NU SUNTEŢI DUMNEZEU, MĂ!(1747)
Motto: Nihil Sine DEO
Hai cu ’neatza! E dimineaţă. Ziua a început să umble prin lume. E toamnă. E final de octombrie. Termin tâmpeala cu umorul şi redevin cetăţean. Trăim vremuri amare. Mă refer strict la români. La cei din ţara în care ne-am îngropat părinţii şi ne creştem copii şi nepoţii. Pe peretele meu virtual, ca o dovadă de violenţă şi prostie, tot felul de agramaţi, semidocţi, vuvuzele ale galeriilor, pensionari visându-se în cârciumi jegoase din cartiere sordide, înjură. Fără argumente, fără ruşine. Proletculţi cu legitimaţie de facebook. Haite dezlănţuite. Doamne, ce înaintaşi am avut. Să-și fi pierdut neamul acesta puterea de discernământ și puterea de-a naște conducători asemenea lor? Sper că încă nu este totul pierdut și avem capacitatea de-a renaște din propria cenușă, de-a ne găsi drumul și valorile, să nu ne mai fure gândurile și viața oameni care nu le merită. Eu sunt urmaşul lui Ştefan cel Mare. Cred că s-ar răsuci în mormânt să vadă atâta ipocrizie şi hoţie pe faţă. Câtă dreptate a avut mareșalul Ion Antonescu la aceea mascaradă din 6-17 mai 1946, numită pompos „Procesul Marii Trădări Naționale”, când Iuliu Maniu a depus mărturie împotriva mareșalului, iar acesta i-a reproșat: „Domnule Maniu astăzi sunt judecat eu, mâine vei fi dumneata!”, și așa a fost. Numai că mareșalul a murit demn, executat de călăii comuniști, iar Iuliu Maniu în pușcărie, în boală și suferință... Adevărații trădători ai nației i-au judecat pe marii patrioți ai nației. Acesta este cel mai elocvent exemplu de lipsă a unității românilor în fața pericolelor străine. Dumnezeu să-i ierte pe amândoi și să-i odihnească în pace. Manipularea este lege în această ţară. Nu este nimic de râs cu ce se întâmplă. Mizeria de sub preş a ieşit în stambă. Televiziunile ne-au dat liber la otrăvit suflete. Se înmulţesc oamenii urâţi exterior, care mai au şi răutăţi ca să fie insuportabili. Ce periculos devine în aceste momente dreptul de exprimare a opiniei când nu există nici cea mai mică posibilitate de a întreba oponentul, cum a zis marele Preda:’’Pe ce te bazezi, domnule?’’ Neamul românesc în foarte mare măsură trebuie să nu mai aștepte miloaga, neamul românesc să nu mai fie slugă, așa cum este în cea mai mare parte, așteptând de la stat ba una ba alta. Neamul de care vă spun ar trebui să mânânce demnitatea pe pâine și nu să stea după perdea şi să întoarcă spatele imediat cum e groasă la cur. Cercul urii se rostogoleşte mai departe. Sunt sigur: vor urma ani de război civil. De felul meu, nu înghit sub nici o formă căcănăreala băloasa împroşcată din rărunchi de toată naţia politichiei româneşti sau de aiurea. Furtul şi şpaga aduse la rang de fală mă îngreţoşază şi mă revoltă. Toată şleahta asta de mâncători de rahat trebuie dată la hazna. Bun, au intrat la mititica câţiva, alţi câţiva sunt pe drum către pârnaie, dar cu ce ajută asta neamul românesc? Toţi au despre toţi câte ceva prin sertare, iar dacă interesul poartă fesul, află că interesele poartă fesele!
Sunt trist şi acum ştiţi şi de ce. Poate mă înţelegeţi. Cu plecăciune,
Pompiliu Comşa
