T.N.O.B. "Oleg Danovski" - CONSTANŢA: Opera "(La) TRAVIATA", de Giuseppe VERDI(1874)

În această seară, de duminică – 28 septembrie 2014, de la ora 19.00, Teatrul Naţional de Operă şi Balet (TNOB) „Oleg Danovski”, din Constanţa, prezintă, la sediu, opera în trei acte „ (La) TRAVIATA”, de Giuseppe VERDI.

Solişti: ROXANA BAGEAC, RĂZVAN SĂRARU, STELA SÎRBU, ANTON ZIDARU, BOGDAN OCHEŞEL, MARIUS EFTIMIE, LAURENŢIU SEVERIN, IONELA DUMA, ANDREI BĂICAN.

“Traviata” (în italiană: “La Traviata”) este o operă în trei acte, compusă de Giuseppe Verdi, pe libretul în limba italiană al lui Francesco Maria Piave.

La baza operei stă romanul lui Alexandre Dumas - Fiul, “Dama cu camelii”.

Premiera operei a avut loc la Teatro “La Fenice”, din Veneția, în data de 6 martie 1853.

Prima reprezentație a fost un eșec, datorat în primul rând mediocrității interpretării.
Abia la reprezentația din 6 mai 1854, pe mica scenă a teatrului “San Benedetto”, tot din Veneția, opera a avut un real succes.

“Traviata” a fost inspirată de Rose Alphonsine Plessis (1824-1846) (născută în satul Nonant, nu departe de orașul Bayeux din Franța), care a fugit de acasă, la vârsta de 13 ani.
Ajunsă la Paris, fără bani, a început să practice prostituția.
La 18 ani, devenise deja o cunoscută ca una din cele mai scumpe curtezane (cuvântul, în limba italiană, se traduce… “traviata”!).
Spre a scăpa de urmărirea familiei, și-a schimbat numele de fată în Marie Duplessis.

În această perioadă, l-a cunoscut pe scriitorul Alexandre Dumas - Fiul (1824 - 1895), care s-a îndrăgostit de ea și cu care a întreținut strânse legături amoroase.
Legătura lor au continuat chiar și după căsătoria ei, până la prematura ei moarte, în urma unei tuberculoze, la data de 3 februarie 1846, la vârsta de numai 22 ani.
Sicriul său, acoperit cu o mulțime de camelii, floarea ei preferată, a fost depus în cimitirul Montmartre, din Paris.

În anul 1848, Alexandre Dumas - Fiul a publicat romanul “Dama cu camelii”, roman puternic autobiografic, care a servit apoi ca sursă de inspirație pentru libretul operei lui Giuseppe Verdi, “La Traviata”, cu singura diferență că în operă, personajul feminin apare sub numele de “Violetta Valery”.

ACTUL I:
Petrecere în saloanele Violettei Valery, din Paris.
Un grup de aristocrati veseli si domnisoare indatoritoare s-a intalnit pentru inca o noapte de petrecere si placeri, unde “L’amistà s’intreccia al diletto”(“Prietenia merge mana-n mana cu placerea”). Novice si un pic dezorientat in acest vartej de cuvinte si muzica, Alfredo Germont se lasa prezentat de prietenul sau Gastone cu intentia de a o cunoaste personal pe stapana casei, obiectul unei pasiuni secrete. Violetta este obosita de atata atentie, asa incat, pentru a dramatiza putin scena, propune un toast colectiv (“Libiamo ne’ lieti calici”/”Sa bem din vesele cupe”). Petrecerea continua: in salonul alaturat incepe muzica de vals; invitatii pleaca sa danseze, dar un acces de tuse impiedica iesirea Violettei, care ramane pe loc, sprijinita de Alfredo. Ecoul muzicii de vals ajunge pana in centrul scenei, servind drept fundal al conversatiei celor doi: declaratiile de dragoste ale barbatului(“Un dì, felice, eterea,/mi balenaste innante”/”Intr-o zi, fericita, usoara ca un fulg,/mi-ai aparur dinaintea ochilor”) se amesteca cu refuzul șǎgalnic al femeii care nu ii poate promite decat o prietenie (“Ah, se ciò è ver, fuggitemi…/caci nu-ti pot da decat prietenie”). Prinsi din nou in tumultul petrecerii pe cale sa se temine, cei doi isi dau intalnire pentru a doua zi. Mijesc zorile, iar Violetta, ramasa singura, mediteaza tulburata la efectul produs asupra ei vorbele tanarului Alfredo: sa fi sosot ziua primei ei iubiri adevarate, momentul “de a fi iubita iubind?” (cantabile “Ah, fors’i lui che l’anima”/”Poate ca el va fi acela”). In mod sigur nu(tempo di mezzo “Follie…follie…delirio vano è questo”/”Ce nebunie!In van e-al meu delir!”). Dar destinul Violettei este cu totul altul: sa-si continue viata vesela si independenta sociala de pana atunci(cabaletta “Sempre libera degg’io/folleggiare di gioia in gioia”/”Mereu libera, ca un fluture zbor/de la o placere la alta”).

ACTUL II:

Tabloul 1
Alfredo și Violetta trăiesc fericiți, retrași la țară, în apropiere de Paris. Aflând de la camerista Annina că Violetta și-a vândut bijuteriile pentru acoperirea cheltuielilor necesare întreținerii conacului, Alfredo pleacă în grabă la Paris, să procure bani. În absența sa, apare Giorgio Germont, care îi cere Violettei să-l părăsească pe Alfredo, deoarece logodnicul fiicei sale nu este de acord cu această “legătură imorală”. După o grea luptă sufletească, Violetta hotărăște să renunțe la iubirea sa și pleacă la Paris, lăsând o scrisoare prin care comunică hotărârea de a se întoarce la viața de petreceri. Revenind, Alfredo nu se lasă convins de rugămințile tatălui său de a se întoarce acasă, în sânul familiei. Găsind pe masă o invitație de la Flora, pleacă în fugă spre Paris, unde știe că o va găsi pe Violetta.

Tabloul 2
Bal în casa Florei Bervoix. Printre alți invitați, la masa de joc se află și Alfredo. Intră Violetta la braț cu baronul Douphol. Între baron și Alfredo izbucnește o ceartă, ce tinde spre duel. Violetta îl imploră să nu-și riște viața. Alfredo este de acord, cu condiția ca Violetta să se întoarcă la el. Ținându-și promisiunea făcută lui Giorgio Germont, Violetta îi mărturisește lui Alfredo că îl iubește pe Douphol. Într-un acces de furie, Alfredo o jignește și este provocat la duel de către baron.

ACTUL III:
Părăsită de toți prietenii, ajunsă în pragul mizeriei, Violetta zace pe patul de suferință. Doar Annina și Doctorul Grenvil, rămași credincioși, caută să-i dea curaj. Pe neașteptate apare Alfredo, care a aflat între timp adevărata cauză a despărțirii lor și s-a convins de nevinovăția Violettei. Din nou, cei doi tineri țes planuri pentru o viață fericită. Sosește și Giorgio Germont care, prețuind noblețea sufletească a Violettei, este acum de acord cu căsătoria lor. Dar, prea târziu… Boala necruțătoare nu iartă și Violetta se stinge în brațele lui Alfredo, pe care l-a iubit atât de mult…

FOTO: tnobconstanta.ro