ADEVĂRUL DIN ADEVĂR(863)
Dacă astăzi, când scriu aceste rânduri, Lucian Cristea le-ar fi putut citi nu s-ar întreba cine sunt eu cel care le-am scris. Întâlnirea cu un ziarist, pentru mine era o bucurie, un prilej de a-mi transmite gândurile prin intermediul presei, dar mai ales prin modul în care informația mea trecea prin filtrul memoriei și al analizei celui care o transmitea și o semna.
Am fost surprins să am în față un altfel de ziarist! Ochii lui, pătrunzători, parcă mă scanau. Atitudinea serioasă în dialogul pe care îl purtam și prin intermediu lui, cel care își lua notițele, eram asigurat că am un partener și vom scoate o informație de calitate. Informatiile erau despre realizările tehnice de invenții, inovații, realizări ale noastre, cei care lucram cu dragoste de meserie în întreprindere!
Dialogul era întrerupt de întrebările lui care încerca să se convingă că este adevărat ce spun și că nu riscăm o dezinformare, o prea mărire a personalității. Părea un om întrebător, neliniștit, dar satisfăcut de adevărul convingerilor noastre la care ajungeam. L-am avut în lista jurnaliștilor de presă și televiziune cu care am avut întâlniri și care au scris despre mine.
Am avut sentimentul că Lucian Cristea este un altfel de jurnalist, un jurnalist pentru dreptate, cinste și adevăr, un ziarist neadaptabil sensului sinuos al curgerii evenimentelor, un fin observator al realității, cu răutate impotriva neadevărurilor, împotriva actelor injuste, până la nestăpânire.
Ceea ce a realizat în munca de presă pe care a desfașurat-o la ziarele pe care le-am urmărit, și unde l-am putut citi, precum Dobrogea nouă” „Tineretul liber”, „România liberă”, „Evenimentul zilei”, „Cuget liber”, „Independentul”, „Telegraf”, ”, „Timpul” – am observat amprenta obiceiului înrădăcinat în atitudinea lui, dorul de calitate a adevărului, sinceritatea discursului, utilizarea pamfletului ca armă de educare.
Și de ce atâta neliniște și treceri la mai multe ziare? Cred că a fost o dovadă a unui duh condus de dorul de adevăr, dovadă a unei neliniști proprii, care îl caracteriza.
Marile spirite sunt aparent inadaptabile din punctul nostru de vedere, ori Lucian Cristea a tins tot timpul în căutarea unei unui spațiu în care să își pună în valoare talentul și verbul de scriitor în căutarea Adevărului din Adevăr.
Cu siguranță el știa că numai adevărul ne face liberi.
