DANSUL DIN BURIC ŞI JAFUL DE LA „DINAMO”(2011)

Dansul din buric al lui Borcea la tribuna oficială a stadionului din Şoseaua Ştefan cel Mare a devenit o imagine simbol. Un dans al bucuriei. Puţini ştiu însă că Borcea dansează din buric nu numai în tribună. La fel de dibaci mişcă buricul şi atunci când este vorba despre administrarea clubului Dinamo. Un o buriceală penală, care a păgubit statul şi i-a îmbogăţit pe acţionari.

Nu mă refer la dosarul „Transferurilor”, pentru care Cristian Borcea este în puşcărie acum. Ci la fraudele de zeci de milioane de euro, de jaful sistematic aplicat asupra clubului care, până la urmă a intrat în insolvenţă.

 

DRIBLING SIMPLU, NESPECTACULOS

Mişcarea din buric, pentru a dribla autorităţile a lui Borcea, Badea şi Turcu, trioul de tristă amintire din fruntea lui Dinamo FC Dinamo Bucureşti, nu a fost deloc unul spectaculos. Dar, după cum veţi vedea, extrem de eificent. Desigur, reuşita nu putea fi posibilă dacă adversarul, adică MAI-ul, nu se uita în altă parte şi plonja la mişto, după fentă.
Iată, pe scurt cum au stat lucrurile. Cum cei trei au trecut în proprietatea lor ceea ce era al statului, fără să dea nici un ban. Dimpotrivă, au luat cu sacul.

După 1990, secţia de fotbal a clubului „Dinamo” al Ministerului Administraţiei şi Internelor, s-a privatizat. Adică a luat fără nici un ban sigla (pe care a transformat-o ulterior), suporterii şi palmaresul şi a pornit pe cont propriu. Astfel a luat naştere Fotbal Club Dinamo, asociaţie persoană juridică română de drept privat. Restul de „Dinamo” cu celelalte discipline sportive a rămas tot în proprietatea statului şi s-a numit în continuare „Clubul Sportiv Dinamo”. Aţi înţeles şmecheria?

Nu întâmplător s-au dat aceste denumiri diferenţiate doar de o singură literă. Ci pentru a crea confuzie între cele două cluburi: FC Dinamo, privat, şi CS Dinamo, de stat. Confuzie care s-a dovedit extrem de folositoare de-a lungul anilor. Pe noii proprietari ai lui FC Dinamo nu i-a lăsat inima să despartă cele două cluburi surori, aşa că au decis să rămână în Ştefan cel Mare. Adică, FC Dinamo, club privat, să folosească baza sportivă a lui CS Dinamo, club de stat. Adică, FC Dinamo, club privat, joacă fotbal pe bani publici, ai contribuabilului. Mai exact, foloseşte gratuit bazele sportive ale statului - Stadionul din Ştefan cel Mare şi Complexul Săftica - fără să plătească nimic, nici măcar utilităţile sau reparaţiile.

ÎNCEPUTUL MECIULUI

Fluierul de start al jafului a fost dat în 1994 de un ordin al ministrului de Interne de atunci (OMAI nr. 378/23.02.1994), când FC Dinamo primea cu titlu gratuit, din patrimoniul statului, pentru gloria sportului românesc şi beneficiul acţionarilor săi, construcţii în suprafaţă totală de 19.482 mp, teren în suprafaţă de 125.397 mp, precum şi alte obiecte de mobilier şi inventar. Era însă numai începutul. Pasa care lansa atacul. Acţiunea a continuat în forţă. A urmat lansat pe extremă cel de-al doilea ordin al ministrului de atunci (OMAI 453/14.03.1995), la fel de ilegal şi de aberant ca şi primul, prin care s-a mai adăugat tot gratis la zestrea clubului deja privatizat construcţii în suprafaţă de 352 mp şi obiectele de mobilier aflate în dotarea spaţiilor respective. Cu alte cuvinte, Badea, Borcea şi cu Turcu, nu au avut nici măcar bunul-simţ să-şi aducă de acasă un scaun pentru birou. Au luat gratis tot de la stat.

