CINE SI DE CE A CENZURAT FILMUL BASCIAN „ ADIO”(1535)
Filmuleţul care prezintă, într-o formulă prescurtată, momentul în care preşedintele Băsescu se desparte languros, ţinându-se, din cauza leşinului, de perdea, practic, de un colţ, a intrat deja în arhivele statului.
Ca toate filmuleţele de acest gen, şi această peliculă a fost serios mutilată de oamenii cenzurii noastre democrate. Cei mai mulţi dintre ei s-au şcolit în satele patriei, în sălile de proiecţie din incinta căminelor culturale, unde erau puşi să păzească şi, la nevoie, să cenzureze la sânge fiecare sărut care încălca flagrant directivele de partid. Ei bine, datorită acestor specialişti fără cusur, au fost scoase din filmuleţul domnului preşedinte toate secvenţele controversate sau compromiţătoare. In primul rând, cunoscute fiind relaţiile mascate dintre PDL şi preşedinte,au fost şterse toate scenele erotice din ciclul „ Ba pe-a mamei dumneavoastră”. In felul acesta, au fost economisite peste 100.000 de buline roşii şi alte câteva mii de măsuri ale CNA. In realitate, filmul original debutează exploziv cu un scandal de pomină pe fundalul repicii „ Eu te-am făcut, eu te omor”! Acţiunea creşte în intensitate în momentul în care Băse, scos cu totul din sărite, acuză PDL de infidelitate, afirmând că a fost înşelat cu un buldog pintenog! Cu alte cuvinte, cu oricine, dar nu cu Blaga! De altfel, pentru proşti, filmul începe cu un scurt istoric, secvenţa fiind prelucrată după un discurs ţinut cu prilejul Anului Nou. In fapt, în culise, a avut loc o păruială a celor fără păr, întreg partajul axându-se pe recuperarea ştampilei de către trădători. Incoerenţa discursului de adio se datorează intervenţiilor brutale ale celor care au mutilat acest film istoric. Perdeaua de care se ţine preşedintele când spune „Adio” a fost donată de un gladiator. De fapt, la realizarea acestui film au contribuit foarte mulţi cascadori, ei fiind cei care l-au ţinut de mâini în momentul „ Adio” şi au încasat, în locul preşedintelui, loviturile emanate de pantofii Elenei Udrea. Secvenţa despărţirii este jucată magistral de Traian Băsescu, preşedintele, care ne apare nouă ca un om normal. In realitate, mai mulţi cascadori întinşi pe podea îl ţin cu dinţii de picioare, numărându-i firele de păr de pe părţile esenţiale. In ciuda tehnicilor noi aplicate pentru
dezvoltarea marelui ecran, scena despărţirii de Stolojan, atunci când preşedintele se smiorcăie, este mult mai naturală. Ca şi secvenţa din pelicula în care, la Ploieşti, un băieţel mimează că este pălmuit de şeful statului ca să obţină un borcan cu magiun de la cei din Opoziţie...In ultima proiecţie de rămas bun, marca filmelor indiene, regizorul pune un accent deosebit pe modestia preşedintelui: interior de locuinţă accesibilă clasei muncitoare, perdea ruptă franjuri, lipseşte autoturismul autohton „ Dacia”. Pe fundal, papucii din câlţi ai preşedintelui. Adio şmecherie!
