ÎN LOC SĂ SE IA LA TRÂNTĂ CU MAFIA PSD, ȘEFUL OPC CONSTANȚA ÎI IA PESTE PICIOR PE BOLNAVII DE PARKINSON!(9963)
Horia Constantinescu, cel care i-a venit de hac raței cu portocale, deși se ascunsese, cu pene cu tot, într-un congelator, a găsit de cuviință să facă mișto de boala care mă chinuie în fiecare zi!
Râde cu gura până la urechi pe tema asta și se bate cu palma pe burtă la gândul că tremur din cauza bolii, ceea ce lui îi emană o stare de satisfacție personală!
Din anul 2000, sufăr de Parkinson, dar, din necunoaștere și un pic de indolență, am aflat mult mai târziu de acest lucru. Practic, am sesizat în timp că nu mai bat corect la mașina de scris cu mâna stângă. Abia atunci m-am hotărât să merg la medic, când am aflat verdictul necruțător...
Povestea s-a complicat și a luat o turnură dramatică după ce un medic din Oradea mi-a spus direct în față că mai am de trăit doar trei luni de zile! Povestesc toate aceste amănunte, care m-au marcat la vremea respectivă, doar ca să-l fac pe Horia Constantinescu să înțeleagă că nu mă mai sperie și nu mă mai impresionează nimic!
Nici amenințările lui de tip mafiot!
Inclusiv mârlănia și sadismul cuiva, indiferent cine este el...
După aflarea verdictului, pe drumul de la Oradea la Constanța, de unde am plecat, la volan, la ora 5 dimineața, am avut timp să trec în revistă sumarul vieții mele, cu bune și rele.
Nu mi-am imaginat, însă, că cineva se poate bucura atât de mult că suferi de o boală necruțătoare și că poate face glume proaste și răutăcioase pe această temă!
Că își poate freca bucuros și plin de satisfacție palmele în legătură cu starea precară de sănătate a unui semen de-al său, care, atenție, nu i-a făcut niciun rău, pentru că nici măcar nu-l cunosc pe domnul în cauză!
Recunosc că mă număr printre cei care s-au grăbit să-l laude, gâdilându-l în barba-i sură, pe șeful OPC Constanța, după controalele efectuate în câteva unități de alimentație publică de pe litoral.
Chiar mi-am zis: “Băi, unde a stat ăsta ascuns până acum?”
Pe urmă, am sărit să-i iau apărarea în fața primului ministru, care încerca să împingă în derizoriu acțiunile sale, dacă nu cumva e vorba despre altceva la mijloc...
Un cor al criticilor săi ministeriali susținea că a făcut controalele respective cu prea mare tărăboi și că, pentru o oarecare protecție a litoralului, s-ar fi cuvenit mai multă discreție!
Am pledat pentru Horia Constantinescu, fiind convins că se încearcă mușamalizarea respectivelor cazuri...
Cât timp am scris de bine, șeful OPC Constanța nu m-a băgat în seamă! Nu sufeream de Parkinson, eram frumos, talentat și de treabă...
Pe parcurs, a apărut o chestiune care m-a determinat să fiu și critic cu noul justițiar al constănțenilor.
Horia Constantinescu, supărat că am îndrăznit să public un pamflet despre căruța domniei sale, fără ochi de pisică, aia de care, zice el, se agață, la disperare, Andrei Popescu, ca să-și facă imagine, mi-a transmis tot felul de amenințări!
La care se adaugă comentariile golănești privind starea sănătății mele, cum că stau în casă și tremur tot și că nu sunt în stare să mă îmbrac singur, dar că, în loc să-mi văd de bătrânețile mele, mai și scriu!
Da scriu, domnule comisar!
O mână o țin sub picior, ca să atenuez vibrațiile, și cu cealaltă scriu. De unde și până unde își permite domnia sa să hotărască de unul singur cine este apt să profeseze și cine e bun de dus la morgă?!
Prin intermediul cărei slugi își introduce domnia sa antenele în locuința mea ca să vadă cine mă îmbracă și cine mă dezbracă?
Cât privește boala Parkinson, îl sfătuiesc să fie mai rezervat în aprecieri personale. Este atât de parșivă, încât, nici nu știe omnia sa când se instalează în corpul său!
E sigur că dumnealui e sănătos tun? E convins că Dumnezeu o să treacă cu vederea gestul lui mârșav?
Am să-i spun o scurtă poveste. Era în Constanța un șmecher mare, tătic de tătic pe la Curtea de Conturi. După ce l-am ajutat într-o problemă, a încercat să mă îngroape! Ca și acum, primise ordin de la un partid otrăvit. Pentru el, miza era foarte mare: postul de șef al Justiției pe Dobrogea! Nu i-am spus decât un singur lucru: “Dumnezeu nu doarme!”
