nici excursii pentru procurarea de verighete din Bulgaria, de la Nisipurile de aur. În materie de excese de zel, s-au înregistrat numeroase vaccinări peste limita stabilită. Lumea se îngrămădea la mașina cu cruce roșie, convinsă fiind că toți vaccinații vor primi ceva, o masă la prânz etc., precum donatorii de sânge!

Vaccinul din ziua de astăzi mi-a distrus unele prietenii! S-au vaccinat toți înaintea mea și m-au tăiat de pe listele lor de protocol! Nici telefon nu mi-au mai dat! Dar acum m-am întors! Am fost dat ca exemplu negativ copiilor din cartier! Cand apăream în poartă, îi auzeam strigând “Șase, șase, băi, vine nevaccinatul!” Ăștia micii mă privesc și, acum, după vaccin, ca pe un personaj din desenele lor animate tehniciste și gălăgioase... Cântecelul “Nu ne este frică de nevaccinat!” a rămas șlagărul străzii mele! Ca orice “ființă umană”, mă bucur și de atenția celor de la Protecția Animalelor! Nu aici a fost director unul numit Cattani? L-am lăsat fără slujbă pe un prieten din copilăria noastră pe care îl cheamă și acum Bau-Bau...Cu toate astea, cei mici aflați la joacă sunt convinși să intre-n casă abia după ce sunt amenințați cu...Nevaccinatul! Personajul în cauză tinde să devină, ca nevaccinat, simbolul dezbinării noastre! Aoleu! Vine ceata lui PIȚIGOI, toți vaccinați din doi în doi, în doi!

Dacă te iei după noua propagandă, care pune totul în cârca nevaccinatului, îți vine să arunci cu basca după democrație! Asta în condițiile în care reușești să identifici care este coiul și care cucuiul!
 

Adauga un comentariu

Aboneaza-ma la comentarii

Editorial

BARIERA NOASTRĂ CEA DE TOATE ZILELE...
scris de Lucian Cristea
Din punct de vedere beletristic, suntem mult mai norocoși. Ne putem inspira din viața aventuroasă a barierelor, subiecte remarcabile, du(...)
citeste mai mult

Cele mai noi

Cele mai recente comentarii