Nume
Email
Categoria din care vrei sa primesti
opinii
Spre lauda prostiei (o scrisoare apocrifă)

Spre lauda prostiei (o scrisoare apocrifă)(1386)

Călătorind zilele trecute, mi-am lăsat gândul să zboare fără a mă revolta împotriva condiției umane spre a închipui, spre plăcuta amintire a iubiților și înțelepților mei prieteni, câteva rânduri inspirate de Moira, cum îi spuneau vechii greci Nebuniei sau Prostiei. Sper că nu vei bănui că am suferit în vreun fel influența acestei zeițe, mai ales că spiritul tău superior și firea-ți bună, te îndeamnă să găsești adesea mulțumire în cuvântul scris. Bănuiești, desigur, că am ,,umblat” la Salutul către cititor din partea lui Erasmus, unfel de motivație, înaintea lecturii la Elogiul nebuniei, pe care te îndemn să dai câteva ceasuri de plăcere. Măcar vei afla, ca și mine cum, azi ca și atunci, niște oameni, prin ghidușii și glume, adică prin prostii, au vrut să-și desfete în public, pe bani de la buget sau de-aiurea, orgoliul nemăsurat,o exista o unitate etalon pentru el, precum metrul etalon de platină care măsoară exact a zecea milionime din sfertul meridianului terestru?, jucându-se de-a candidatul la președinție și clamând, la tot pasul, parteneriatul cu comunitatea morală a societății civile, deși toți știu că aceasta se opune structurilor politice. Spun eu societate civilă, adaug și dialog, pietate, dar ce am văzut a fost pentru mine neânțelesa încredere a unora dintre ei în mandatul pe care și l-au semnat singuri cu de la sine putere, amăgindu-se că ei sunt înalții moralizatori, singurii aleși, pentru că ei s-au ales singuri să fie președinți; au dat lecții despre statul de drept fără să fi fost dascăli, au vrut să ne seducă cu tentații exchibiționisteca marcă a propriului prestigiu, un trecut real care-i ajunge din urmă fără să le asigure supraviețuirea din perspectiva prezentului, ranguri revendicate teatral, ele fiind apanajul Occidentului, unul în față, prefăcânde-se aulet, restul în spate,cu fală, discursuri împestrițate, primejdii imaginare, lamentații precum Patrocloscând ,,a coborât în Hades, lamentându-și soarta, părăsind bărbăția și puterea”, vorba lui Homer, lingușitori,susținători de carieră, oameni gata să închine un imn iubitorului de faimă. Dar deodată, crede-mă, s-a auzit răsunetul unei trâmbițe și, fiind ocupată cetatea cu căutatul spionilor prin piețe, cei din jurul candidaților se refugiază în spatele cortinelor. Cine le răpise jumătate din gândire? Cine pe cine mai slujește? E timpul să citez fraza lui Socrate: ,, Știu că nu știu nimic”. Cetatea crăinicise.Spre lauda prostieilor cum că știau totul despre siguranța națională, securitatea energetică și economică a țării, demografie, despre zâmbetul Giocondeicând admirația convențională nu costă nimic, dar are nevoie de complicitatea tăcerii sau surâsul lui Voltaire, precis, tăios ca o floretă, mai ales după ce acesta, zâmbetul, se-nțelege, măturase podeaua, de la carceara Bastiliei la cea a Academiei, Cetatea i-a judecat după datele biografice. Cu câte semnături avute pe listele de înscriere, între două sute și trei sute de mii, cam cu tot atâtea voturi s-au și ales la finalul întâiului tur de prezidențiale. Unii nici cu atât.

