Nume
Email
Categoria din care vrei sa primesti
dosarele timpul
NOROIUL

NOROIUL(2135)

Suntem cu noroiul până la gât, imaculaţilor!

Ţara merge bine şi vom fi fericiţi. Suntem feriţi de criză, să nu avem griji. Lupta cu corupţia este în plină desfăşurare. Sunt singurul idiot care nu crede în porcăria asta. Să fim realişti, suntem scârboşi şi ipocriţi, fanfaroni şi muritori într-o lume care miroase urât. Faptul că nu spunem lucrurilor pe nume este însă o dovadă de laşitate. Plesneşte entuziasmul în mine când văd că facem şezătoare în mocirla schimbărilor de miniştri când, periodic, idioţii siniştri aplică ce-i taie capul cu o zi înainte. Nemernicii care ne conduc îşi pun în piept medalii de merit şi-şi doresc pensii de cosmonaut. Ţara duduie de proşti care se prefac că-nvârt şurubul. Sunt încrezător că ne vom duce dracului şi ne vom opri cu coarnele în gardul cel mai colorat. Cred cu tărie că suntem sociopaţi. Mincinoşi cu noi înşine, ne strângem până şi vorbele de gât, ca să nu iasă întregi şi ne ascundem în spatele unor avatare colorate şi fals intelectuale. Creaturi frustrate, pofte murdare, papagali dorind zborul albatrosului. Nişte găuriţi în fund aflaţi într-o cursă contra-cronometru pentru a pune–n piept munca altuia. Am pierdut postura în faţa imposturii, nişte bieţi mârlani în pantaloni supraelastici, fumând însă pipă englezească. Totul sub zodia buricului. Cine mai face, fraţilor, diferenţa dintre cireaşa de pe tort şi bomboana de pe colivă? Ne-am şi văzut mijlocul centrului, al doilea nod din papură, buricul pământului şi rahatul de sub taraba cu căpşuni. Pe banii noştri destui ne duc minţile la plimbare. Experţi în perdele de fum. Am devenit ultimul vagon al U.E. Suntem ţinuţi departe de haitele de interlopi care conduc marile oraşe. Fondurile europene nu ştim cum intră şi mai ales unde se duc. În talk-show-urile păcătoase cu fufe şi porno-murături nu se scapă vreo informaţie despre asta. E o ţară dementă cu acordeoane care sună prost, dublate de maşini de curăţat raţiuni. Ni se clatină neuronul a pustiu, ca unor cămile fără apă. Suntem cu doi centimetri peste maimuţă şi cu trei sub porc, vorba unui jurnalist argentinian. Un nesimţit clefăie la masa de alături, dar îmi este frică să-i spun ceva pentru că folosim un lipici de proastă calitate când ne fixăm idei pe scoarţă. În fiecare zi purtăm un război cu noi înşine şi, ce e mai nesănătos, ne-am obişnuit să-l pierdem. Am devenit cu toţii nişte pitici blazaţi, mereu scuipaţi peste scufie şi şterşi cu cotul ignoranţei. La fiecare naştere ni se croiesc haine pentru înmormântare. Sunt poveşti de adormit copiii în lipsa unui leagăn decent, dar ni se cere să vorbim de om şi de raţiune. Poate doar rândurile mele să vi se înfigă direct în frunte. În rest, în marea majoritate a timpului ne luptăm cu dezastrul. Zâmbiţi, mâine va fi mai rău. Nu vizez persoane scriind cuvintele pe după gard. Doar că ochiul meu critic scormoneşte putreziciunea noastră. De aceea mă arată lumea cu degetul. Chiar şi cutrele ordinare care mă pupă-n cur atât cât le este bine. Îngerii pe care-i cunosc au toţi, fără excepţie, dosare penale. Mi-e greaţă de atâta meschinărie, mai ales c-am suportat astăzi o scenă de nesimţire din partea unui boşorog cameleonic de care mi-a fost milă, după ce el mă făcuse, nemeritat, albie de porci. Scroafa se suise din nou în copac, dar machiavelic mă mângâiam că n-am fost şi nu sunt singurul stăpân căruia i-a muşcat mâna după ce-a ros osul plin de măduvă. Facerea de bine e asimilată încă pentru destui cu mâncatul de căcat cu polonicul, de aceea am devenit profesionişti doar în curăţatul cu limba. Un vechi proverb indian spune că pe lume există doar doi oameni perfecţi: cel nenăscut şi cel mort. Sabia de deasupra capului am înlocuit-o cu perechea de buci din faţa ochilor. Un beţiv al lui Esenin trăieşte în fiecare dintre noi. Doar să nu se aplece prea mult pentru că dă cu capul de parchet. În locul fânului, vitele au ajuns să prefere mierea de albine. Ne place mizeria altora pentru că ne alimentează fanteziile. Nu mai e timp să fim culţi, sunt sigur că ne-a trecut rândul. Dar măcar să fim sociali ar trebui. Indiferent de anotimp, acum, oile votează tot un măgar. În Circul Total noi suntem spectatori, dar din păcate noi suntem şi clovnii. Mă dor picioarele şi am să mi le introduc în fund, dar încerc pe cât se poate să văd lucrurile clar în continuare. Căruţa democraţiei româneşti are cai orbi şi birjarul mut ca un palmier... Sunt supărat şi că orice purtător de diplomă de jurnalism, deocamdată, poate debita orice prin strungăreaţă. Asta în timp ce oiştea României se îndreaptă cu prea mare viteză către gard, iar presa a ajuns doar un câine fără dinţi, în loc să pună politicienii cu botul pe labe.
 

OMD MAMAIA CONSTANTA
Ziarul Timpul WhatsApp

Comentarii

Pompiliu Comsa
21-10-2015
Multumesc Mihai! Cu plecaciune,Pompiliu
baba mihai
21-10-2015
bine spus si la obiect.!

Adauga un comentariu

Aboneaza-ma la comentarii
OMD MAMAIA
Labirint Residence Euro Vial Residence
IMPExpert Birotică și Papetărie

Editorial

Dreptul de port carte
scris de Mircea Lungu
Zilele trecute m-au întâmpinat într-o librărie câteva pachete de cărți pe care scria RETUR. Cu o lovitură de marker, glumesc, desig(...)
citeste mai mult

Cele mai noi

Cele mai recente comentarii

UNPR-RSE