Nume
Email
Categoria din care vrei sa primesti
social
POVEȘTI DE DRAGOSTE DE LA GARA CONSTANȚA

POVEȘTI DE DRAGOSTE DE LA GARA CONSTANȚA(710)

După părerea mea, Gina, sora lui Dodu, era cea mai frumoasă fată din cartierul de la Gara Constanța, acolo unde am trăit 27 de ani în bună pace cu vecinii mei, fiecare, un posibil personaj de film sau de roman. Unii spuneau, mă refer la bărbați, în general, că seamănă cu actrița italiană Gina Lollobrigida...Alții susțineau cu vehemență că Gina noastră este mult mai frumoasă decât a lor, a italienilor! Ca și țara noastră! Cât era Gina de frumoasă și de curtată de tot felul de deținători de mașini străine, patriotismul nostru autentic pornea chiar de la scara blocului în care locuiam!

Ca și astăzi, România conta în topurile celor mai frumoase femei din lume...De frumusețe, mai ales feminină, nu am dus lipsă niciodată! Din nefericire, frumoasele noastre nu prea au avut noroc în viață! Ca și frumoasa noastră țărișoară! Pe atunci, poveștile de dragoste se țeseau cu mare ușurință. Dominantă era dragostea la prima vedere. Vedeta universală era Gianni Morandi. Fetele de bani gata sau din familii bune capotau repede în fața unor șmecherași..De regulă, repetenții clasei, un fel de macho mult mai maturi decât noi, în primul rând, prin prisma vârstei. În timp, în cartier, s-au consumat tot felul de drame și dramolete, cuplul Romeo și Julieta fiind la un pas de a fi eclipsat total…

Mariana - a doua frumusețe fatală din cartier. Deși era curtată de un tânăr ofițer de la Marină, tras prin inel și cu mustăcioară, ea nu a renunțat la prima ei dragoste! Un celebru bijutier din Constanța. Și el, precizez, un bărbat care nu era de lepădat, dar care, după cum motivau părinții fetei, nu era de familie bună! Nu știu nici astăzi ce însemna pe atunci “o familie bună”, dar un bijutier de clasă nu întâlneai chiar la orice colț de stradă! Când Mariana s-a hotărât să fugă de acasă, alegând bijutierul, am avut onoarea să o ajut la căratul bagajelor. Tânăr și iresponsabil. După luni de zile, am realizat că scara blocului era prea mică pentru două persoane care ar fi vrut să treacă, în același timp, prin același punct! Pe scurt, dacă aș fi dat nas în nas cu tatăl ei, eu cu bagajele Marianei în brațe, nu mi-ar fi fost deloc ușor! Poveștile de dragoste de la gară includ și două tentative de sinucidere...Din cauza încăpățânării unor părinți!

Despre patriotismul de cartier. În 1970, când echipa României a avut o prestație foarte bună la Campionatul Mondial de Fotbal din Mexic, tatăl meu a aruncat de fericire, de la etajul 4, unde locuiam, o sticlă de 1 litru cu apă, după care a sărutat drapelul patriei de mai multe ori! Avea lacrimi în ochi! Vreau să fac câteva precizări în legătură cu episodul de mai sus...Din fericire, când a aruncat sticla, fără să se uite pe fereastră, nu era nimeni pe stradă, la noi, în România, ceasul arătând, dacă mai țin eu minte, ora 4 dimineața...Tatăl meu era un ofițer bine instruit, disciplinat și, de aceea, spun că nu l-am mai văzut niciodată într-o ipostază care să-l facă să roșească! Chiar dacă vecinii noștri s-au manifestat la fel, gestul lor fiind echivalat cu o dovadă de patriotism...Dar, ca și acum, purtătorul ținutei militare nu trebuie să îsi piardă cumpătul! De la el ne-au rămas, nouă, familiei, drapelul României, cel vechi, și stiletul lui de ofițer al Armatei Române!

Mă întorc în cartier, în gura tunelului unde se adunau toți șmecherii...Aici se strângea și spuma frumuseților feminine, în care dominante erau chipul și trupul Ginei Lollobrigida. O copie fidelă a muzei din Italia, careia i se potriveau de minune bijuteriile muzicale ale regretatului compozitor Ennio Morricone. Dacă ar fi cunoscut-o pe Gina de România, sunt sigur că Morricone ar fi compus de trei ori mai mult decât a făcut-o până în ultima sa zi! Indiferent în ce poziție se așează planeta, Morricone rămâne muzicianul cel mai apropiat de sufletul meu! Când eram copil, fredonam melodiile sale din filmele celebre cu pistolarii care se răfuiau și pentru un dolar în plus!

Paradoxal, deși am locuit ani mulți în cartierul de la Gara din Constanța, prima mea poveste de dragoste s-a înfiripat într-o gară mai mică: Frumușița(Galați). Aveam doar 13 ani!

Adauga un comentariu

Aboneaza-ma la comentarii

Editorial

BARIERA NOASTRĂ CEA DE TOATE ZILELE...
scris de Lucian Cristea
Din punct de vedere beletristic, suntem mult mai norocoși. Ne putem inspira din viața aventuroasă a barierelor, subiecte remarcabile, du(...)
citeste mai mult

Cele mai noi

Cele mai recente comentarii