M-aș fi simțit jignit dacă mă chema Udrea Gabriela Elena, Macovei Monica, (suntem mai mulți decât cred ei, a declarat ea, fără să ne spună cine sunt acei ,,ei”), Amariței Mirel,Brânză William,Hunor Kelemen, Tudor Corneliu Vadim, Meleșcanu Teodor, constatând că electorii n-au descoperit nicio relație între vot și acțiunile sau angajamentele publiceasumate. Să nu știe aceștia că deciziile votanților sunt părți de utilitate derivate din activitatea guvernului, cu alte cuvinte, fiecare acționează în așa fel încât să obțină cel mai mare beneficiu posibil? Adică, comportamentul politic al cetățenilor a fost rațional, din punctul de vedere al practicilor politice și nu din al meu, ca să mă înțelegi, prietene. S-a ținut cont, nu, de calificativele de performanță ale candidaților. Sigur, doar beneficiile pe care cetățenii le conștientizează până în ziua alegerilor le pot influența deciziile de vot, altfel comportamentul ar fi irațional.
S-a invocat și inexplicabilul de către un televizorist, Bogdan Rareș s-ar numi, de la Realitatea tv, el însuși devenind un inexplicabil când declara că nimeni de acolo nu are partipriuri, îl surprind șoptindu-i în direct (o cameră mai el era pe el) unei colege de studio să ceară demisia ministrului de externe, ah, dar să-i fi văzut fața de filozof exaltat, ca și cum aburii nectarului din Olimp i s-ar fi urcat la cap, pe când exit-pollurile anunțau primele procente: Udrea, ah, unde-i Udrea, (dar cine este aceasta?), a, da, pe locul trei, trei, trei, eheiii, ce libații sub chipul împrumutat laudei ar fi aruncat în eter dacă cu rapiditaten-ar fi coborât, și coborât... atât... Dar poți explica nimicul și cât de îndatoritori sunt doi catâri care se scarpină unul pe altul? Îți amintesc că principala unitate de reflecție în mintea votantului este ciclul electoral și că acesta își formează propriul standard în urma experienței avute cu alte guverne. Prin calcularea gradului de performanță al guvernelor, electorul creează o unitate de măsură cu ajutorul căreia înțelege dacă cei aflați la guvernare acționează bine sau rău. Astfel acesta compară veniturile de utilitate pe care le-ar obține de la fiecare partid, și votează cu acela ce i-l va aduce pe cel mai mare. Dacă diferența între veniturile de utilitate estimate în cazul fiecărui partid sau coaliții este pozitivă, electorul votează pentru partidul, coaliția de la putere, mai ales în cazul prezidențialelor, dacă este negativă, votează pentru opoziție. Votul înseamnă selectare și comparare nu doar a platformelor, ci și a riscurilor, știind că niciun partid nu e capabil să facă tot ceea ce spune că va face. Ele pot fi mai mici dacă unul dintre partidele aflate în campanie se află deja la putere, caz în care performanța sa în perioada dintre ciclurile electorale dă o idee despre ce va face respectivul partid în viitor, dacă politicile sale au o oarecare continuitate. Rațional cred că este ca votul să se bazeze pe acțiuni prezente și nu doar pe cele viitoare. Da, poți spune că fiecare proces electoral este în același timp un feedback, precum și că gradul de performanță al unui guvern - sigur, o putem compara cu o performanță ideală, dar n-ar fi de nici un folos - se poate schimba din motive pe care nu le voi aminti acum. În definitiv, campania la prezidențiale se poartă între partide, în cazul unui sistem bipartid sau coaliții, ca la noi, dar năzuința spre cel mai înalt bine e proprie tuturor oamenilor. Deci, o parte importantă a deciziei de vot o constituie anticiparea votului celorlalți electori, pe baza estimării preferințelor lor. Predicția se folosește pentru a determina dacă partidul și candidatul său la prezidențiale fac parte din aria relevantă de alegere. Ei bine, prietene, acestui mecanism al estimărilor standard nu i-a fost înțeleasă funcționarea de către cei ce au adus laudă prostiei, candidând la prezidențiale din nimic, visând că ei sunt vrăjmașii faimoși și că știința lor va fi doar națiunii folositoare, adică ei ar fi singurii înțelepți. Înarmați cu două trei silogisme, s-au încumetat să coboare în arenă, vorbind și plimbându-se printre noi, cu o privire încărcată de milă, în ochii lor trufași, de parcă ar fi fost secretarii naturii când ea a zămislit lumea sau miniștrii treburilor cheltuitoare și nu a celor hotărâtoare, căci îndărătnicia lor era de neânvins, nesfiindu-se nicio clipă să recunoască binefacerile prostiei, înfruptându-se din darurile ei. Închei, spre plăcuta amintire a înțelepților mei prieteni amintiți laînceput, tot în spiritul vorbelor lui Erasmus, dacă nu greșesc: ,,Omul care s-a încumetat să ia în mâini soarta unui neam trebuie să fie întâiul care să se supună legilor, în care se reunesc puterea legislativă și cea executivă, căci toți ochii sunt ațintiți asupra sa și asupra pildelor purtăriisale. Trebuie să știe că viciile inșilor oarecare din mulțime nu sar în ochi, nici nu dăunează țării, dar că rangul său îl oprește de la oricare încălcare a datoriei. Închipuiește-ți un astfel de om neștiutor de legi,nepăsător de binele obștei, veșnic umblând să-și ticsească punga și să-și împlinească poftele, vrăjmaș al libertății, adevărului, științelor, judecând totul după patimile sale și foloasele ce i-ar putea ieși. Pentru el binele țării e vorbă goală. Nu mă tem că m-aș păcăli spunând că i s-ar face rușine dacă toate acestea în față i-ar fi zise cu dreaptă cuviință”.

Adauga un comentariu

Aboneaza-ma la comentarii

Editorial

ORATORII ALEGĂTORULUI NECUNOSCUT
scris de Lucian Cristea
Marile cuvântătoare se află în PSD Constanța. Există chiar o modalitate de adresare caracteristică lor. Citez: “Are cuvântul (...)
citeste mai mult

Cele mai recente comentarii