Nume
Email
Categoria din care vrei sa primesti
opinii

Un candidat și forcepsul care nu l-a impresionat(1403)

Cred că ceea ce i s-a întâmplat acestui candidat la președinție l-a copleșit, adică coliziunea cu viitorul, astfel nu-mi pot explica cum de nu a reușit să se adapteze unui dialog cu un interlocutor binevoitor. Faptul că dilua concepte și terminologii, că deturna constant cursul discuției televizate în timpul programat, în sensul că răsturna însuși enunțul problemei continuând cu solicitări de felul: ,,Dacă m-ați fi întrebat despre cutare chestiune...” și să nu constante, - și mai bine că nu s-a-ntâmplat, pentru a nu se îngrozi – că nu se înscria în spațiul dezbaterii, poate mai fi acceptat. Dar când ți se reformulează întrebările de două ori, ca la clasa primară, când ești ajutat, cu sagacitate aproape, să găsești în gândirea ta analitică – doar ești advocat! – elemente comune de dialog care să construiească ceva lămuritor, nu este firesc să dai și răspunsuri care să-i convingă pe alegători și să te plaseze, cumva printre preferințele lor? Cum nu am ratat două asemenea suculente-ntâlniri prin intermediul televiziunii naționale, îl voi și numi: Amariței Mircea Mirel, un candidat care n-a fost impesionat de forcepsul cu care moderatorii voiau să-i scoată cuvintele de pe unde erau ascunse. Ce să mai zic de atenționarea, mai aveți atâtea minute, adică, haide domnule, spune ceva!, eliberatoare, în final, sau de cererea de a face distinție între umanism și individualism ca ipoteză de lucru în cazul în care ar fi ajuns președinte? Practica politică bănuiesc că dă un timbru aspru dar nu metalic, nu doar vocii ci și prezenței ca valorizare a autonomiei, mai ales când trebuie să vorbești liber în public sau într-un cadru restrâns, dar și o îndrăzneală în abordarea temelor care să dovedească auditoriului că stăpânești domeniile și că ideile specifice ies cu ușurință unele din altele. Nu am simțit nicio înflăcărare în glas, nicio strălucire a privirii sau întesitate în gesturi care să convingă că trăiește efectul accelerării momentului când concetățeanul îi va citi numele pe buletinul de vot și va lua o decizie. Nicio neliniște psiho-bilogică. În vogă sunt declarațiibanale, de felul: voi fi un mediator constant între și între, partidele s-au pretins a fi sociale, democrate sau reformatoare, voi identifica criteriile prin care societatea românească să se dezvolte, voi fi încarnarea statului de drept etc, etc, ceea ce dovedește, cred eu, nu doar o slăbiciune a resurselor ideologice din rucsac, vom putea identifica această slăbiciune, dacă vrem, la cei mai mulți dintre cei care au pornit în această călătorie, ci și o ignoranță a faptului că formularea politicilor necesită mai multe cunoștințe decât generalități, că dorința influențării în această competiție pentru putere și reprezentare presupune să produci argumente capabile să contrazică orice atac, să ataci punctele de vedere ale altora cu propriile informații, săfii suficient de bine informat încât săștii care ar fi compromisurile satisfăcătoare pentru societate, mai ales când nu ai nici un sprijin parlamentar, ca în cazul de față, pentru că partidul tău nu contează pe scena politică.Adică să ai alternative realizabile, deoarece votantul, pentru a exercita la rândul lui influență, trebuie să știeimpactul pe care îl au asupra sa alternativele propuse de tine în comparație cu ale altor candidați, mai ales că și el vrea să trăiască sub presiunea competitivă de a deveni bine informat. Dar cu ezitări, cu ratări care schilodesc formatul unei emisiunide informare și cunoaștere nu dovedești decât imaturitate politică, amatorism, o prăbușire adaptațională, eșecul afirmării identității tocmai când ai mai mare nevoie de ea. Asemenea prezență, și ea nu a fost singulară, atrage atenția, prin rezistența irațională la cultura gândirii liberale din ramura căreia candidatul se revendică, declarat, ca să nu mai amintesc de privirea inexpresivă, uimită, semn că nu înțelegea despre ce era vorba în studio și că nu era pregătit, cu tot prestigiul intelectual cu care se lăuda c-ar exista în rândul membrilor de partid, să devină un adevărat maître àpenser cum zic francezii, și naște cel puțin o întrebare: Ce cauți dumneata în această campanie? Dacă ai fi fost din tagma umoriștilor de calibru precum cei ai unui sfârșit de secol XIX, practicanți și ei ai advocaturii, mă refer la Cincinat Pavelescu, Toma Florescu, Radu D. Rosetti, Periețeanu, I.C Popescu-Polycletetc, poate aș fi pus asemenea prezență pe seama supleței de gând și expresie în dialog. Cum însă prestația n-a avut pic de spirit, a fost ternă, întreb și eu precum Ionescu-Faur: ,,Te revoltă nedreptatea? / Ai răbdare, bre, îți spun: / Doar n-ai vrea să-ți dea Regia /Și răbdare și tutun.” Și-apoi să nu uităm: prezența în campanie prezidențială prin timpii alocați de televiziuni nu este o-ntâlnire cu realizatorii, ci una cu electorii.

  

Adauga un comentariu

Aboneaza-ma la comentarii

Editorial

ORATORII ALEGĂTORULUI NECUNOSCUT
scris de Lucian Cristea
Marile cuvântătoare se află în PSD Constanța. Există chiar o modalitate de adresare caracteristică lor. Citez: “Are cuvântul (...)
citeste mai mult

Cele mai recente comentarii