ANTONIADIS, AJUTÂNDU-I PE ROMÂNI ȘI DANSÂND CU LUPII DIN DUMBRĂVENI(12812)
Acum, când scriu, plâng... Plâng pentru cei care nu mai au puterea să o facă de atâta deznădejde și teamă acumulată în zilele și nopțile în care potopul alb s-a năpustit asupra lor, transformându-le casele în simple cavouri...
Văzând, la adevărata lor dimensiune, peisajul selenar din satele de la marginea Dobrogei, toate înghițite de nămeți, mi-am adus aminte de titlul unui roman al tinereții mele - „Vorbesc din mormânt”. Sunt locuri unde nu poți comunica decât prin pereții de zăpadă cu cei rămași captivi în propriile lor case, lipsiți de hrană, lumină, apă și căldură, fiind, practic, îngropați de vii! Oare? Cum e oare? Cum arată ea, SPERANȚA?
În câteva sate, de câteva zile încoace, SPERANȚA a putut fi ușor identificată în persoana lui Antoniadis, un grec cu suflet mare! Ca orice SPERANȚĂ care se respectă, nu dintre cele deșarte, Antoniadis, sprijinit de Comunitatea Greacă, a plecat într-o misiune umanitară de ajutorare a celor loviți năpraznic de furtuni, viscole și furtuni devastatoare.
Ca să ajungă la cei năpăstuiți de partea urâtă a naturii, grecul Antoniadis, posesorul grupei sanguine R.O.- ROMÂN, a fost nevoit, la rândul lui, să înfrunte vitregiile naturii, punându-și chiar viața în pericol! Cei care au avut șansa de a fi vizitați de Antoniadis, nu puțini la număr, au văzut SPERANȚA în mărimea ei naturală și s-au bucurat de OMENIA acesteia: hrană din belșug, apă, haine groase, diverse alte bunuri necesare pentru a face față unor condiții vitrege, cum ar fi, de pildă, vântul puternic, mai ales în câmp deschis, cu nimic mai prejos decât cel din Siberia.
Fără să știe pe cine au în fața lor, copiii au primit dulciuri și o primă lecție de viață despre SPERANȚĂ și OMENIE.
Poate că, în curând, pe unii dintre ei îi vom regăsi pe plaja de la Constanța, dansând Sirtaki, în tentativa de a-l ajuta să-și vadă visul cu ochii, înscrierea României în Cartea Recordurilor.
Atunci, la prima tentativă Sirtaki, s-a luptat cu ploaia. Acum, mult mai greu, a înfruntat iarna pentru a ajuta niște oameni care își pierduseră SPERANȚA...și...SPERANȚA a venit din partea unor greci!
Cum să nu-l iubești pe Zorba grecul, gata să vină oricând să te facă să zâmbești atunci când te afli într-un mare necaz!
Am avut sentimentul că, în aceste zile, l-am văzut pe Antoniadis dansând cu lupii din Dumbrăveni, de care îmi era atât de frică în tinerețe!
Seara, după încheierea misiunii umanitare, se aprindeau luminile în subteranul alb. Fiecare muc de lumânare transmitea același mesaj: Grecul Antoniadis, la nevoie se cunoaște!
Revăd pe un fundal alb chipurile desfigurate de ger ale sinistraților. La plecare, un surâs pe fața lor.
Doamne, cât de puțin le trebuie românilor ca să supraviețuiască!
Doar un strop de omenie!