Au trecut două săptămâni. Într-o zi, am coborât din birou să-mi cumpăr ceva. În fața Prefecturii Constanța, un fabulos cortegiu funerar. Chiar în acel moment prefectul ținea un discurs adecvat momentului. Întreb pe cineva de lîngă mine dacă știe cine a murit. Îmi răspunde: CUTARE! Adică dușmanul meu! Mi-am făcut cruce și am șoptit: “Dumnezeu să-l ierte!”
Desigur, a fost o întâmplare, dar e bine să nu îți bați joc de neputința altuia.
Supărarea șefului OPC Constanța a fost declanșată de publicarea unui pamflet despre căruța sa electorală. În primul rând, termenul de căruță a fost folosit chiar de domnia sa în răspunsul dat la “scrisoarea deschisă” ce i-a fost adresată de consilierul independent Andrei Popescu, în care acesta îi solicită ajutorul pentru rezolvarea unor probleme care țin de siguranța și de buna organizare a transportului în comun cu microbuze.
În regim de urgență, pentru că s-au înregistrat deja destul de multe accidente! Ca să nu mai iau în calcul nemulțumirile semnalate în fiecare zi de cetățeni!
În ciuda faptului că scrisoarea respectivă îndeplinește toate condițiile și formalitățile unui demers diplomatic, fiind vorba de o chestiune de interes general, domnul Constantinescu s-a enervat pe motiv că nu primește ordine de la Andrei Popescu! "Nu sunt săgeata ta!" a afirmat domnia sa.
Se vede treaba că de la confiscarea raței cu portocale, aia înghețată cu pene cu tot, domnul Horia Constantinescu și-a schimbat vizibil atitudinea, tratându-i pe cei din jurul său cu un real dispreț!
Nu-i vorba de dat ordine, ci de o propunere mai mult decât constructivă. În definitiv, OPC este o instituție de stat pusă în slujba cetățeanului și nu Casa de filme nr.5, cu caii de la Buftea!
Poate chiar i-a intrat în cap că dumnealui este comisarul Cattani de România, cum l-au numit unii, și, ca atare, poate să jignească pe oricine cum îi vine la gură!
Când nu jignește, cu aerul prăfuit de Costinești, unde, cică, zice dumnealui într-un interviu comico- fantastic, a strâns în conturile personale peste un milion de euro, amenință!
Mi-a transmis prin Andrei Popescu că, dacă nu scot din ziar pamfletul cu căruța, o să vedem noi ce o să pățim!
După verdictul medicilor din Oradea, ce aș putea să mai pățesc?
Stau și mă întreb cum de a avut tupeu șeful OPC să-mi ordone să scot pamfletul din ziar?
Un singur om a mai comis un asemenea gest.
Fostul prim secretar Mihai Marina, care mi-a spus să-l critic când o să am ziarul meu! Din păcate, a murit și el!
Dacă ai confiscat câteva găini congelate, pozând în justițiarul orașului, înseamnă că îți poți permite chiar orice? Ca să nu mai spun că nu a avut curajul să mă sune pe mine direct, ci prin intermediul lui Andrei Popescu!
Sau poate că eu fiind bolnav, s-a temut ca nu cumva Parkinson să fie contagios! Până la urmă, nu asta este problema principală.
Declanșând o adevărată vendetă, cu un potop de amenințări la adresa lui Andrei Popescu, încep să mă îndoiesc de autenticitatea acțiunilor domniei sale.
În privința transportului în comun cu microbuze, nici o reacție oficială, nici măcar un răspuns, fie el și formal. Sigur, e mai ușor să facă diverse comentarii calomnioase la adresa stării mele de sănătate decât să-i ajute pe cei care, în virtutea rezultatelor obținute de domnia sa, i-au solicitat sprijinul!
E mai ușor să iei peste picior bolnavii de Parkinson, în numele cărora protestez, decât să te iei de piept cu Babinciuc și senatorul Nicu Moga, pe tema transportului maxi-taxi!
Ai spus, domnule Constantinescu, că sunt un căcat! După ce ți-ai dat seama? După gust? Avem și astfel de degustători în țara asta?
Domnule Cattani de Costinești, mai este acolo unul ca tine!, așa vorbești și cu cei pe care, chipurile, îi controlezi?
Bat pariu că în fața lui Babinciuc și a senatorului Moga nici nu respiri!
Că tot te lăudai că ne prezinți niște acte privind efectuarea unor controale pe tema transportului în comun!
După ce ai aflat că sunt imobilizat la pat, ți-a dat mâna să mă faci căcat! Dacă ai curaj, uită-te în sus spre cer...
Să nu dea Dumnezeu cel bun să mă cauți, într-o zi, ca să te învăț cum să temporizezi efectele generate de boala Parkinson!
Eu îți doresc, totuși, sănătate!
P.S. Mulțumesc lui Constantin Cumpănă pentru că este alături de mine și apără cu mult curaj libertatea presei!
