Lumina. Românul manipulat(1912)

În multe situaţii trebuie să te înalţi din ceea ce viaţa de zi cu zi îţi oferă, pentru a putea înţelege ceea ce Dumnezeu îţi dăruieşte. Prin rugăciune, putem ţine legătura cu Dumnezeu, Tatăl nostru. Când facem o milostenie trebuie să dăm dovadă de discreţie şi delicateţe, să fim cu respect pentru cel ce este destinatarul milosteniei. Milostenia de faţadă este de fapt un act de abuz asupra celui pe care vrei să-l ajuţi. Să nu uităm că şi cel sărman sau sărac are demnitatea sa. El nu este un număr al unui dosar de asistenţă socială, ci este o făptură al lui Dumnezeu. Nu-l strivi cu buna ta intenţie. Lasă-i şi lui bucuria de a fi om şi de a da valoare gestului tău creştinesc şi bunelor tale intenţii. Există ideea că oamenii sunt mai săraci, mai bolnavi, mai pesimişti. Pe de altă parte, oamenii cred că au pierdut ceva, dărâmându-se comunismul. Or, ei au câştigat libertatea de a-şi manifesta credinţa. Sub multe aspecte însă românul nu ştie ce să facă cu libertatea. Această libertate l-a împins spre zone în care, sub anumite aspecte, el îşi pierde autentica libertate. Se lasă manipulat sau deja este manipulat de mass-media, fie de anumite curente şi ideologii. Am scăpat de ideologia comunistă, singura care ne intoxica. Atât ne-a manipulat, până ne-a intoxicat şi am avut o reacţie inversă faţă de ceea ce ni se spunea atunci. Românul are acum impresia că e liber, când, de fapt, este manipulat. Înainte, preotul trebuia să vorbească foarte măsurat, atunci când trebuia să spună punctul de vedere al Bisericii, în anumite situaţii. După revoluţie însă, încet-încet, au apărut forme de ateism, determinate exclusiv de comportamentul moral al oamenilor. Opulenţa îngâmfă, omul bogat are impresia că, pe undeva, este puţin Dumnezeu şi că nu mai are nevoie de Dumnezeu. Esenţa creştinismului e doar iubire. Adevărul nu poate fi contestat numai pentru că noi nu-l credem. Trăim într-o societate de oameni în mare parte nevrotici, care sunt aici tocmai pentru faptul că îi jenează întâlnirea cu Hristos Cel viu şi Îl văd pe Hristos Cel viu numai ca judecător. Nu vor să-L perceapă ca pe Unul care şi-a dat sângele pentru omenire. De aceea în educaţia tinerilor ar trebui să se urmărească motivaţia pentru studiu serios şi, înainte de toate, formarea de caractere, în funcţie de valorile eterne. Câteva cuvinte se cuvin spuse şi despre Dumnezeu Mamă. În Cântecele Regelui David se scrie şi despre Sophia, alter ego feminin al lui Dumnezeu. Afirmaţii interesante apar şi în romanul Codul lui DaVinci, scris de Dan Brown. Dar, mai preferabil, mai ales pentru bărbaţi, este să vorbească despre Dumnezeu Tatăl. Poate şi înţelegeţi de ce. Există persoane care vor să-l facă pe român să nu mai fie român la el acasă. Nu este adevărat că vine occidentalul şi mă schimbă. Credeţi că mă va obliga occidentalul să nu mai postesc miercurea şi vinerea, să nu mai ţin posturile, să privesc Sfânta Liturghie altfel decât cum trebuie? Personal am constatat o lipsă de sensibilitate a românului pentru spaţiul sacru. Intră în biserică precum ar intra în grădina publică, nu-l interesează că este un spaţiu sacru. După Revoluţie s-a lucrat atât de mult să pierdem simţul valorilor, încât multora le place la nebunie prostul gust, limbajul trivial şi violenţa, găsind o plăcere deosebită în a strica ceea ce alţii au făcut bun, în numele libertăţii. Acestea sunt forme acute de degradare induse metodic de instituţii şi persoane care spun că fac educaţie. Iată, în Europa, ni se spune că noi suntem hoţi, săraci, vampiri, în timp ce câteva milioane de români lucrează acolo la cele mai grele munci. Este foarte curios că românii autentici nu-şi dau seama de tendinţa unora de a-l face pe român să nu mai fie român la el acasă. Mulţi oameni au ajuns să privească viaţa cu tristeţe, cu scepticism, în loc s-o privească cu bucurie, cu speranţă într-o lume a lui Hristos. Factorul social creează anumite sensibilităţi în plan sufletesc şi invers. Stările sufleteşti influenţează spaţiul social. Uitaţi-vă la un copil de şcoală generală de la ţară, care, dacă pleacă la oraş, dintr-o dată, devine altceva. Imaginaţi-vă că noi ne modelăm în funcţie de informaţia care pătrunde în noi, care este o formă de mâncare. Noi nu ne hrănim numai cu mâncarea propriu-zisă. Ne hrănim cu ceea ce vedem, cu ceea ce auzim, cu ceea ce aflăm. Şi uitaţi-vă că ţăranul de astăzi nu mai stă în Poiana lui Iocan, ca Ilie Moromete, să discute problemele pe care le are. El se duce la televizor, iar la televizor vede ceea ce ştiţi dvs. că oferă televizorul. Toate emisiunile cu personalităţi de la care am putea învăţa ceva, care ar putea spune ceva interesant sunt împinse spre miezul nopţii, când oamenii simpli şi copiii se duc să se culce. Iar în timpul în care omul ar putea să vadă ceva util lui sunt prezentate numai programe care îi strică completamente viaţa. Oameni buni, avem nevoie de modele în toate spaţiile, iar aceste modele sunt ţinute deoparte.