Era strigător la cer, aşa că juriştii de la Dinamo, intelectuali care lovesc mingea cu piciorul, deci nu prea dibaci în ale legilor, au încercat stângaci să dea o tentă de legalitate acestor acte normative profund ilegale. Am afirmat că ordinele cu bucluc au fost emise în baza legală oferită de Decretul nr. 409/1955, numai că acest decret spune exact pe dos: NU conferă dreptul conducătorilor instituţiilor centrale să transmită prin ordin dreptul de folosinţă. Deci, cele două decizii ale ministrului de Interne de atunci sunt lovite de nulitate. Şi ce dacă?

PAUZA

Aşa se încheie prima repriză. Rezultat: FC Dinamo - clubul privat - a intrat la cabine cu mai multe goluri marcate în patrimoniul lui CS Dinamo - clubul de stat - constând în clădiri, terenuri şi mobilier.
Pauza a durat mai bine de şase ani. Sau, mai exact, în acest răstimp s-a jucat cu reflectoarele stinse, FC Dinamo continuând în baza celor două ordine ale ministrului, fără nici o valoare, să folosească gratis terenul şi clădirile lui SC Dinamo.

IEŞIREA DE LA CABINE

Fluierul de ieşire de la cabine, din nou sub lumina reflectoarelor, l-a dat Hotărârea de Guvern nr. 1086 din 09.11.2000, dată special pentru FC Dinamo, prin care se aproba trecerea din domeniul public al statului în domeniul privat al statului şi în administrarea MAI fix a bunurilor care fuseseră date gratis „câinilor roşii” . Adică a doua tentativă de a da o aparenţă de legalitate jafului care a durat mai bine de şase ani. 

Cu alte cuvinte, schimbându-se statutul juridic al bunurilor, MAI, în calitate de instituţie de stat, era abilitat să încheie contracte de închiriere pentru ele. Pentru gloria sportului, CS Dinamo a decis să închirieze, cui credeţi? Tot lui FC dinamo. Contractul de închiriere, aşa şchiop cum era el, a fost socotit de Borcea, Badea şi compania o hârtie fără valoare.
Aşa că FC Dinamo - clubul privat, a folosit în continuare baza sportivă a lui CS Dinamo, club de stat, fără să plătească nimic, marcând din nou decisiv goluri în bugetul MAI, deci al statului: chiria pe teren şi clădiri, dar şi banii pe utilităţi. Un singur exemplu pentru a vedea dimensiunile jafului. Numai pentru apa consumată în trei ani, FC Dinamo - clubul particular - a rămas dator la CS Dinamo - clubul de stat - cu 3 miliarde de lei vechi.

REPRIZA A TREIA

La fotbal nu sunt decât două reprize. Dar parcă mai este cazul să ne lovim de un aşa amănunt. Meciul FC Dinamo - CS Dinamo a continuat şi în repriza a treia, contrar regulamentelor. Mai era încă mult de furat. De această dată, fluierul de start a fost dat de un document care voia să bage partida în legalitate. Este vorba despre contractul de asociere nr. 2640/16.07.2002 între clubul privat şi cel de stat, care avea ca obiect "asocierea părţilor în vederea susţinerii şi activităţii sportive de performanţă şi exploatarea rentabilă şi eficientă a bazei materiale".
Pentru gloria sportului, la această asociere, clubul de stat venea cu terenuri, spaţii de birouri, terenuri de fotbal, tribune, vestiare, garaje şi magazii. La rândul lui, FC Dinamo - clubul privat - venea la asociere cu "personal calificat, experienţă managerială, public amator de fotbal". Vasăzică, una dintre cele mai importante baze sportive din ţară contra dibăciei lui Badea, Borcea şi compania.

Contractul mai cuprindea obligativitatea lui FC Dinamo de a da către CS Dinamo cotă parte din biletele vândute, cotă parte din contractele de reclamă, cotă parte din banii luaţi pe transferurile de jucători. Desigur că statul, adică CS Dinamo, nu a văzut nici un ban din toate acestea. Deci, la Dinamo, acţionarii au aplicat principiul: când am zis că luăm am luat, când am zis că dăm am zis. Cheltuielile cu echipa au fost suportate de stat, iar câştigurile, băgate fără jenă în buzunar de acţionari.

Cine dă fluierul final al acestui mega-jaf? NU-i aşa că acum, dosarul „Transferurilor” pare un joc de gleznă?