FANTOMA DIN CASĂ!(2422)
De câteva nopți, mă vizitează o fantomă mică de statură, cu mișcări și, în general, gestică feminină. E îmbrăcată în ținuta tradițională a fantomelor, în alb din cap, vine vorba, pentru că nu are, până în picioare, dar și astea lipsesc...Făptura, dacă poate fi numită așa, arată în zbor ca un roi de pahare albe din plastic introduse unul în altul. Arată mai degrabă ca un cornet mediu fără înghețată în el. Se mișcă tot timpul dintr-un loc în altul ca un vârtej. Dacă o privești din cealaltă parte a camerei, zici că este un trenuleț în miniatură pentru copii...Apare și dispare, ca într-un joc din copilăria mea, când mă îndrăgostisem prima oară de o fată din Galați. Ea se ascundea și eu spuneam “Apare/Dispare”.
Cred că fantoma a vrut să jucăm jocul ăsta, dar eu nu am înțeles mesajul...Și nici nu mai am 15 ani! Și nici nu am chef...E o pagină tristă în viața mea! Dar, de fapt, cine se obosește să ne dea o veste bună!
Mă întorc la musafirul meu-surpriză. Exact în clipa asta s-a oprit pe ochelarii mei! E ca o umbră. Prima oară am zis că este doar o reflecție a lentilelor. Drept să spun, am fost preocupat de soarta fantomei doar în primele ore de la apariția ei în camera unde lucrez...S-a apropiat de mine pe la spate de câteva ori până la nivelul umerilor, plimbându-se de la unul la celălalt. Ca și cum mi-ar fi luat măsura pentru sicriu!A veam un prieten care umbla tot timpul cu metrul la el! Cum se plângea cineva că nu se sinte bine, îl lua la măsurat! Până într-o zi...
Din câte știu, fantomele nu au trecute serviciile funerare în obiectul lor de activitate! Eu știam că fantomele se ocupă mai mult cu partea artistică și de propagandă.. Fac ca toți dracii! Mă credeți că fraza asta cu dracii nu am scris-o eu? E nașpa. A început să își bage nasul în materialele mele!. Sperie lumea. De aceea a scăzut prezența la priveghi! Dacă an văzut că nu mă mai măsoară, am luat totul ca pe un gest de afecțiune ... Mă gândesc că și fantomele au măcar 5 la sută și suflet... Restul gudron.
Apropo de măsurători. M-am întâlnit cu un prieten bun din Iași, care m-a luat la ture: “Băi, ce bine arăți! Anul trecut, erai nașpa! Te-am ratat. Deschideam firma mea de pompe funebre cu tine!”
Bătrânii, ca bătrânii, dar, dacă nu ai un miștocar, e musai să-ți tragi unul lângă tine! Ce o face oare fantoma mea? Cred că doarme...A recunoscut că, în materie de nopți pierdute, și-a găsit nașul!
