ȘI EU SUNT PRIMAR - dialoguri - Traian Dragomir, primar Ciocârlia, 2012(1344)

Traian Dragomir, născut pe 16 decembrie 1976. În aceeaşi măsură bun amic, tovarăş de nădejde, vorbăreţ şi tăcut, ciudat, prietenos şi inabordabil. Întreabă-l de ce este botos. Greu de înţeles, greu de trecut bariera care poate da impresia de îngâmfare. Este doar un amestec de bine şi timiditate, de romantism şi melancolie, de modestie şi filantropie, fără a face valuri. Este mai tăcut, deşi poate vorbi şi mult, şi bine, doar să vrea. Te poţi baza pe ajutorul său la vremuri de grea încercare. Nu-l poţi minţi. Te simte de la depărtare. De ai gânduri ascunse, nu te apropia de dânsul! Vibraţia comunei, o altă chestie foarte importantă pe care e mai bine să o cunoști. Unii primari se potrivesc cu comuna extraordinar, unii au abilitatea de a-i răni pe ceilalţi. Tu nu ai chestia asta. Tu eşti tăcut, muncitor. Vibraţia comunei Ciocârlia este 8. Ambiţia locuitorilor este temperată doar de mărinimia acestui primar, care uneori este blând, să-l pui la rană, alteori tăcut, de te poţi tăia în privirea de gheaţă, ştie să conducă fără să pară a fi un conducător. Altfel, să te ferească sfântul să-i provoci. Pot fi neîmblânziţi şi hotărâţi să-ţi arate câtă dreptate au. Deci, ei, săracii, pot fi îmblânziţi numai de primar prin felul lui de a fi.

- Cetățenii din Ciocârlia sunt nişte ambiţioşi. E bine să le ştii calităţile.

- Ştim. Suntem la al doilea mandat.

- Spuneţi-mi câteva proiecte şi o realizare, două, dacă vreţi să le scriem. Care vreţi să rămână. Că am întrebat-o pe secretară. Zic: „Măi, eu nu pot, să vorbesc cu el?“ Zice: „Nu suportă jurnaliştii. Nu-i suportă!“. Zic: „Eu nu sunt jurnalist!“.

- Nu că nu-i suport, eu pe sticlă nu merg niciodată. Ce să spun? Pe învăţământ, toate şcolile sunt ultramoderne la Ciocârlia.

- Aici a fost Nicuşor tare, când a fost președinte de consiliu județean. I-a ajutat pe toți.

- Şapte şcoli, toate renovate. Una e dată nou nouţă, una se construieşte acum. Trei cămine culturale construite noi.

- Au activitate?

- Da. Dispensarele din localitate reabilitate. Unul intră în renovare totală acum. Pentru culte puteți scrie că s-a construit o geamie şi se lucrează la a doua în Ciocârlia de Jos. Se reabilitează Biserica Sf. Maria, biserică mare, de peste 100 de ani.

- Ştii ceva istorie despre ea?

- Știu că e făcută de săteni. Referitor la infrastructură: reţeaua de drumuri din Ciocârlia sunt 45 km, totul e pietruit şi în jur de 40% este şi asfaltat. Apă potabilă: toată comuna, predată la RAJA.

- Nu aveai cum să nu o dai la RAJA?!

- În condiţiile în care aveai un consum de 100 milioane curent electric şi tu încasezi doar 40. Faci canalizare, nu ai cum, nicăieri în lume să poţi să scoţi un consum mic când întrebi ce contorizare ai la consumul de apă pe comună? 20%. Nu ai cum să scoţi toţi banii pe care îi cheltuiești. Trebuie să ai o contorizare de 100%. Atunci când ai kilowattul cu 7500 şi ai nişte pompe cu care scoţi de la 300-400 de metri, de 20 de kw, numai o pornire, numai o oră să meargă este 20 de kwx7000=140.000 – o oră. 14 ron x 30 de zile deja ai 4,7 milioane numai curentul.

- Tu vrei să mă convingi să RAJA e fată mare și că nu se mai poate fără RAJA? De unde sunt cetățenii din Ciocârlia? 

- Lasă domnule că dumneata când te uiţi în buletin eşti din Constanţa, dar la origini sigur nu eşti din Constanţa. Eşti mocan, eşti sibian, ori eşti brăilean, ori eşti gălăţean. Dobrogea nu a fost locuită. Dacă întrebi un dobrogean şi un turc cine e mai get-beget, turcul e mai get-beget. Ciocârlia a fost colonizată de sibieni, din Săliştea Sibiului, de brăileni, de gălăţeni, care au fost împroprietăriţi aici. Zece familii s-au înstărit şi, încet-încet.

- Ai o monografie? Ţi-a scris-o cineva? Şi de ce i s-a zis Ciocârlia?

- Era un boier, care avea două fete şi cântau foarte frumos. E una dintre variante. Că era Bilbiru Mic, Bilbiru Mare, acum e Ciocârlia de Sus și Ciocârlia de Jos.

- Ce frumoase sunt denumirile astea vechi!

- Bilbiru e în turceşte. Şi erau două fete: una a stat aici şi una în Ciocârlia de Sus. Ea a dat moşiile, a dat absolut tot. Şi de acolo a plecat Ciocârlia pentru că fetele cântau foarte frumos. Vedeţi un cimitir românesc ce extindere are şi unul turcesc. Cimitirul românesc are 4-5 hectare, iar cel turcesc are 15!

- Au stat otomanii 400 şi ceva de ani pe aici!

- Astăzi în Ciocârlia avem și 250 de familii de tătari nohai, turci.

- Comunitate mare şi destul de bună şi de cumsecade. Nu e ţigănească.

- Nu avem nicio familie de ţigani.

- Şi de români, câţi sunt?

- Aici e ultimul recensământ. Am zis să nu trecem de 3000 că e o altă grilă şi la consilieri locali, şi la... Şi o să găsiţi chestia asta nu numai la Ciocârlia, ci peste tot. Şi unde are 10.000 sau a avut 11.000 este trecut 9999. Ca să nu treacă de 10.000 că în loc de 13 consilieri îţi dă 11, sau în loc de... Şi atunci a fost o economie şi din această chestie. 15.000 de hectare de pământ administrativ pentru Ciocârlia. Preponderent, oamenii se îndeletnicesc cu agricultura, creşterea animalelor. Sunt în jur de 99-100 de vaci, 5000-6000 de oi, 30000 de capre. Este şi o căşărie pe tip A făcută din fonduri europene, care prelucrează 5 tone de lapte pe zi. E făcută mult înaintea mea. Avem în jur la 80 de societăţi comerciale. Am plantat în toamnă şi în primăvară peste 700.000 de pomi.

- Unde?

- Aici, în Ciocârlia. Că doar nu pe câmp, cum voia Nicușor.